Vocea Covurluiului, ianuarie 1887 (Anul 15, nr. 3238-3262)

1887-01-01 / nr. 3238

. * ANUL XV. — Sin 8.238­­ ONAMENT pentru România Pe un an ... 20 lei • 6 luni ... i6 . Vezi pag. 1V premiul oferit abonaților pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac in Galați la Ad­ministra­țiunea fiam­ul, in districte la bru­uarile postale. 10 BANI EXEMPLARUL, JOI, 1 IANUARIE 1887. ANUNCIR linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 . INSERTIUNl ți RECLAME Pagina III : boLani La Cronica : 2 lei Repețirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. Redacțiunea : 22 str. Mare. ||| APARE IN TOATE piLELF D£ LUCRU. | Administrațiunea : 22, str. Mare. 'X'oleg'xam.a Serviciul part, al ,Vocii Covurluiului* AGENȚIA HAVAS. PARIS, ii Januarie, — D. Goblet! i primit pe delegații bulgari cu titlu ^vat. El le a spus că n’are nimic ie ad gat la r*- aunsul D-lui Fleu­­reris.* Francia, aaaogă președintele consiliuluî, nu încerca de cât simpatii pentru libertatea popoarelor, dar tre­­bue să se ocupe înainte de toate de proprieté sele interese. Dar nici-un interes particular n’ar explica mijlo­cirea sea în afacerile Bulgariei. Fran­cia n’ar putea de altmintrele să uite legăturile ce unesc pe Bulgari cu nişte puteri cu cari ea întreţine le­gături amicale. Ea nu poate de cât dori o soluţiune grabnică şi favora­bilă a unei situaţiuni care astăzi este pentru Europa întrega o causa de tulburare şi de îngrijire. ■ ’ Întrevederea, foarte curtenitoare, n’a ţinut de cât câte­va minute. GÖTTINGEN, ii Januarie.— Nóap­­tea trecută, 2 ore după representa­­ţiune, a luat foc teatrul or­­alul. T0tă clădirea a fost nimicită. ÎN a fost din iertare nici-un incident de peisoa­ ie. SOFIA, ii Januarie. — Ar fi dimi­­naţă la gara din Filipopole o mul­ţime numeroasa aştepta pe D. Zan­­koff, pe care ’1 primi prin fluierături şi strigăte de : *Jos trădătorul,. Poli­ţia a avut multă greutate ca să liniş­­cescă mulţimea, care la plecarea tre­nului aruncă cu noroiu pe vagonul in care era D. Zankoff, Guvernul a cerut în mod oficial să se rădice carantinele cari lovesc­­ acum proveniențele din Bulgaria. a se vede» «îtîtac »ein teiegr»!:»'« pag ICI GâIAI31 Decembrie 1886. încă o pagină ruptă din cartea veci­­îiciei, încă un an se duce spre a nări vechimea omenirii ! Anul 1886 ne părăsescej. ntpj^ *r'­îid­ă, spre a nu ne lăsa dtapât amin­­irea teribilei crise economice prin care am trecut şi a încurcăturilor politice în cari încă suntem. Omenirea blândă şi îndelung răbdă­­,ore uită lesne ce a trecut şi se im- presioneză răpide de ceea ce aspiră. De aceea fie­ care uităm în ulti­mele ore ale anului ce se duce dure­rile ce ne a căşunat, şi mâne copiii, vecinica emblemă a unui viitor mai bun, se vor scula spre a îmbrăţişa părinţii cu urări de : Să trăiţi, Să ’nfloriţî, Ca merit, Ca perii, In timpul primă­veriî, Ca tomna cea bogată, De tóte ’ndestulată ! Iar părinţii, răspundend la ginga­şele urări ale celor ce iubesc, le vor­­Jice : Să trăiţi voi, Franţele şi viito­r:d . .. _... La noi e putred merul Şi tot ce’l de sperat Sunt simburii din el !.... # La simţurii neamului român ne adresăm şi le s Jicem : Priviţi la tre­cutul nostru şi îngrijiţi de viitorul vostru, care e viitorul României. Fa­ceţi ca anul ce vine să simtă liber­tatea, şi purificaţi înlăuntru prin in­dependenţa caracterelor, să arătăm România­n afară prin splendarea viitorului. Grele pete vor mai fi cailele prin cari vom trece, dar de­sigur numai lungi nu pot fi, câci conşciinţa în ţară începe să se deştepte, şi atâta înge*' rchiare ce a suferit comerţul, ce rit plugarul, muncitorul, pro* il, nu pot să nu ’ş! reia viaţa,­­ şi sprijinul în un viitor foarte ap? ! 1 presimţiri străbat sufletul no c­ând scriem ultimele linii în ub.nrile jare ale anului 1886!­­ Voct Covurluiului, care astătiî în­tră un al 15-le an al existenţei sale, se simte.E deosebi datoare a exprima sim­­ţimintele selej de gratitudine tuturor ce­­a iubit'o şi prin concursul lor astăzi în posiţiune de a deveni n organele bătrîne în ţară şi ia un loc de onoare printre o română or ca şi în trecut Vocea va , un organ independent şi li­­beral, gata a fUpta pentru căuşele me­nite a duce România spre progres pe cai noraie şi prin ţegi democratice. Urări ‘cetăţii nostre iubite, urăm f retaţe­l­or gălăţeni, a căror sarta am fi ipar­agit’0 în dureri ca şi în bucu­­anul nou să le aducă o viaţa noua de înoire şi prosperitate, o bo­­găţie şi o sănătate în viaţa privată, ca şi o bogăţie de o stare mai bună în viaţa publică. Şi atunci ieşind din greaua iern­a politică prin care trecem şi privind spre prima­vera ce aşteptăm, să s zicem ca poetul : A trecut ierna geroasa Câmpul iată’l înverzit ! Salutare, primă-vdră, Timp frumos, bine-aî venit ! lor ce an­­­­un­a­­­ră. Exorxica locsulă. — Cu numerul present Intrăm în anul el 15-le al existenței noastre. A­­cesta e mult în țara noastra pentru un și ne putem făli că suntem singurul ,­iar dia provincia caotidian care a atins acestea durată, ba chiar între 4’-r^~e din capitală nu este de cât unul care să aibă o vechime mai mare ca a noastra. Nu datorim aceasta lungă existență da cât sprijinului și îmbrățișării ce neîntrerupt ne a acor­dat publicul, cărui» îi aducem­ mulțumnr­­ile noastre cele mal cordiale. — Lupta spune că se confirmă zgomotul despre disolvarea consiliului comunal de Galați. Unul din moti­vele ce ar conduce pe D. Brătanu , aceasta hotărîre e refuzul consiliului de a admite ca comuna să încheie o transacțiune cu Societatea financiară în privința acțiunilor egourilor ce a­­cesîa deține. — Același (Jiar află că o comisiune de ingineri va pleca (J^e^e *ce8te 1* Galați spre a exanina lucrările ce se fac pentru docuri. — Din st­rMfcori! anului nou, viitorul număr al 4i^ului nu va a­­părea de cât Vineri după amerià, 2 ianuarie. OxoxxIgâ izxtexlôrà. — Cetim în Epoca . Putem asigura că D. Ioan Brătianu a împărtăţit mai multor membri din corpul diplomatic intenţiunea sea d’a se retrage da la putere. El a mai spus unui diplomat că ar avea intenţiunea d’a se stabili peu- Foliol» .VOCII COVURLUIULUI“ 54 puuL fatal S.A.-II-­ f AUTIRIUL UNEI MAME PARTEA II. Fiul de adopțiune XIX. (Urmare) Apreciărî. Să vedem, reluă George, cura­­g­i !... confesiunea nu poate fi peni­bilă... Arată’mi cugetarea D-tele... Ei bine, mă tem... de o influ­ență... O influență opusă dorințelor D-tele ?... V •t - D*. — Și puternică asupra spiritulu generalului ?... — Da. — Nu gâcesc ceea ce vrei să spui. Aide, copilul meu, e­xplică-te lămurit Spune-mi care e acea influență d­oare te temi... — A surorel D-strel Blanca?... — A femeii mele ? strigă Georg mirat. Răul făcu un semn din cap afir­mativ. — Cum ! reluă George, am auzit bine... am înțeles bine... Al târnă d Diana ?... — Da. — E o glumă, nu e așa ? — Din nenorocire, nu. — Mărturisesc că nu înțeleg !.. Dă-mi deslegarea enigmei.. — D na Herbert mă detesiézà „ Pe D-tea ? — Pe mine. —* Ți-a spus’o ?... — Nu, nu mi a spus’o... — Atunci e o simplă presupunere din partea D-tele ? — Vai ! nu ! D-na Herbert ,mi a probat-o... — Ți-a probat că te detesteazâ ?... — Da, și de mai multe ori... — Când? Cum?... înțelegi că am neroe de fapte și de probe spre a te ende .. — Imi e ușor a ți le da .. — Aștept și trebue să te previn că, ori­cât de convingătoare ar fi probele D tele, tare me tem de »nu te crede... Ritul puse sub ochii lui George Herbert circumstanțele cel puțin bi­zare a prime­­sele întrevederi cu Liana și toate cele-lalte detalie pe cirl i’am autrit povestindu-le pe larg­ul Marcel de Labardès în unul din capitolele precedente. Georgei ascultă cu o mare aten­ţiune, şi se vedea o profundă sur­prindere zugrăvindu se pe faţa sea cu cât vorbia junele şi cu cât faptele şi incidentele se gramadiau spre a forma un adevărat mânunchiu de probe. Când termină Raul, George păstră un moment tăcerea. Stătea cu capul plecat, şi încreţirea sprinceneîor sale indica sgluițiunea spiritului seu. — Scumpul med copil, 4^ae fine, toate aceste sunt foarte extraordinare, sunt silit a conveni... E ce­va ce nu înțelegem nicî-unul nici altul și pe care’mi e imposibil a’ți explica, de oare­ce nu mi-o explic nici ed.. Dar fii sigur că nu vom întărni* a cu* nduce deslegarea enigmei... Cât pen­tru present, cu toate aparențele, asi­­gura­te... femeea mea nu-ți va aduce nici-o stricăciune, ți-o afirm, ți-o pro-

Next