Vocea Covurluiului, mai 1887 (Anul 15, nr. 3335-3360)

1887-05-01 / nr. 3335

!— VOCEA GOVURLUIULU! — Ieri U 1 și jam. după »mez* * Regele și Regina au părăsit capitala spre a se duce să se stabileasc& la Sinaia, unde vor primi visita împă­­rătesei Austriei. — înainte de plecarea sea , Sinaia Regele a ținut să mal presideze ieri la palat un consiliu de miniștri. 3’ar fi disputat mai multe cestiuni impor­tante. — După cât ni se comunică de o persoana bine informată, delegaţii ro­­mâni pentm incheiarea convenţiunii comerciale cu Austria vor pleca săp­­timâua viitoare , Viena. Se crede că de astă dată negocierile nu vor ma fi înfrupte în urma concesiunilor ce ia vor face de guvernul nostru. — Regina Natalia a Serbiei va tre­ce prin capitală Vineri diminața, du­­cându-se la Iași spre a petrece câte­va zile pe lângă sora mea. De aci re­gina Serbiei va pleca în Crimea, un­de va sta mai multe săptămâni. — Nouil miniștri au prestat ieri jurămintul înaintea Regelui. —■ Agenţia Havas ne trimite urmă­­toarea notă: Găsim în (ţi*TM 10 francese, cari ne sosesc prin curierul de *4*» nişce de­­peşl datate din Iaşi şi punând sem­nătura »Havas.* Prima din aceste depeşl începe prin aceste cuvinte: ,0 depeşă din sorgintă anglesft... Şi se termină ast­fel. » .Nu s’a întâmplat nici-o desordi­­ne ; numai s’au arestat de la 10—12 hoţi în momentul când se încercaţi să fure...* Declarăm că sucursala Agenţiei Ha­vas din România şi coorespondenţii sei sunt cu totul străini de redacţiu­­nea şi trimiterea acestor depeşi. — Cetim în Naţiunea : Ministerul doca­inelor va începe în curând a face prin c­omisiunile res­pective recensemîntul populaţiunii din ţară. — Aflăm că delegaţii români pen­tru negociările convenţiunii comer­ciale cu Austria au căz­ut de acord asupra concesiunilor ce trebuesc fă­cute pentru a se putea încheia con­­vențiunea. — Cu toate că s’a vorbit cu guver­nul român ar fi decis să nu ia parte la exposițiune universală din Paris la 1889, aflăm că nimic de felul acesta au b’’ hotărlt pănă acum de consiliul de miniștri. — Guvernul este în căutarea unui prefect sever pentru oraşul Râmnicu- Sărat, unde oposiţiunea din localitate, care creşte din 4* în 4*i pelinişceşte mult pe câţi­va guvernamentali din acest oraş şi mai cu seama pe agerul primar şi deputat PopesCU. — Ni se comunică că a sosit scrie la serviciul sanitar că pesta bovină este în descreşcere în Basarabia. — După șciinţele primite la minis­terul de interne, mai în tată fara a plouat în i­dilele din urmă. Recolta.jjeare nu prea promit­e la început, dă bune speranţe. — D. Sturza va supune consiliului permanent al instrucţiunii publice câte­va cereri de transferări printre mai mulţi profesori din Moldova. — Cetim în ro­mânul : Am (J*8 *vum vr’o doue «JUl® că dele­gaţii români pentru convenţiunea cu Austria vor pleca la Viens. Astăjî putem spune că, ori-care ar fi resultatul nigoc­arilor, convenţiu­­ne, fie provitoriă, fie de i î ivă, nu se va mai putea inch da pănă la toamna, din causa că Adunarea depu­tați­or din Ung*ria va trebui să fi d.solvată char în luna aceasta. — Mandatul de consilier județân este sau nu compatibil cu funcțiunea de învățător rural? Ttx’ul ligii este foarte clar și pre cis In sceità privința, și nu veden cum îndoueÎH pale să mai fie faţă cu eligibilitatea învăţătorilor rurali la consiliele judeţene. Iată în adevăr ce­­uice legea la tit­lul IV (despre eligibilitate) cu pri­vire la incompatibilitatea eligibililor: Art. 27. Nu pot lua parte la con­siliul judeţen, prefectul, judecătorii tribunalului judeţului, sub-prefecţii, casierii şi toţi comptabilii judeţului, impiegaţii prefecture­ sau ai sub-pre­­fecturilor, secretarul consiliului jude­ţen, inginerii şi architecţii în servi­ciul judeţului şi comisarii de poliţie, militarii în serviciul activ în judeţ şi călugării, învăţătorul rural se află el oare în vr’una din aceste categorii pen­tru a cădea sub prescripţiunile le­gii şi a nu putea ast­fel fi alte în con­siliul judeţen? Răspunsul la aceasta întrebare îl dă însuşi legea, şi nici-o interpretare nu­ poate să mai fie îa aceasta .privinţă învăţătorul rural are deci dreptul să fie ales in consiliul judeţân, ş nimeni nu are puterea de a’i răp sau de a nu’i recundsce acest drept. Şi dacă legea a fost călcată păin acum, stăruim a cere ca ea să fe res­pectată în viitor, aplicfindu-se d’o­­potrivă pentru toţi. — Cetim în Voinţa Naţională . După cât ni se scrie din Râmni­cul Vâlcel, se urmezâ cu mare acti­vitate lucrările de la băile din Căli­­măne­sci şi Bivolari, cari se vor des­chide pe la 1 iulie cel mai târgÿ . — La 15 iunie se va pune în cir­­culaţiune linia ferată Râmnic­ul-Vâl­cei Piatra. — Din Bucovina se anunţă că un foc înfricoşat pustieşte de mai multe cele două întinse păduri situate în diferite regiuni şi cari aparţin fon­dului religionar ortodox din Cernă­uţi. — Mierul a plouat în urmatoarele localită­ţi din ţară : Bacica, Botoşani, Brăila, Broşteni (Sutova), Buhuşi (Neoit), Burdujeni, C Lung, Constanţa (marea liniştit*), Curtea de Argeş, Dorohoi, Fălticeni, Iaşi, Moineşdi (Baciu), Măcin, Man­galia (marea agitat*), Nâmţ (plouaşi ieri), Ocna (Bacău) Păşuani, Piatra (Nâmţ), Pieşcoi (Buzeu), Predeal, Râul­ Vadului (Vâlcea), Sascuţ (Putna), Sinaia (plus cu piatră), Ştefăneşti , (Botoşani), Târgu-J.Cl şi Vasluiu. Ieri­­ în mal toate aceste localităţi şi în urnite altele cerul era înorat.­­ — La colegiul II pentru Senat din jud. Neamţ s’a ales D. C. Andrieş. Vulcani sub­marini — O parte din oceanul Pacific în apropiare de coa­tele Californiei, cam în dreptul Îl! Sânt Anafre, s’a acoperit, d’o daţi­e cum de curând, pe o întindere de sese-spre-zece leghe, de cauţi taţi mari de plante marine cari nu cresc de cât pe pămîntul din funda mării, şi de numeroşi peşoi morţ. S’i găsit asemene şi o balenă lungă de 20 metri. Se crede că aceatâ ciudaţi­ apariţiune se poate atribui numai vrei unei erupţiuni vulcanice întâmplate­ în fundul mărilor. * ^1 * * I Vinderea diamantelor coronei cVmî ciel. — Mai mulţi giuvaergii veşti din Europa şi case princiare au tr­mis representanţi la Paris pentru cumpăra diamante din colecțiunea dia­mantelor coroanei Franciei. Vinderea diamantelor se va încep la 12 Main. Se zice că familia de Orleans lusărcinat pe mai mulți giuvaeri din Viena să cumpere mai multe dia­mante pe socoteala el. I ’★ * » Un fenomen extraordinar. — \j fenomen extraordinar s’a observat­­ una din 4dele trecute în Budapesti Pe la orele 2 după mecul nopţii e văzut pe firmament un cerc în juri lunii de o mărime extraordinară,­­ nu avea forma unui cerc, ci a un a fi spionaţi sau derangeaţi, de Blancs, de care sculptorul, gravorul şi archi­tectul se interesat! mal to­­c­torul.­­ Sunaţi S­oare şi jumătate, cr­o­c­io­rul s­­­ cădea peste oraş, carcodele se u­it de consumători, stradele şi pifţelii le lume, care’şi povestit noutăţile clopotele bisericelor mai sunau tocă o dată înainte de a adormi, călugării se întorceau în mo­­nistirile lor, teatrele de verft, atunci deschise, erau pline de spectatori. Cei patru amici intrara în calea Scrofa, când la colțul stradei Ursu­lui, nu departe de biserica Sf. Au­gustin, zăriră o fetfă frumoasa brună, și care după bșinele rele rurale ar fi putut-o lua cine­va drept o fermieră dimprejurul orașului etern. Ea mergea re­gulat, ne­rngnjindu-se de trecători, și ca o persoana plină de ngrediere — Rosită! șopti Patricia stringâid brațul arhitectului. — Amica prelatului ? — Da, und­e se duce ? — Sa o urmăm și vom afla. — Acesu’i părerea D-voastra ? în­trebă pictorul privind pe sculptor și pe gravor. — Negreşit, răspunseră aceștia. — Atunci să plecăm. Și tuspatru, convinşi că țineau o urmă bună, urmară, evitând de a se t­rata, pe D sora Roşită, care mergea pe trotoare fără a se îndouți că avea pe urmele téle nişte copoi curioşi XXX, V -f e­r­a Roşită. — Daca ași putea-o surprinde în­tr’un loc isolat, mormăia Patriciu pa­lid şi cu sudarea pe frunte, şi ne per-dead’o din vedere, aşi sili-o sâ’mi re­vert­e , locul unde stâpânul seu a închis pe Blanca. El intră în calea Ripetta, şi sosind la palatul zidit de Grigorie XVI, apucă pe promenada p­anta a cu arbori de alungul Tibetului. Acel colţ a al oraşului era la acea epocă destul de râu locuit ; nu se vedeau de­cât case de aparenţă săracă, şi se întâlnau trecători rari. — Unde ne dace ? mormăi pictorul , disimulându-se cu amicii sei după­ arborii cheului Apoi o cugetare îl traversă creierul. — Dacă ne ar duce la locul unde geme D-^ara Donatello? 4.BO ®1 CA* msra^ilor ael pe cari ti adună iute împrejurul siu. — N ai avea nevoe a te duce să percurgi provincia Campagna, reluă ari hiteclul, și chiar de astă sără lo­godnica tea, pe care am isbuti sigur a o seftp», ar fi stivată. Patricia Iși șterse capul și găti cât era plin de îpădușată, și mi­mură înăduşit de emoțiune: — Totul e cu putință, să fim ton­ți ; poate că vieja D­,orel Bland în joc în acest moment. Rostis se opri dinaintea unui gil de Birodur! ce masca o grădină, I capătul căreia se ascundea, la amil a doul salcâmi, o căsuță, a cărei f­restre aveau obloane verzil; deschif puneau degetul pe un secret, o i ascunsă, și dispăru din ochii luni. — Ce e aceasta casă? întrebă­­ tricia. — Să ne apropiăm și vom ad­unse architectul dând examplul. Promenada era deșerte, nic -un­­ linar n o ilumina, sgomotul curen­­tul fluviului înădușit sgomotul voi­lor.

Next