Vocea Covurluiului, iunie 1887 (Anul 15, nr. 3361-3384)

1887-06-11 / nr. 3369

ANUL XV. — Nr. 3,3*0 0 N A M E N T leutm Románia I h an ... 20 Ici , lunî . . . io * I t pag. IV premiul t abonam nier ntnn străinătate n an. . . 34 Ici luni ... 17 ‘­­bonamentel se in Galaţi la Ad­atra­ţi­unea ziaru-1 districte la biti­­le postale. redacţiunea : 15 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL. JOI, 11 IUNIE mi. A N U N C I K linis petit Pagina IV : 40 ’n*a ' • „ ITI ! 80 , I N S JS R T J N­ W I ji RSCLAMh Perina DI : Sobion |_a Cronici : 2 lei ( Repetiil­e st fac cu­­ran­at insemnat. Scrisori neb­ancat» se reiusă. — Artco* lele nepublicate nu se inapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. ||| Administrațiunea : 15, str. Mare. Xeleg'xa.rea.s Serviciul part. al »Vocii Covurluiului« AGENTIA LIBERA . .?ARIS, 21 iunie.— Jpiarul La Re- VLlique française, vorbind de situ» ' ae* actuală la Serbi», 4‘CC c* Ger ja ai» » nDgsge&t pe Austria în Bal- I, lasând’o să spere că va pater­­iata un imperiu lase asîă(}i pro­­ele începute întimpină greutăţi iu ii ia opuneri! Rusiei. Principele de marck p&rnsesee și naijocoresee pe lj.tA Germa niei. CanceUrul, coachi lec a tr*n-es£, e mal vinovat d* regele Milan. MADRID, 21 Juniie, — Ministeri xprimat dorinţa «a budgetul şi re­­dmele militare să fie voUte pane « 1 Julie. . , ■ .• ‘ '• aBARIâ, 21 Junie.— Guvernul lui /prUou*t formarea imediată a § co­lr,nd*diente noue da companii d*. g­udarml, c*rî vor fi înșirate de » lugul fruntar « au triace. BUDAPESTA, 21 Junie. — O în­c­­etare electorală s’* produs la Sza­bóke. Numărul răniților se rădici­­t vr’o 30 de persoane. PARIS, 21 Junio. — Deputatul anville a murit.­­ PARIS, 21 Junie.— Principele Je­­­ne Napoleon va publica în curând 1 manifest, prin care vr invita pa­p­­isanii causal napoleoniana de a se u.fi cu sinceritate ca republica. PARIS, 21 Junie. — Comisiunea istituită pentru a regala tixele a­ Mir* străinilor a decis că o taxă se n percepe în folosul comunelor egaîă cu t*x* la care sau supus tineri, scutiţi de serviciul militar, D. Pro­don a fost numit raportor al acestu! proiect, VlENAJ 21 Junis.— Şo­iri din sor­­gintă privată sosite din Sofia anunţă că regenţa ar avea de gând, înainte de întrunirea Sobraniei, a amnistii« pe toţi condamnaţii politici şi a face sforţări pentru a îndemna pe refu­giaţi a Intra in Bulgaria. BELGRAD, 21 Janus. - D. Ris­­fiel a reduiemat pe tuetropolitul Mi­hail, care era exilat. a ac­te i* ulticae sem­ tgisgr&fiae pag Iii iâALA'l­­, 10 Junie 1887. CALEA APEI NE A SCĂPAT. Se anunță mereu că firul negociă­­rilor pentru încheiarea unei conven­­țiunî cu Austro-Ungaria va începe în curând. Fără îndoiela nimene nu fuge de a da comerțului cât mai multe înlesniri în raporturile sale cu alte țări. Cestiunea principală însă este de a se face ambelor State com­pensări echitabile. Noi cerem să ne fie avantageate cerealele și vitele noastre. In schimbul acestora suntem gata a da toate avantagiele pe cari le am dat celor­l’alte State cu cari deja s au încheiat convenţiuni, precum Belgia, Elveţia, Italia, Statele-Unite, etc. Aus­tria înse ne acusă de rea voinţă, fi­­ind­că România nu’î dă tot cât cere. Experienţa ce am făcut pănă astăzi de când nu avem convenţiune cu vecina de peste munţi ne a probat că nici cerealele noastre nu s’au vîn­­dut mai puţin de cât când aveam convenţiune, ba încă vitele noastre au găsit debuşeuri unde se vând mult mai multe de­cât atunci când ni se puneau toate şicanele la frontieră. Graţia căii de apă, România a pu­tut să treacă fără sguduiri mari acesta epocă în care frontiera de uscat i-a fost qu­ist închisă Din acest punct de vedere noi am condamnat politica comercială a gu­vernului actual, când cu o uşurinţă nespusă a părăsit politica de la Du­năre, a abandonat în voia sortei por­turile Dunării, şi prin convenţiunea tarifelor de transport din 1883, încheia­tă cu Germania, a deplasat la Ham­burg, Stettin, Altona şi aiure traficul ce se făcea pe pieţele noastre. Dând avantagie excepţionale unora din ţeri ce făceau comerţul pe uscat, în detrimentul ţerilor ce făceau cu noi comerţul pe apă, şi cari singure erau­ cele cari consumaţi mai mult produsele noastre, guvernul prin în­suşi acest fapt s a desinteresat de ca­lea rupeî, s'a desinteresat de Dunăre , manţinend apoi taxa de 1­2 % la por­turile Dunării şi ne fiind acâstaşi taxă la punctele de frontieră continentală, o nouă greutate s’a pus în sarcina politicei de apă. Dar toate aceste n’au ajuns, ci guvernul, pentru conside­­rațiuni numai lui cunoscute, vine cu surprin­­etorul proiect de abolirea por­turilor france. Aceasta fu culmea ero­rii și ultima lovitură dată politicei de apă. Cu toate aceste, când sosi momen­tul fatal și convențiunea cu Austria nu se putu încheia, când chiar transi­­tul nostru prin Austria ne fu isbit, când toatá frontiera de uscat ne fu ca și închisă, cine a scăpat fera din acésta cumplită situațiune dacă nu tot Dunărea, tot calea apei, tot porturile bătrâne ale ţereî din valea Dunării, ele atât de mult părăsite și disgraţiate veniră în taiua de cum­pănă să salveze situaţiunea comer­cială a României. Vitele noastre, cari pănă atunci nu călătoriseră pe Du­năre, începură cu miile a fi urcate pe bastimente şi a’şi lua calea spre Italia şi alte ţeri, cu mai mult suc­ces de­cât când ne erau deschise frontierele spre Austria ; bastimentele Angliei, Olandei, Italiei veniră să ia cerealele noastre ; vinurile chiar în­cepură a fi luate pe bastimente și pregătite a suporta calea mării ; spir­­turile, cari pănă acum nu veruseră calea mării, se dirigeară pănă în Spa­nia, iar Austria, spăimîntată ea însăşi de depositul cu cari se inundase pieţa Triestului prin spirturile româneşci, merse pănă a propune suprimarea porto-francului acolo, spre a scăpa de invasiunea produselor române. Ce ar fi fost are şi ce avînt ar fi luat comerţul nostru dacă ar fi găsit porturile noastre în starea lor splen­didă de altă dată, dacă casele mari comerciale ar fi fost toate la locul lor, dacă relaţiunile comerciale şi reputaţiunea creditului stabilit de odi­­nioara nu l’ar fi găsit părăsit şi rui­nat în urma măsurilor necugetate ce se luaseră încă de la 1883. O, de sigur în o aşa împrejurare avîntul României ar fi fost măreţ ; era momentul, faţă cu situaţiunea precară în care se afla comerţul State­lor balcanice din causa evenimente-, lor politice, era, Jicem, momentul ca România să reia Intreaga heg­he-* moniă comercială în Orient. tjiioi» »VOCII COVURLUIULUI* napasteT ISVOMENTUL DM LOGODNICE. PARTEA 1 CEI DOUI RIVALI. in La priat» lovitura o voce răspunse Ui Luntru: — Intră! Junele deschise ușa. Delfin» er« în cl?pot, pregătind patru tapte frumoeul stupercepu* jtft «unt și transpirent «ub lumin* i »mia ce umple» camei»» Se întoarse ușor și 418e cu receU : — A ! D-tea eșci ? — Sunt eu.M Ai primit scriadre» me»? — D». — Și mă așteptai ? — Te așteptam.. Er» cUtoria mea de « te aștepta... Sunt încă metresa D-tele... oficial... — Crede, 4*8e Edgar, că n ași fi putut găsi alta mai frum­dsă, mai în­cânt­atoare. Ea ’1 întrerupse brusc. — O ! lasă complimentele, î! 418e dânsa... Vii să ’mi anunți că me lași ? — Delfino !... — Că te căsătoreșci ? — In adevăr... — E decis ? — Decis. — Sunt veselă!... Dar te previn că uu’ț­ pot da de cât câte­va minute., Iți închipuesti că n’am așteptat să’mi dai concedia spre a primi alte oma­­gie... — Nu voesc, zise Edgar, să abu­ses de momentele D-tele... iți promi­sesem sa’ț! las o mică amintire de bunele relațiuni ce am avut împreu­na, și veniam să ved ce ți-ar face mai multă plăcere... Delfina încetă de ași frangea pe­rul și începu a zimbi. — Ei bine, 418e e», aceaU e gen­til !.. .:’I oferi un scaun. — Dar șt­i?... Sui în picidre... Des­­bracă-te... ai aerul unul străin în vi­sită... și eşcl la tine... Tot ce este aci... — Iţ' aparţine de mult, 4’8e Ed­gar* — Iaa că nu me mal tutueşel a­cum -— E inutil, de oare-ce n’o să mal avem reațiuni... —• Atunci e cu totul sfârşit ? — O î cu totul ! —­ E bine, voi regreta, pe cuvin­­tul m­eu de onoare ! Erai gentil şi ve­sel. Dar l&sâ’ţi pălăria şi băţul Luă pălăria şi băţul junelui şi le puse pe canapea. — Cât e de greu băţul roc, cjiae ea. E un şiş în el ? — Da. — Nu ştiam­ c*’l »I. — L’am cumpărat numai de câte­va zile. Ea ’1 examina zâmbind. — Tot siciți șede bine redin­gota. . Ai prârzit în oraș? — Da... Dar să revenim la objec­te! visite! noastre... Aci Delfin», care tot rx*nv in* hai­nei. fostului sta amant, strigă: s-A.tr

Next