Vocea Covurluiului, iulie 1887 (Anul 15, nr. 3385-3410)

1887-07-01 / nr. 3385

LHUL XV. — Nr. 3.385. NAMENT tru România an ... 30 lei luni ... io * pag. IV premiul abonajilor tru străinătate an ... 34 1«» luni ... 17 ‘ jonamentel se GaUlî la Ad-Tapunea districte la biu­­pogxale, 10 BANI EXEMPLARUL. MERCURI, 1 IULIE 1887. ANONCIE linia petit Pagina IV : 40 b* a , III . 80 , INSERTIUNI și RECLAME Pagina III : Se bau 1 La Cronică, : 2 lei Repe­rile se fac cu rabat însemnat. Scrisori neb­ancate se refusa. — Artico­­lele nepublicate nu se inapoesc. edactiunea : 15 Itt. Mare. ||| APARE IN TOATE PILELE DE LUCRU. ||[ Adminietratiunea : IS,Iîr?Mare. AGENTIA LIBERA JENA, 10 Julie.— Neue Fr. Fresse bind de reservele făcute de prin- 1^8 de Coburg cäträ Sobrannța, 4 ce a putea sä spere recuno^cerea a­­ii de cătră Rusia. D­arui ad&ogt. rincipeie trebuia sa fie decis s [rca pe tronul Bulgariei cu toata­țiunea rusă, de oare­ce, dacă can­gur» sea n ar isbuti, ua h tos po­­ar result*, din care Rusia sin ar profita. ine f reie Presse crede că răs­­[­ul principelui de Coburg nu e­­ prologul unei mari drame. INSTANTINOFOLE­ 10 iulie.­N­­ ulkovitch, agentul Bulgariei pe & Forta, a remis marelui vizir­o prin care ii comunică alegerea ului de Coburg, precum şi ac­e­­rea acestuia. D. Vulkovich cert i­rmarea acestei alegeri. SRLIN, 10 Julie. — Prin cercu curţii se desminte­scirea cam că­­ul de Coburg ar fi cerut şi ob Serviciul part. al »Vocii Covurluiului« AGENŢIA HAVAS. flONDRA, 10 Julie.— Camera oo­eielor a votat în a trei» cetire bi­lde coerciţiune privitor 1» Irlanda ARIS, 0 iulie.— M&rl manifes­­tul s’au făcut cu prilejul plecări) J­uralului Boulanger la comanda­­tul său.­ulţimea, evaluaţi la 80.000 per­­, a năvălit în interiorul gării. I­ecarea trenului a fost întârziată eiasuri. primire :‘ldarM »ţtâpta pe ge lai BouUnger U Clermont-IWB “ ţinut consiaiţimîntul ducelui de Co burg, şeful casei princiare, la accep­tarea tronului Bulgariei. Diarul Die Fest, vorbind de *f*. cerile Bulgariei, 4’^ce că situ&ţ une* nu s’a schimbai, de ore­ ce Rusii a mână acţ unea sea pe î0tă liai» mer gead de la Balcani 1« Himalaia pam după catastrofa unui resbel între Fr­an­ci» şi Germania. A m »er«a nlfixao veri telegrafice pag lit G AL AJ30 Junie 1887. Ieri s a încheiat anul şcolar 1886-87 prin solemnitatea distribuirii premie­­lor. Se ştie că acum douî anî minis­­teriul instrucţiunii a elaborat un nou regulament pentru promoţiunea şco­larilor în scalele secundare, în care se fixeză anume condiţiunile şi notele de promovare. S’a derogat de la el, ca transiţiune, anul trecut şi anul acesta, iar de la anul se va pune in­tegral în aplicaţiune. In aceşti douî anî de transiţiune noi ne am aplicat serios a studia'’’ efectele nouluî regulament, şi acum când el are a rămânea definitiv, da­tori suntem a supune autorităţii su­­periose şcolare modificările ce le cre­dem necesare a i se aduce, în urma observaţiunilor ce am făcut, spre a nu deveni dăunător pentru mersul instrucţiunii. Maî întăî nota generală anuală de promoţiune, care e 6, este prea mare. Ea s’ar putea reduce la 5 şi jumă­­tate fără a se slăbi nivelul cunoşcin­­ţelor. Am observat că mulţî şcolari inteligenţi şi studioşi, şi cari ar putea fi promovaţi fără inconvenient, întru­nesc nota anuală între 5­2 şi 6. Aceşti şcolari perd câte-un an ză­­darnic. Dar disposiţiunea din noul regula­ment ce va deveni funestă şi sdrobi­­toare pentru viitorul a mii de şcolari este aceea care prescrie ca pentru nota anuală de promoţiune să se cal­culeze şi notele de la desemn, mu­­silea vocală şi gimnastică. Ei bine, o repetam, aceasta disposiţiune este gre­­şită. In adever iată ce am observat şi anul trecut şi anul acesta. O mulţi­me de şcolari din cei mai buni au rămas corigenţi numai la aceste trei obiecte : desemnul, musica, gimnas­tica. Pănă acum s’a putut obvia de la acest inconvenient, câci era per­misă corigearea. Dar acum când de la anul ori­ce corigeare nu mai e permisă, nu e a sdrobi viitorul unui școlar, ce ar avea la studiu note su­­periore, lăsându’l repetent numai pen­tru că n’a întrunit nota fie la de­semn, fie la musică, fie la gimnastică ! Ce au a face aceste trei obiecte, cate fac parte din domeniul artei, cu cele-­ alte studie ? Şcolarul cel mai bun poate să n’aibă aplicaţiune pen­tru arte, sail cel puţin pentru unele din ele. Ce ce să’i oprim pentru ele viitorul în loc ? Ministeriul permite în adever scu­tirea, dar numai pentru infirmităţi. Cu toate aceste pote un şcolar să nu fie infirm, şi totuşi să n’aibă aplica­ţiune pentru unul din cele trei ob­iecte de mai sus. Acesta e perdut. Se va zice că nota parţială de pro­movare a acestor obiecte e destul de mică. Fie, dar totuşi un elev poate să n’o întrunescă nici aşa. Şi apoi aceste minime, chiar de le ar întruni, iîîfluenţază mult asupra notei anuale generale de promovare. Nu zicem că aceste trei obiecte să nu se predea în scule, ci numai să nu se calculeze la nota de promova­re la sancţiune, şi ca un îndemn pentru şcolarii buni de a le înveţa, s ar putea lipsi de premii acei ce n’ar întruni la ele minimul notei, iar nu să fie lipsiţi de promovare. Cel puţin să se permită corigoarea notei la a­­ceste trei obiecte.­ Supunem aceste observaţii!ni auto­rităţii superioare şcolare. Ororxica, locală — Nu înţelegem de loc tactica a­­doptată de cât­va timp de foile ofi­­ueae de aci şi din capitală de a s­­tea de ţintă pe D. G. Mihailescu. a.8t­fel nu încetezà h’î atribui D-séle iniţiativa şi meritul întrunirii oposiţiu­­niî de la 21 Junia, când se ştie că Întrunirea a fost ţinută de oposiţiunea întrâgă unită, D. Mihailescu în adever a lucrat şi D-sesi slă'ure cu cein-Falţî fruntaşi a oposiţiuniî locale. Dar chiar dacă D-sea ar fi lucrat mai mult, ce le pesâ colectiviştilor de cântăresc aşa scrupulos lucrul fie-căruia ? Se vede că tarei dore succesul strălucit »l întrunirii, U căra nu se aşteptă îi în urma măsurilor ce luaseră. Dacă întrebuinţază noua tactică spre a pârî pe D. Mihailescu la patronii lor, de tarnă de concurenţă, apoi pot să se linişească şi să se asigure. Dacă o fac spre a vârî zizania la rândurile oposiţiunii, îi prevenim că se trudesc în zădar. Intrigele lor sunt prea bucuite spre a nu fi ușor pri­­ n ola «VOCII COVURLUIULUI» ,NĂPUSTEA SAIT I’MENTUL DM LOGODNICE. PARTEA 1 CEI DOUI RIVALI. XV (Urmare) ft traa dădu din cap cu un aer de­­rijeat. - Ved bine, ea, că nu me I n țel­ege nici-o-daua... Du-te dar, t­u ân fe’ți drumul! li » să li*se « au» ce ținea,când de căscă ochi, șî un mare hor­­­t prin cerne. — De unde vii, nenorocitule, ce »i făcut? Tartus deveni vânăt. Dinții îi clănțăniră. — Ce ? îngăimă el îndobitocit, ce, ce vrei să ^ic* ?... — Ai brațul plin de sânge ! Banditul era să scotft an țipet, privi și venu sub cămașa sea un șiroiu de sânge uscat ce mergea pănă la cot, petându’l carnea și mâneca. După cum s’a venut din conversa­­țiunea ce avusese cu mama sea, Tar­tas aparținea unei familii sărace, dar respectabile. Honoré Tartus și tatăl seu Josef Tartas, amândoui lucrători in port, semnalaseră existenţa lor prin mai multe acte de devotament şi scă­paseră de mai multe ori viaţa seme­nilor lor. Cel din urmă chiar, după cum am spus, fusese victimă a caran­giului Sfen, de­oare­ce murise în mij­locul unuia din cele mai mari incen­die ce au pustiat Bordeaux. Tartas ar fi putut merge pe urme­le lor... Mama sea îl crescuse în acele amintiri glorioase; dar, lăsat de vreme în voea lui, ne­avend gust pentru lucru, fusese de tînăr încă întors de pe calea datoriei prin exemplul rei­­lor camar«4i ce frecventase în port... începuse a se îmbeta, a nu lucra... Culcat noaptea lângă butuieie de fum de curând debarcate de la Jamaica, şi cari umpleau aerul cu delicioasele lor emanaţiuni, bea cu ajutorul unui sfredel pănă ce cădea pe loc, şi ziua îl găsi­ palid şi tremurând. Ast­fel începuse , apoi puţin câte puţin trebuinţele devenindu-i mai mar , desgustul pentru lucru mai violent, începuse » fur»... Făcuse parte din una sau două bande ce fuseseră ares­tate in bloc, și plat­se de două ori] deja datoria sea justiției, după expre­­siunea consacrată... Mama sea era să mori de acea de­­sonare părut& asupra sărmanei sele case, întunecând strălucirea medalie­­lor atât de prețios conservate, și de atunci tremura de teroare de câte ori lipsi» fini­sea și părăsia lucrul, temându-se de a’l vedea căpend și mai jos, scoborându-se pănă la crimă. O ! de astă dată n’ar fi mai reasis­tat !... Simția bine că ar fi fost stâr­­şitul seu. Deja ea, care era mândră altă dată sub scirenţele sale, ea pe care odinioara toţi o numiau brava mamă Tartas, alta dacă îndrăsnia să iesă acum. Nu mai era văduva Tar­tas în adevĕr, ci mama acelui mi­­serabil Tartas, a acelui scelerat ce făcuse cunoşcinţă cu închisoarea, şi care se făcea copt pentru temniţă. Sărmana bătrînft căuta în funerscult

Next