Vocea Covurluiului, august 1887 (Anul 15, nr. 3411-3434)
1887-08-01 / nr. 3411
ŸÜUEA VOVÂRLUIULUI Şi ca urmare a acestor strigăte decperate, autorităţile ( pendinte de guvern, parchetul şi jipliţia) puse la discreţiunea şi ordinereiiimandirilor faimosei dra gon«de procedra la arestarea a o mulţime doilafeşi nevinovaţi aruncând spaima şi gresuedejduire» In inimile atâtor familîi* Toate aceste sbuciumări ale colectiviştilor sa rămas vise zadarnice : justiţia însăşi, justiţia colectivista a trebuit sa recunoasca nevinovăţia partisaniior oposiţiunei si sa i redee întristatelor lor familii, reţiu£ud numai pe doui a căror inocenţa va fi recunoscuta, auulemi siguri, da curtea cu juraţi, acel tribunal da a carui sentinţa fug atât da mult colectiviştii. De o bucata de vreme acusaţiunile foilor guvernamentale au Încetat, guriţa lor, care o dmiora nu mai tace», a amuţit de o datft Numai din când în când forţa, ce se publica la noi, mai cânta cu gla s rAguşit aria desgustatare a infamei purtări a oposiţiunei !... Care’l pricina acestei tăceri ? Pricina este ca însuşi guvernul a recunocput în sfârşit că vinovaţii sunt partidA&il BCI din localitate, în înţelegere cu autorităţile, a căror datorie este de a da ocrotire tuturor petenitor unui oraş fara distincțiune de partid și de vederi politice. Guvernul a stăruit din toate puterile ca sa scota pe oamenii soli batista alba și sa arunce tort culpa în spetele apasamei, dar la urma urmelor, comuua de opiniunea publica, care cerea aatralatturc pentru sâDgele ver- BAl și pentru calcarea lu p’cioare a lr Periâiuor peti-teneijOl, » ‘0it 8,1‘t 84 recunosca adevérul, d›=84Pr°*‡8 pe .genul cei luai r^P'Ounsl ‡■‡ »ce.te miamii. .. .»tunet a organisat bani)»ca or T 6 , . r uaiftusi și a comis atrocitadele (* .acgtrase de la 11 Maia, guver^!»i n’ar fi înlocuit pa prefectulTeodorescu si pe comis rn tfrailoiu si Gauts^u, nu s’ar fi dispensat dtusul de concursul unor giuvatrun atât de io 08,iare, precum ouDfcgeuțui citaţi. De sigur saie acţiune* acordata Ga*la\Gailor prin schimbările de mai sus nu e suficienta, opiniunea publica a ţerii şi a oraşului Galaţi cere ca satisfacţiunea sa fie complecta, destituirea şi Înlocuirea trebue sa se suie tot mai sus şi sa atingă şi pe alţi agenţi, cari au plănuit uciderile şi prin puterea lor morala ai prin autoritatea posiţiunii lor oficiale *a încur&giat şi susţinut bandele tn exacuţiunee mandatului lor. Şi apoî decliiu’riîe şi înlocuirile inc* cu sunt de ajuns, nu satisfac deplin, ci trebue să se dee în judecată din oficiu toţi miserabilii c*ri «a înseenat iuforarele scandaluri, c*ri *a mânjit cu sânge atr^die oraşului şi au compromis liberalismul. Nuuai în aceste condiţiuni satisfacţiunea va fi complecta. Exonica locala — Cetim în Epoca : Budgetul comunei Galaţi a fost aprobat da către ministrul de interne, astfel cum l’a alcătuit noul consiliu comunal, suprimându-se numai la cheltueli alocaţ mnea pentru gradaţiunile institutorilor plătiţi de comuna. In acest budget se prevăd mai multe creaţiuni destinate la căpătuirea unor bătăuşi şi la susţinerea colectiviştilor d’acolo. Si acesta este satisfacţiune data Gălatenilor ! — Deschiderea expozițiunel coope--1 — -3 - — t/..x 1* O«»'.«»» m. m'S «' loc înfiua de 15 August (St. Mari») era 10 dîminața. "USB Qxoxxloău ixxt&x%.exc" — Cetim în Epoca. Ieri a sosit la Sinaia princes» lo- 8efina de Hohenzollern. Regele și Regina au întimpinat pe A. S. R. la Predeal. — Din causa sosirei prinţesei Josefina de Hoherzollern, consiliul de miniştri care trebuia să fie ţinut ieri sub preşedinţa Regelui, la castelul Pereş a fost amânată pe astălfi. Ieri D-nil Filipescu şi Balş au fost puşi în libertate în virtutea unui decret degradare care a fost trimes telegrafic de la Sinaia procurorului general al Curţei de Apel. — D-nii miniştri Aurelian şi Mitiţa Sturdza au însoţit ieri diminiţă la Predeal pe Ragele şi Regina pentru întîmpinarea priocesei Josefina de Hohenzollerno — Ion Brătianu a părăsit capitala ieri cu trenul de la 2 şi 45 merkend la Florio». Prin urmare nici astaifi nu se va ţine consili de miniştrii la Sinaia sub preşedinţi Regelui. — Cetim în Lupta . Ni se comunica că preşedintele consiliului este foarte îngrijit de mergerea principelui de Coburg în Bulgaria. D. Brătianu ar fi aretat a l’aldier? în consiliul de miniştrii tot ce spate întâmpla din acesta de marse a principelui, care n’a fost hotărîtă de cât în întrevederea de la Gestein a celor doi imperaţi. — Preşedintele consiliului a lucrat Mercuri lung timp cu D. Sturdza, ministru ad-interim la externe. Negocierile convențiunei comerciale cu Austria ocupă mult pe D. C. Brătianu care ar vrea o dată sa termine cu aceasta cestiune. — Aflam că se așteptă numai încercerea D lui Protopopeacu, directorul regiei tutunurilor și delegat în negocierile pentru încheiarea convențiunei comerciale cu Austria, pentru ca toți delegații să începa a se întruni din modice că Guvernul va numi chiar în talele acestea un nod delegat în locul D-lui Aurelian. — Convocarea Corpurilor ligiuitoare în sesiune extraordinară ar părea inevitabilă b unele cercuri guvernamentale. Aceasta convocare ar depinde mult și de evenimentele ce s’ar putea desfășura în curând în Bulgaria. — In cercurile militare există temeri seriose de un resboiu apropriat. — In unele cercuri se zice că șederea principelui de Coburg în Bulgaria va fi de o soartă durată. Se mai spune că imediat ce va presta jurămîntul înaintea Sobraniei, mai multe puteri vor lua iniţiativa întrunirea unei conferenţe pentru resolvarea cestiune! bulgare. — După unii, întrevederea regelui Cirol cu Imperatul Austriei, depinde numai de turnura ce va lua evenimentele din Bulgăria. Sa pare ca în cisul unor conflicte mai seriose, Regele Carol ar renunţe cu totul la acesta întrevedere, care ar putea deloc interpretaţiuni seriose. — O serie foarte gravă circula ieri în capitală . Seţicea că în consiliul de miniştrii ţinut a rcuri sub preşedinţi preşedintelui consiliului h’s decis chienarea unei clase de reserviști sub drapel. Dăm acesta scrie sub tota reserv*, căci ea fiind foarte gravă are trebuință de o confirmare oficială. Se mai 1’06 că s’ar fi decis tot în consiliul de miniștrii întărirea garni- 80nei din Dobrogia. Una din cele maî principale invenţiunî ale civilisaţiuneî moderne, sunt instituţiunile de credit sau băncile, cari, au de obiect a face concurenţă cu valorile circulante, precum : metale preţiose, fonduri publice, cum şi valori comerciale şi industriale. Necesitatea băncilor a fost simţită încă din timpurile cele maî vechi, aşa vedem la Greci Banca de Athena, care era în templul de la Delfi ; se înţelege că toate băncile din timpurile vechi, nu se ocupau cu toate operaţiunile şi nu avea toate privilegiile nici posiţiunea băncilor moderne. In aceasta bancă se lua o dobândă enormă, aşa că ajungea pănă la 36%, din cauză că capitalele pe atunci erau mărginite creditul puţin desvoltat şi creditorii periclitat de a’şi perde banii. Pe timpul Românilor încă se văd urme de bănci, căci e lucru firesc, că un popor care a avut un comerciu şi o agricultură mai mult sau mai pupn desvoltată, trebue să fi avut și nisce localuri unde ’și putea depune cu siguranță averea sea circulătore. — Dar nu mi-ai spus chiar D-tea ? —» Da... aurul... sângele !... Dar de aci până sa scie... — Nu importa.. Daca vorbesce, poate face sa fi arestat. — Àcésta’i frica mea şi pentru océsta veuiam sa te vöd. Voesc sa mê pun la adapost. — Cum ? — Luând’o la sanatesa, trecând în străinătate. — Voesci sâ fugi ? — Da... Dar pentru a fugi treb de aur. Pentru aceasta veniam a te vedea — Și când ai voi să fugi ? — De sigur nu peste trei luni, ci peste oord, îndata. — Voesdl s& plec! acum ? — Ieșind de aci. — Dar audiența ? — Când se va deschide, voi fi de parte (ie Bordeau. Nu pot vede» pe judecători nici chiar zugrăviți. E destul o dată, simt că aceastâ frecventare se va întoarce în r£ü. Enric Soulac era Iu nedumerire... Nu se gândise la un asemene incident... El strigă afară din sine ! — Dar e imposibil ! Tartas întinse urechia. — Pentru ce imposibil ?zise el. — Pentru că aceasta disposițiune neașteptată intriga pe public, pe judecători și va da nascere poate la prepusuri. Miserabilul se puse dinaintea complicelui său, cu mânile în șolduri, privindu 1 în albul ochilor. — Și dacă voi fi prins ? Enric Soulac se înfiora. — Sper,zise el iute, că nu mă vei trăda. N’aai acesta intențione, dar no știe cineva nici o dată cum pot ieși lucrurile când,pe mâna judelui de instrucțiune. Enric Soulac nu răspunse. El se ducea și venea în vasta pivniţă din lung în larg, având ghioţit în vine. A ! nu sfârşise cu pericolele, cu probele ! Nu era încă făcută căsătoria sea cu D-cora de Milanges ! Nu erau decât pericole pretutindene în jurul său. Ii făcea efectul unui om incunjurat de flacari, care nu poate încerca un păs, o mişcare, fără a fi în pericol de a fi ars. Şi cu toate aceste planul său fusese atât de bine combinat ! îşi luase atât de bine preotuţiuune şi măsurile ! Tarjap, nemişcat, cu degetele pe restul butiliei de rom, pe care o dezmierda cu amor, 21 privia cu un aer batjocoritor. — Nu pare pe flori eroul nostru, părea el »’s! (fi e. Și uita propriai s^a pericol, în bu- curi* ce avea de a vedea pe supe* riorul sa un aristocrat, tot atât de In pericol ca și el. In jurul lor tăcerea era profundă sinistră. Mii de cugetări se încrucișat! în spiritul lui Enric Soulac. Nu era pentru el de cât un martor via a crimei mele, de cât un om care ’l putea verde, şi acel om era Tartas. Dacă Tarna n’ar ieşi din acea pivniţă, care putea deveni un mormînt discret, nu mai avea nimic de temut. Nimeue du veciuse pe miserabil întrând acolo, nimene nu ştia că avusese raporturi cu el. Nimenul nu’l va veni în minte de a veni să’l caute li el Ce ccăpare ! ( Va urma)