Vocea Covurluiului, aprilie 1888 (Anul 16, nr. 3608-3629)

1888-04-01 / nr. 3608

VOCEA COVURLUIULUI — La Tecuci, D. Dr. Petraşcu e numit prefect de judeţ. — Decretul pentru numirea D-lui Hânţescu, membru la Curtea din Ga­laţi, ca membru la înalta Curte de casaţiune e deja semnat de M. S Regele. — D. C. Giuvara e numit presi­dent la tribunalul din Ialomiţa. — Sgomotul că D. Ion Ghica va părăsi diplomaţia, şi se va retrage în viaţa privată e fals. — Cetim în România . Credem a­iei că guvernul are de gând să închidă sau chiar să disolve Camera Luni, 4 Aprilie. — D. G. Duca, noul director ge­neral al căilor­ ferate, a intrat de ieri în funcţiune. A­ţi a primit personalul superior din administrațiunea centrală. — Cetim în La l­iberté roumaine . Judele de instrucțiune a dat un mandat de arestare contra lui Bro­­adwel. — D. Slavici a fost numit profe­sor la asilul Elena. — D. Anghel Dimitrescu este nu­mit director general la ministerul in­­strucțiunel. — Se anunţă că D. A. Catargi va fi numit prefect la Ilfov şi Lăţescu la Olt. — Director la Monitorul oficial în locul D-lui Orăşanu se va numi D. Duilie Zmfirescu. — Astă seară va avea loc o reu­niune a grupurilor liberale oposiţio­­niste la D. D. Brătianu. Vor testa delegaţii conservatori. E vorba a se determina posiţie ce este de ţinut faţa cu noul guvern. D. Fleva va asista şi se va ex­plica asupra atitudinei sale. — Consiliul comunei Bucureşti s’a disolvat şi s’a numit o comisiune in­terimară compusă din D-nii generali Manu, Florescu, Protopopescu, I.K., C. Arion şi Dim. Brătianu. CAMERA Şedinţa de avit a Camerii s’a des­­chis la ora unu şi jumătate. D. A. Sturdza de la Bârlad spune că în programul ministerial n’a ve­rut ce se va face cu soarta preoţilor. D. Maiorescu îî explică că a înce­put a se ocupa împreună cu Mitro­politul primat de acestă cestiune. General Barozzi citeşte un proiect de lege pentru împrumutul relativ la fortificarea capitalei. D. Fleva se opune a lucra cu o majoritate care a dat cu asalt parla­mentul. D. Vidraşcu cere urgenţa (ilaritate). Urgenţa se admite. Schilerul şi Co­­mănescu, ţerani de carnaval fac scan­dal pentru țuică. Se voteazà budgetul eforiei. Mino­ritatea se abține. Se voteazà și bud­getul Epitropii Sf. Spiridon din Iași. Cu ocasiunea citirei unui proiect asupra taxelor ţuici se naşc« un mare tumult. D. Grâdișteanu declară că se va abține. Mameluci sbiară să se voteze fără discuțiune. D. Djuvara are cuvîntul în cestiu­­nea țurii dar e întrerupt de Schile­rul furios.­­ — D­le Schileru vă rog să me combateți dar să nu me bateți. D-sea apoi urmeaz, spunînd că după ce au făcut budgetele colectiviști a­­cum cer să se schimbe în interes e­­lectoral. Deci, reducerea budgetului fiind fără voia guvernului ar fi con­siderată ca un vot de blam. D. M. Ghermani spune că votân­­du-se desfiinţarea taxelor ţurii, tre­­bue să se micşoreze şi prima de ex­­portaţiune a spirtului şi atunci se desechilibreza şi budgetul şi D-sea nu cunosce alte recurse budgetare. Se cere închiderea discuțiune!. Se voteazà cu bila luarea în consi­­derațiune a proiectului. Se voteazà prelungirea convențiunii comerciale pănă la 1 ianuarie cu Francia. D. Ficorescu cere ca scă­tendu-se impositul asupra ţurci s’o sca­tă şi a­­supra alcoolului şi asupra viilor. E întrerupt continuu de Ghiţă Berbecu. La ora 4 D. Nicorescu vorbeşte. Mai sunt înscrişi D-nii Butculescu, I. Mar­ghiloman, Lascar Catargi, Ressu etc. | Funcţionarul Public .In toate ţările din lumea civilisată, funcţionarii publici formează o clasă respectabilă în societate, ca represen­­tând guvernul prin atribuţiunele şi puterea legală cu care sunt învestiţi, urmeza naţionalmente se fie la înăl­ţimea misiunii lor. Independenţi de orî­ce fluctuaţiune şi garantaţi în po­­siţiunea lor, ei impun respectul cătră lege şi insuflă încredere publicului în dreptatea şi imparţialitatea guvernu­­rului chiemat a garanta viaţa, averea şi onoarea cetăţenilor. La noi toate sunt pe dos, funcţio­narul nu are nicî-un drept erarhic nu există pentru el, nici-o solicitudine de la guvern ; singura consideraţiune ce’î dă ministrul seu este că îl con­sideră nu ca funcţionar al ţerei sele, ci ca o slugă personală a ministrului, îl dă afară din serviciu după plac fără cea mai mică vină, îl demoralisézà prin diferite pretenţiuni cu totul con­trare posiţiunii şi prestigiului seu de funcţionar public, îl tratezà şi ’l ame­ninţă în fie-care z­i ca pe un mătu­rător de stradă, într’un cuvânt prin toate aceste fapte îl reduce la o um­i­linţă care îl vestejesce conşciinţa in­­dependinţa şi mândria onestităţei sale, devine o slugă umilă gata a se arunca în orî-ce întreprindere ilegală care i se pretinde, și după ce s’au degradat forțamente în modul acesta se treziesce dat afară pentru a se face loc vre-unuia protegeât. Societatea chiemată a da mâna de ajutor nenorociților, verjéndu’l că n’a fost la înălțimea posițiunii sele, ci din contra au abusat de puterea sea, vecsindu’l şi lovindu’l în dreapta şi în stînga după cum i se poruncise, nu numai că nu l ajută, dar cu drept cu­vînt i mepriséza, părăsit de guvern pe care l a servit orbesce, despre­țuit de societate pe care a insultat, lipsit de mijloace materiale, încon­tat de greutăţi familiare, sfârşes prin a’şî redacta însuşi sentinţa, plicându’şi un glonte drept formă executorie, iar restul familiei cerşit pe strade învoca tot fel de blăster pe capul guvernanţilor. Iată în set situaţiunea unui funcţionar la ne acceptând o parte care aparţine­­ voritismului, şi care s’a regulat­­o siţiunea pentru tot-d’a­una. Faţă cu acest tablou sfâşiător neiertat pentru o ţară ca a nostr­­e la care guvernul percepe destu imposite pentru întreţinerea Statul» făcem apel la guvernul actual, ca are experienţa tuturor relelor exi­tente, şi care promite îmbunătăţi în toate ramurile administraţiunii,­­ nu uite în prima liniă a se ocupa­ posiţiunea funcţionarilor, câci de el depinde prestigiul guvernamenta şi iubirea poporului. Funcţionarul­­­nest, integru şi independent de serie, va fi tot­d’a­una la înălţime misiunii sale, şi va aduce guvernu­lui mulţumirea poporului. Funcţiona­rul negarantat în posiţiunea sea­to­rală şi materială nu poate tinde d­cât la conrupţiuni, malonestităţî, le­galităţi, şi multe altele, cari nu adu de cât nemulţumirea poporului, e­xemplele sunt încă calde. Comptând pe promisiunile guver­nului cerem : I. Repartiţiunea muncii intr un mp echitabil, nu unii se muncescă cât 16 ore, pănă când îşi ruinezà sànàta­tea şi mor în floarea vîrstei,— aceşti sunt în genere copiştii, ràstrîns­­ număr faţă cu mulţimea lucrărilor,­­ foarte reu plătiţi cu 70—90 lei luna» nu se pot nici nutri nici îmbrăcar­t p când alţii cu lefi mari şi mai mult slujbe nu lucrează nici 5 ore pe zi II. Garantarea posiţiunii funcţiona­rului pănă la o culpabilitate veghiată judecată şi condamnată de tribunal III. Suprimarea injustei taxe de 50­ pe salare sub denumire de patentă care pe lângă că este neraţionată dar şi disproporţionată, un funcţionar cu 200 lei lunar plăteşte anual patent; lei 120, acesta represintă impozitul u­nui comerciant de cl. I care specu­­le­ la sutim de mii de lei şi trage mi­nimum beneficie de (jecime de mii de lei pe când funcţionarul indicat nu a beneficiat de­cât hrana și îm­brăcămintea sea în schimbul muncei sele. pil' w ricid, câci omorîse pe Aasunta mama sea de inimă, și pe Dna Danglers, a­devorata sea mamă ! Bertuccio du mal avea în mână in­strumentul de fer. Dar facă numai pomtele un gest, an somn..« și Burtuccio ar şei să facă dreptate cu mânele sale, Haydea aștepta cu mânele încru­cișate pe pept... aștepta inert (tetoare... gata de a admite sentența, ori-care ar fi. In acel moment resună în depăr­tare un cântec vesel de matelot. Alcyonul se întorcea. Monte Cristo, tăcut, stătea gândi­tor. De o dată tăcu un pas înainte : — Jacopo! strigă el cu o voce așa de puternică, in cât ajunse până la mateloții cari erau încă departe de verm. Aland matelotul din barcă se sculă și mișcă în aer bonetul sta ca semn că înțelegea. Monte-Cristo dădu un ordin într’un idiom maltes pe care’l Înțelegea nu­mai Jacopo. Atunci doul dintre mateloţi săriră în mare şi inovară spre Alyon. Bertuccio şi Ali priviau cu mirare, ne­înţelegând nimic. Iar ELydea nu-l lua ochii de la stăpânul seu, bărbatul seu, Barer, lipsită acum de două mate­­loţi şi schimbând direcţiunea mersu­lui său, trase drept sau stânca pe care se sili, Monte-Cristo. Jacopo sări jos , apoi cu alți doui mateloţi alerga la subterani, dupa câte­va minute se întorseră cu dife­rite mitvide pe cari le puseră în barcă. — Stăpâne ! stăpâne ! începu Cer­­tuccio. Monte-Crist­o nu’i răspunse. . — Aii,­­zise el, ia pe acest om in brațele tele... Ali sa placă și rădică pe Bene­­detto. — Du’l în barcă .. An­ fleu așa cum i se ordonase. Monte-Cristo luă caseta și urmă răpide pe Nabian. Benedetto era deja întins jos, cu capul spre cărmacu­l. Monte-Cristo aruncă caseta lângă el. Mateloții etâteia tăcuți pe țărm, ne­­înțelegând nimic... După aceea Monte-Cristo se întoarse lângă H­ytler, iar Aii intrând în apă pănă la brâu, puse mânele sale pe spatele bărcei. Și Monte Cristo, cu brațele întinse, ca și cum ar fi rugat pe natură să’l asculte. — Jj^nedelto, 4>88 el en vocea sea xlâacă, Benedetto, al insultat pfl D-­tee ! B medetto, al prcat .oate le­­gile divine și umane ! B medet­o ! nu poate un om să fie judecătorul teu. . Te las în voea Domnului! Du-te !... Și la acest cuvânt, care răsună ca trăsnet, Aii împinse on putere barca înainte... se clătină... era să se răi* teme... Dar se putea crede că o mână pu­ternică o respingea de la mal., la depărtă... — Grația!.­. l’ai grațiat! strigi Bertuccio. — Acela care are a tot puternicia n’a sdrobit pe îngerul răului ! 4­89 Monte-Cristo ! L’a alungat nomal. Nu*­mal puterea supremă are drept al condamne sau să ierte.,, Dacă crima este prea grea, Benedetto nu va a­­junge la țărm !.. dacă acela care ju­­deță decide că vie(o este pentru dîa; 'li i !

Next