Vocea Covurluiului, iunie 1888 (Anul 16, nr. 3655-3676)

1888-06-01 / nr. 3655

NUL XVI. — Nr. 3.655 N A M B N T România . . . io leî ... io « »g. IV premiul bonaţilor ftrainatati­­m ... 34 le» 17 * oameniei se Galaţi la Ad­­,punea strict* la biv­­oitate. [acţiunea: 15 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL APARE ANUNCIU linia petit Papina IV: 40 ban , III : 80­­ INSERTIUNI pi RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2­1»* Repeţirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancats se refusa. — Artico* leie nepubiicate nu se icapcesc. TOATE PILELE DE LUCRU,­­ Administraţiunea : 15, atr. Marc. Telegranus rerardul part. al »Vocii Covurluiuiu»* AGENȚIA HAVAS. ^NSTAN­TINOPOLE, la i­unie, l­a Varna. — Aflând ca­­autorii din Monastir au primit ordinul nu primi nici-o hârtia semnata . Panuria, consul al Greciei, D­­lpis a ordonat autorităților din ca represalie, de a suspenda legăturile oficiale cu consulul c­­ă o sorgintà turceascà, ar fi ne- Igeri . Porta considerând pe D. ,ia ca personal răspunzător de vnt, instrui autorităţile din Mo­de a avea numai raporturi o­­cu­m Panuria, şi de a evita Ituri amicale. E probabil că vi- Jiunile Porţii fiind ca tot­d’a­una guvernatorul din Monastir a af­­lat reserva comandată, crede că Porta va sfârşi prin a fi aceasta atitudine. Totuși ea a uit la Atena cererea sea de re­pare a D-lui Panuria. INSTANTINOPOLE, io iunie — Varna—Nici-o decisiune nu s’a n privința notei ruseșci. Cociurile financiare continuă fără resultat pănă acum. Porta caută :tiju seama un expedient oare-care a avea câţi­va bani spre a după obiceiu, lefa unei luni cu mea Bairamului, care soseşce cu nouă. |ÎNA, ii Junie. — După nisce lin Constantinopole, un Imam predicat de curând, cu ocasiu­­pamazanului, într’un mod vio­la contra administraţiunii tur­­reproşând de la cel mai mic pănă la cea mai mare neîngrijire şi venalitate, cari consumă ruina ţerei. Incidentul a fost înăbuşit, iar predi­catorul supărat pus într’un loc sigur. BOLONIA, ii iunie. — Recpţiunea solemnă a studenţilor italiani şi străini s’a făcut ieri. Mai multe discursuri s’au rostit şi aplaudat. Studenţii ger­mani au salutat pe romani scoţând săbiile lor din tecă şi strigând : Tră­­esc­ Roma neatinsă ! Studenţii primiră la 5 ore la gară pe studenţii francesi. Au fost scene de entusiasm indescriptibile. Studen­ţii germani se urcară în aceleşi tră­suri împreună cu studenţiii francesi şi au străbătut oraşul la braţe BANJALUKA, n­ iunie. — Princi­pele imperial şi principesa, după ce au asistat ieri la Agram la punerea petrei fundamentale a unei casărmi şi după ce au primit ovaţiunile aso­­ciaţiunilor de cânt la preumblarea cu torţe, au pornit spre Banjaluka, unde au sosit diminaţa. Primirea fu simpatică. Nişte tineri nobili maho­medani, călări, aţi însoţit pe principi de la gară pănă la hotelul unde au descins III soţiBJSapî upS suippi sapsA as y G­ALAI 1, 31 Mam 1888. Se scie în ce mod necorect si nereal y y aşa dish conservatori de la Costa, în­dată ce vedură că situ­aţiunea s’a schim­b­a­tat, au început să trîrabiţeze la noul guvern, să alerge cu jălbi în proţap şi să solicite situaţiunea, adecă slujbele, pentru ei şi pentru partidul lor, aşa cum acum se numesc de liberali-con­­servatori. Dar atâta nu le ajungea, şi ei au voit să tăgădiască aliaţilor din­­Uleie grele, none liberalilor disidenţi, drep­tul la existenţa politică, uitând şi an­­gajeamentele scrise şi luptele şi jude­căţile grele ce am îndurat. Şi pentru ce toate aceste? Pentru lăcomia de a acapara tot, ca şi când noi am fi voit a le disputa slujbele la cari nici nu am gândit şi nici le am avut ca mobil al luptelor noastre. Acestă conduită a lor provocătore şi necorectă ne impunea datoria a le rupe masca de la început şi a le da lupta de corideiu ce am întreprins. Am început lupta acum când nu a­­vem nici alegeri generale, nici comu­nale sau judeţene, ca să nu ni se im­pute că facem acesta stimulaţi de pa­siunea luptelor electorale. Nu, nu avem pasiuni, avem convingeri când luptăm în contra -111161 grupări ce nu e întoc­mită de­cât pe corupţiune, pe calomnie şi instrigă, iar nu pe principie corecte, pe partidi, cari, ori­care ar fi diferen­ţele între ele, au drept la respect, când şi în conduita şi în acţiunea lor nu pără­sesc buna credinţă şi cinstea politică. Din nenorocire noi nu am avut şi şi nu avem ast­fel de adversari printre cei grupaţi la j­oşti. Aci dar în cetatea nostră desfacerea oposiţiunii­ unite se impunea prin forţa lucrurilor, se impunea prin necorecti­­tudinea celor ce aşa se numesc liberali­- conservatori, de vor fi ei în adevăr li­­berali-conservatori recunoscuţi de şefii respectivi ai partidului. De alt­fel vedem că şi la Iaşi des­y­a­facera oposiţiunii­ unite s’a făcut, pre­cum s’a făcut şi la Brăila şi aiure, şi probabil nu seim cât va mai putea dura şi la centru.. MERCURI, 1 IUNIE 1883. Cronica locală. — Ne a prăpădit Fosta cu amenin­­ţarea sea că 11’are să ne mai răspundă de cât când va fi vorba de fapte pre­cise. Sistem comod. Dacă eşti înfun­dat, e mai bine să taci şi să nu răs­pândi de­cât când îţi vine la socotelă. De cât, fiind­că Fosta promite că va răspunde la fapte precise, atunci vom căuta şi noi a pune înainte tot de a­­ceste. In unul din numerele recente Fosta afirmă că redactorii şi patronii sei n au nici-un punct negru în trecutul lor (ne­­­greşit politic) şi că în tot timpul gu­vernului colectivist n’au avut cel mai mic contact cu el şi nu i-au dat ce­­a mai mic concurs. Attunci întrebăm pe Fosta : Precis e că D. Gr. Robescu a venit în Galaţi şi a stat mult timp ca prim­­procuror al guvernului colectivist, post eminamente politic si de confiență a guvernului ? In acesta calitate 11’a dat nici-un concurs guvernului colectivis si n’a avut nici-un contact cu el ?­­ Precis e că D. G. Robescu, sub pre­fectul Cercjies, la alegerile pentru Con­stituantă, și-a pus candidatura ca na­ţional liberal, ceea ce probeză că fă­cea parte tot din colectivitate chiar după ieşirea din slujbă? Precis e că in 1885, cu ocasiunea alegerilor comunale din acel an, D. G. Robescu, sub miragiul de a fi primar, s’a pus la disposiţiunea prefectului de Tecuciu spre a îngenunchia la picioa­­rele acestua independența orașului pe care pretinde cal iubesce ? Ore pre­fectul de Tecuciu, D. Tache Anasta­­siu, nu era colectivist? Ori îl conver­tise D. Robescu la ideile sale sânte ? opo-» „VOCII COVURLUIULUI 93 IUL CUMTELUI 30 20 m­ CRISTO Trădai d« A. CUETEANU. PARTEA. II au­ bogat ca Monte-Cristo VIII (Urmare) D’ale lui Coucou, letind acele admirabile pagini, 81 litra, care era acum singură în elă, simţi» inundeadu-i-n ) inima lu­iţiminte necunoscute. I se pSo pftnft atunci nu trăise, că i se dea o lume necunoscută. Dar noaptea întrerupsese cetirea ei. Răt­ăşise la început nemişcată, gus­tând în linişte acea sensaţiune străină ei pănă atunci, uitând totul, repetând încet numele aceluia pe care îl ve­­ntuse pentru prima oara şi în care re­cunoscuse, la prima vedere, o inimă mare, o voinţă puternică. E bine de admirat. A admira este o plăcere pe care o cunosc prea puţin aceia cari şi-u­l luat de normă să de­nigreze tot şi cari se cred fericiţi când au dirimat. Se Înşelă. A admira este a intra în relaţiune cu­ idealul, a şi i apropria, a respira parfumul sett, sucul seu. Gândindu-se la Monte-Cristo, cău­tând a’l­nțelege, miss Clara se simţi* rădicându-se la nişte regiuni înalte pe caii până atunci nici nu la presu­­pusese. Zuia un sublim, unde dor­ai a dreptatea În tip’enderes­sea eternă. Nu mai vidia unde se afla. Urma pe eroul seu în sbuciumurile trecutu­lui 890, cătând a prevedea ce va fi în viitor. Și s’ar fi putut spune că Dana Cara­­man observase acel efect. Se dusese cu discrețiune, lăsând pe mies Clara singură cu impresiu­­nile sale. De o dată luna fetre tresări. I se părea că aud­ 189 la câț'­va pași departe de ea un sgomot ciudat din­colo de qUd. Rădică capul, eseul ă cu atențiune, încă sub impresiunea visului seu, ere­­tjând într’un fel de ap^riț­une subită. Dă, era o ap*rițiune ! dar ce fel ? întâi un sgomot ca cura cine­va s’*r apuca de g*rd, apoi întinise .A du­se o mână... pe urmă o înjurătură cine scie din care cause, poate din esuaa unui incident neprev6(}ut. Apoi apăru o față roșietică, înca­drată de o părecha de mustiți ame­­nințătdre. . Coucou, ziarul in fine!... M■ 88 CUr* nu se mișcă. Ii plăcea să vc(J^ 1* ce tindea acea esc&lodă nocturn», Zuavu), de altmintrele foarte liniș­­tit, trecuse mal întăi Jun picior, apoi cela­l’alt, şi se aşezase bine pe n'd. Şi la urmă, după ce se uitase în toate părţile, fără a vedea^nimic, bine înţeles, sărise jos. Aci se scuturase ca un câne care iese afară din apă ; pe urmă fără nici-o té-Jttà, ca om ce îşi cunosce pre­ţul, şi care nu se mai sptrie de [lu­cruri de nimic, apuerse spre casă, cântând d’abia să amorțască sgomo­­tul pașilor sec. Și acra fiind caldă, ferestrele ca­st­a erau deschise.

Next