Vocea Covurluiului, iunie 1888 (Anul 16, nr. 3655-3676)

1888-06-11 / nr. 3663

Acesta e caracterul aşa numitelor secaturi politice. Incapabili de a produce el ce­va, tăgăduesc altora lucrările produse. Marinarii spun că, când urmăresc să prindă caracatiţa, ea aruncă în urma ei nişte bale negre şi infecte, sperând că va fi salvată­­­iaţa înse o ajunge şi speranţa se sfârşeşte. Fosta, urmărită şi înfundată de noi pe toate terenurile luptei politice, ne aruncă balele sale, sperând că ne va împedeca. Se înşală caracatiţa de la Posta ca şi cea de la mare. Ne gândindu-se de­cât la căpătu­­ela sea şi a celor ce o încunjură, iar nici de cum la interesele oraşului, ne acusă pe noi că facem acum bo­cete postume şi inutile pentru că am cerut guvernului actual să repare ne­dreptăţile făcute Galaţilor. Or fi pentru voi inutile, deoare­ce nu vă gândiţi de­cât la stomahul vostru, dar nu pentru noi cari avem în vedere interesele oraşului nostru. Pentru noi era natural ca, după ce ne am despărţit şi am luptat la răs­turnarea fostului guvern tocmai pen­tru că nedreptăţia şi lovia oraşul şi judeţul nostru, să credem oportun a cere guvernului actual să repare a­­cele loviri.­Ciuda şi invidia se întunecă ca tot­dea­una vederile. C­ronica locsulst. —­ter!­sera a încetat din viaţă, după o lungă suferinţă, Ştefan Chimet, unul din cei mai vechi institutori al scoalelor primare din Galaţi, director al scealei Cuza-Vodă din vale. Răpo­satul are un serviciu de 27 de ani în instrucţiune. Dar nu numai îndelun­gatele sale servicie ca învățător îl constitue singurele titluri la recunos­­tința orașului. El are alt titlu neșters. Frumosul local al școalei a cărei di­rector era se datoreşte numai stăru­ințelor sale neobosite. Ani întregi a cutreierat tera spre a strînge ofrande pentru construirea acestui local, care azol se înalţă falnic pe malul Dunării. VOCEA COVU­LUIULUI Fără el, acestă şcolă ar­­face şi astăzi în cine ştie ce local infect ca altele multe. Iată ce a făcut modestul Şte­fan Chimet. El a murit înse sărac, şi săracă lasă familia sea. Comuna noas­­tră datoreşte funeralie frumoase lui Stefan Chimet şi ajutor familiei sale. Numai aşa se vor încuragea şi alţii a face ceea ce a făcut Stefan Chimet. Fie­­ memoria neperitoare. — Mâne, Sâmbătă, se ţin examene la urmatoarele scole secundare : La liceu : Ştiinţele naturale cl. II şi III, orele 8—11 a. m. şi 2 - 4 p. m. La scoala comercială : Matematica, orele 8—12 a. m. şi 3—5 p. m. La seminar : Limbele latină şi ro­mână cl. I şi II, orele 8—11 a. m. şi 2— 4 p. m. La scoala secundară da fete : Geo­grafia cl I şi II, orele 8—11 a. m. şi 3— 5 P­ m. — Mâne seara se dă la sala Alca­zar, de asociaţiimea artistică, trage­dia Hamlet. — Cetim îa Lupta : Negocierile cu Austria pentru în­cheiarea convenţiunii comerciale sunt încă departe de * fi reluate de câtră guvernul nostru, care aşteptă, dup? cât se zice, Camerele cele noue spre a începe aceste negociări. — Suntem informeţi de la parche­tul tribunalului din capitală că atac?-­ re» scandalului de la Franzebru se va pune la dosar, ne­dându’î nici-un curs. Totuşi ea va fi tărăgănită câta-v« zile până când lume» va mai uita de ea. — Cetim în Naţiunea : Primim din Piatra urmâtorea tele­gramă : Ieri a avut loc aici alegerea pen­tru colegiului comunal Cu toate sfor­țările desperate ale colectiviştilor, t­­rend în capul listei lor pe fostul pre­fect Albu şi pe fostul primar senato­rul Dorneacu ; cu toate că directorul gimnasiului Negrea şi judecătorul tri­bunalului Zaharia ingered pe față şi cu neruşinare ; cu toate tertipurile și manoperele întrebuințate de a pre­zenta o listă mixtă pentru a furis? md­ multe voturi, dînș;I tu c*­ut­ă mod rușinos. — Cetim în România Liberă . Investigațiunile în justițiă urmeazâ cu activitate în privința furtului de la casa pensiunilor Eforiei. Mii multe dosare în privinţa cărora a’&d făcut denunţări ad îost puse sol» a scuestru de judecătorul de instruc­ţiune. Este inexactă afirmaţiunea unui confrate că administratorii Eforiei s’ar opune 1» întinderea instrucţiunii în »fara de faptul comis de D. Rădulescu Prinţul Dim. Ghiea a cerut e! însus prin adresa cătră ministrul de finan­ţe ca inspectorul financiar delegat pe lângă parchet să inspecteze şi compti­biliatea generală a Institutului. — D-ra Zoe Grant este nuu­ită di­­rectora a­­silului Eleni-Domne, ră­măind D. Barbu Constantinescu di­rector de studie — Generalul lsrozz*, ministrul nostru de resbo­i, a sosit la Car­abad, unde ’şi va face cur». îmtr® MORALA si ECONOMIA POLITICA (luate din Raporturi economice), de I. Gr. MUNTEANU. Tote ştiinţele resimt la un moment dat o stagnaţiune, din care nu pot ieşi de­cât cu ajutorul timpului, şi după ce se alipesc şi mai tare la princi­­piile lor fundamentale. Omul, după ce a observat mult timp seriă de fapte, recunosce între ele a­­numite afinităţi ; apoi mărindu-se nu­merar fenomenelor pe cari le studieză şi pu­reecilend pe cale de abstracţiune, obţine principiul fundamental al unei şciinţe none. Dar ’opintirile sale nu se mărginesc numai aci ; atunci se ivşi momentul la care facem alusiune, c­l e vorba de a recimosce şi de a deli­ca exact domeniul şciinţe! noue şi­­ a o alipi la cele-l’alte şciinţe de 3 eaşi ordine. Unirea şi armonia constituise­­ mentul caracteristic al creaţiunii, mea fisică ca şi lumea morală , dominate de marile principie ale lănţuirii şi ale uniunii. Fie­care şef luată isolat constitue un tot, înse­­ una nu ar putea pretinde că dă gură, prin mijlocul adevĕrurilor oo­culare ce înveţă, toate elementele cesare conclusiunilor definitive. La terminarea şi la expunerea legilor gravitaţiune a corpurilor ceresc­, as­tomia s’a răzimat pe legile fisice­­ datele matematicelor. Acestă afirmare se susţine cu sebire în domeniul ştiinţelor mora politice. Economia politică, moralai­losofia, istoria, dreptul, etc., sunni t­oate ştiinţe morale deosebite, a că totalitate fonneză ştiinţa socială I sociologia. De­şi fie­care din ai I şciinţe studieză o seriă de manifi­ciuni ale activităţii omenesc!, înse decurg din acelaşi adever suprem aceea au de îndeplinit o sarcină dorită. După ce a tras principiele damentale, cari constitue, aşa dit scheletul ştiinţe!, adeverurile par lare ce nasc dintr’însa ea trebue le compare cu datele celor­lalte şei şi dacă e divergenţă de soluţiunie ţine socotelii despre acesta înainti a se pronunţa definitiv. Dacă acestă regulă ar fi susc I bilă de vre-o excepţiune, de­sign I morala o ar putea reclama pentru Ie 'Totuşi, departe de a revendica ai I autonomiă complectă, ea preferă I cevă de la adeverurile celor-Talte I, inte să o uşureze cu o parte din li cina sea. Fără ajutorul ce dobândeşte prin acesta, e ica ar trebui să ştiu­' pe fie­care din operele umanităţi»' vreme­ ce binele recomandat de il nil dă firul conducător î­n labirintul!­nifestaţiunilor multiple ale activi, omenesc!. Ar fi prin urmare de I o lucrare forte interesantă prin I un strigăt, UQi dintre acele porniri cari re3cauiper& o existenți. Fusese la școala lui Monte-Cristo. Va luao pe stăpâaal seu dând mâna aaeluia care șovăise... Și pa urmă iubi* aș* do mult ! Șciți ce ven­u ? Paolo venise sub pretext de a sa informa ce se va face In 4'u* aceea. NepeB&tor în aparență, Jacopo Be doBese sa râdă dacă vaporul era gata de placare. Apoi se întoarse încet spre casă. Nu se grăbit. Nu §cia ce instinct ma! forte 11 reţinea. îşi făcea că acele doue fiinţe, soţia şi amicul, sciindu’l numai la c&t va pas departe, vor res­pecta nu ! se vor teme ! Şi voia să le late tot timpul. Mergea încet. Când sosi în fața ca­sei rele, se plecă, a scum­jeadu se. Apoi privirea rea alunecă. Și venu... pe Manelita în brațel lui Paolo. Atunci, galben, li­niști­t ca marmo­ra de a cărui culoare era­ deschisă ușa. Fusese auzit Manelita stătea în pi­cidre, zimbitoare. Paulo era lângă fe* aeatri. — Ei bine, ziße J­uppo, plecăm? — Sunt gata. — Și tu, Paolo? ai pregătit pla­sele. — Da, pe toate. Paolo era un băiat sdravon, Ut în spate, cu umerele largi, o față bestială, și cu surisul înăuntrul buzelor, cum zice Shik€8peare. — Atunci să plecăm. Jacopo merse înainte. Niil nu'și Întorcea măcar c»pu), sciind că li spatele cele Paolo și Manelit» îşi stria­­ge»n mânele. Mergea cu pas ferm, că va «ato­mii, nepoaâîor de trecut. Mîr?a ne întindea înainte» se* și’ţi cufund* într’ins» ochii sei. per4oad privirea se* în imens* Ute* care-l pă­­rea mal puţin adâncă cm durere* se® Sosiră U vapor. Numele „Manelitta* era scris cu litere roşi'. Jacopo îl cer*. Și i se păru că »­­cele litere ar fi de f­oc. Avu un moment de furi*. Se în­toarse brusc. A ! dacă îa »cel momen* i-ar fi surprins ca mânele împreunate i-ar fi ucis. Dar amanții fuseseră prudenţi : erau separaţi. Cine scie vise dacă o carte de cuvinte, o c­art­e de înamorați, nu-­ a despărțit pentru un moment unu­ de Cell-Tall?. Deci Jicopo se lipîsci. Jacopo oferi mâna sea Mane­tte', care, ușdră și cu rozt de iubire în ochi, sări pe punte. A ! ce frumóasa era ! nici o­datăl di h I sil nu avuseseră ruai nl strâlu­cire ! . niciodată buzde el■1. •*ca»eQfi8cra nai bine cu coralunlHi j o sută de ori mal strălucite când! • .»• l! carii siciniani le scot din fundul* ri'. I Șt mâna el ! Jacopo, atingea simți o sguduire neințelasă. Poolo întră cel din urmă. J »copo închise pe jumătate . Apoi deslegă lanţul care ţine loc vaporaşul, şi Manelita sburi­ valuri cu pânzele desfăcute. Viatul sufla din­spre oraş şi pingea vaporaşul cu putere. Manelita era veselă. Parul s­a sburlit de vînt. Pao.’o, n­ândru că era iubit, i­­rala la soare membrele râse aspiri puternice. Jacopo stătea în pisiere și țir

Next