Vocea Covurluiului, august 1888 (Anul 16, nr. 3703-3726)

1888-08-02 / nr. 3703

JUL XVI.­­ Nr. 3 703. ... 34 le» • 17 * amemei se alaji'ia Ad­­iunea (p**11* cricte ia bitt­­maie. .acțiunea : 15 10 BANI EXEMPLARI'J iij AMENT România 20 lei . io « IV premiul onaților străinătate MARȚI, 2 AUGUST 1883. ANUN CI­U linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 1 NSERȚIUNI ț.i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 1». Repejirile se fac c. f*hat însemnat. Scrisori «efrancat« se reiusă. — Artico­lele nepublicate nu a» înapoesc. darf. TOATE piLELE DE LUCRU. ||| Administrat reliagj'x 9,­ca.x oficiul part. ai ,Vocii Covuriuialtti* AGENTIA HAVAS. 'IA, ii August.—■ D. Răngabe |diplomatic al Greciei, a trimes corespondența schimbată între ti, prisonierii §i D. Illiopulos. din aceste scrisori, semnată ■1, ce se zice Albanez, zice; ;m să ne temem de guvernul , căci avem a face cu represen Austriei și Greciei., icipele Ferdinand se va întorce la Sofia. ,NA, ii August.— Intr'un articol »te, Ifona jrtresă Libera,, vorbind ima aniversare a suitei pe tron ttcipelui Ferdinand, și de înau­­­a drumului de fer internațional, ide­­icând că Bulgaria ține soarta propriete sele mâni. Națiunea vă va perde neatârnarea sa mu­­ând se va părăsi ea însăși. RLIN, ii August. — (­aida de intr’un articol simpatic Bulga­re pe cat timp principele și lintele seu de consiliu, D. Stăm­. vor merge de acord, speranţa li de a vedea pe principele Fer­­d depărtat printr’un mod ple­­nu se va realisa. TA, ii August. — Alteţa sa,­­tă de ministrul-președinte, s’a ieri seara la io ore la Sofia. Ită seara la 6 ore va sosi trenul onstantinopol care aduce pe in la inaugurarea drmului de ier niațional. Ise vedea ultime selii telegrafice pag. III. G­AL All, 1 August 1888 S’a afirmat în mai multe rendiul, că România prin posițiunea ei geografică, este chemată de a fi purtătorea civili­­saţiunii în orientul Europei La acestea n’avem nimic de dis, din contra ne bucurăm de rolul civilizator, ce ii este impus regatului român prin forţa lucru­rilor, ne-am bucura şi mai mult dacă am vedea realizându se acestă misiune cât mai curând, cu atâta mai mult, cu cât aflăm zilnic că Ungurii ne dispută acest rol natural, afirmând din parte-le, că ei fiind un popor mai civilisat mai cult și cu o limbă mai dulce de­cât * a tuturor celor-i’alte popoare din jurul lor ! lor li se cuvine rolul civilisator nu numai în orientul Europei, dar poate peste toa­tă fața pămîntului ! li vom lăsa în acestă il istiune şi vom aminti numai, că Ungurii înțeleg civilisațiunea de a magh­iarisa, iar nu de a cultiva popoa­­rele, pe când Românii nu caută a ro­­manisa pe nimeni, şi nici nu au nevoe de acesta. Venind asupra rolului politic, ce Ro­mânia este chemată tot prin posiţiunea mea geografică ar avea la resolvarea chestiunii­ orientale, am avea minte că dis . ne mărginim însă numai la unele observaţiuni, ce ni se par a fi mai principale şi mai urgente pentru un viitor mai apropiat. Am dis altă dată că cestiunea Bul­gariei stă ca sabia lui Damocles asu­pra Europei, şi că pănă ce ea nu va fi tranşată, Europa nu va fi liniştită. Încă din anii trecuţi în foile străine s’a răspândit şcirea, că România va primi un mandat european de a interveni în Bulgaria pentru a o pacifica şi a in­troduce ordinea în acestă țară. Acestă scrie acum pare a lua mai multă con­sistență. Se zice că o întervenire în Bulgaria este absolut necesară pentru pacea Eu­ropei, dar acesta nu o poate face nici Rusia nici Austro-Ungaria ca state in­­tersante, dar nici chiar Turcia suze­rană Bulgariei, nu poate din mai multe motive. Singură România, ca stat cu totul neutral de voe de nevoe, va tre­bui să primescă executarea unui man­dat european de a interveni cu faţa spre a linişti Bulgaria. Recunostem şi noi că România are un rol însemnat în acestă cestiune, dar ne întrebăm ce foloase îi va aduce, în caşul când ar executa un asemenea mandat. Nu putem vedea nici un fo­los, de­cât numai sacrificii de bani şi de sânge, şi pentru ce ? Pentru că în urmă să fiie satisfăcută pretenţiunea Rusiei de a depărta pe prinţul de Co­burg. Va să­dică România nu poate avea un alt rol, de­cât a scote casta­nele din foc, pe sema altuia. La o recompensă pentru acestă is­prăvi nici sâ ne gândim, acesta ne indic­ă experienţa din resboiul trecut, sânii,­ în loc de recompensă, ni s’a luat Busa­rabia. v •vrificiele României în acest cas ar voac dlictii câin­. Bulgarii ar opune resistenţă seriosă armatelor române Resultatul final pentru România nu poate fi altul, de­cât a fi făcut, simpatiile ce esiste de atâte secole între Români şi Bulgari să să prepară într’o liră per­petuă, ceea ce nu poate fi în interesul României. D. Leonida Sterea ne trimite spre publicare urmatoarea scrisoare deschisă adresată : cinstiţii neprihăniţii, iluştrii­, inveţaţii şi puternicii acelei forţă de frostă, au­ re­produs o scrisoare a D-lui Tache Anasta­­siu din 1885, vroind prin acesta a spune la adresa D-lui Q. CMihailescu că este potlogar şi alte trivialităţi. Dacă acesta ar fi făcut’o acei cari n’ail fost nici o dată sub protecţia poli­tica a La­bul­­Q. iMih­ailescu, naş fi avut nimica de dis, câci este natural, de­și nu e cuviincios, că acel ce se uresc, să se ocărască, dar când îndrăsnesc tocmai aceia, care sau adăpostit sub aripele lui Q. CMihailescu, a’i arunca în faţă ase­menea trivialităţi, acesta se numesce : ingratitudine, şi omul de inimă este dator să tragă palme pe calea presei, pe epiderma grosă a obrajilor ingra­­tilor. In ceea ce me privesce ’mi fac da­toria, puind D-lor Costach­i Ressu şi Gr. C. Robescu, următorele chestiuni : 1) . Nu sunteţi D-vostre D-le C. Ressu, tot acel personagiu­, care la 1884, V aţi pus sub firma lui (I­.­­Mi­­hailescu, ca să puteţi reuşi în alegerile consiliului comunal ? 2) . Nu sunteţi D-vostre D-le C. Ressu, acelaş personagiu, care în urma alegerii reuşite, de la 1884 v’aui ales D. G. Mihailescu cu amicii sei din consiliu, ca ajutor de Primar? 3) . Nu sunteţi D-vostre D-le O. Ressu, acel personagiu­, care prin jur-I­naiul Costa, aţi taxat pe amicul vostru de astădi G. C. Robescu, de şeful bă­tăuşilor, de ermafrodit politic şi de in­spectorul zar­zav­at­ur­ilor ? 4) . Nu sunteţi D-vostre D-le G. C. Robescu, care conduceaţi bandele electo­rale sub administraţiunea reposatului L­. Iţaşcanu ? 5) . Nu sunteţi D-vostre D-le G. C. Robescu, acel personagiu, care eraţi D-lor Costache Ressu şi G. C. Robescu. Intîmplător am cetit jurnalul [Losta de la 28 iulie curent, si am vedut că, / 1 1­7 * .VOCII GOVURLUIULUI 169 IUL COMTELUI IDE Tradus de A. GUE>TEÂtf7* FARTEA II bogat ca Monte-Cristo XXI. (Irmare). M e d i s a. tine!» ce me zari începu sa tie­» rgem drept spre dies», $i pro A tu gl»s tare lâte­va cuvinte ie ce repetasem de mii insinte .. mi ivgl »runtându’si sr»*... Atunci hotărîți, ieși, dia QuargU, trecui limita osei... Allah ».'a călău­zit... și te am ve^ut, stupine, învin­gând pe ied... Istă pentru ce ţi-»® 4)6 . Te căutam ! Și finind atestă lungq povestire, Medje» c*4u 1* pic­trele lui Monte- Cristo... —■ Cs o putere supranaturală, b­a?se comtele, te » condus spre mine, sa n’p er«4b copii» me», glasul ce ai ?u4it a foat glasul mima tele devo­tase ! O stracțiune invisibilă te trage» spre mine. Ai venit. Bine. — Și’l vei scăpa, nu este așa ? — O ! dacă D~4en îmi lasă pute­rea ce Du’mi a refusat’o încă pănă asti4S iar I •• — Atunci trebue sâ plecai... sstfc- 4i chisr... când va resari acrele... — Voi plec». Și tu ?... —­ Iţi voi servi de căle^ă. Dar, te rog, nu perde un singur minut, . Dă ordine ca oamenii tel sâ fie gat» a te urma... Monte-Cristo ieşi din cort și chemă pe J*oopo. Și’i dete câte­va instruc­­țiuni. — Toate armele să fie încărcate. Cel lași să se depărteze. Nu®»! o l currg’osl să r&aâiă cu noi... — Are să fie dar luptă ! strigă Coucou. Drace ! de mult di ja me mă­nâncă palma. Și în &cd moment thi&r, ca și cum ar fi fost destui ca Coucou să expri­me o dorință, ca ea să­ se rivaliseze, in acel moment, 4(cexu, sNu4ira mai multe focuri, amestecate cu acele ţi­pete sălbatice ce scot Arabii în ata­curile lor -ară de veste. Monte-Cristo apuc*se înaint­ 0, ur­mat de Coucou și de vre o cinci 4*ci de a&est... S ar fi putut 4i.ee că o trombă din pustiu s'abatuse asupra câmpului. Potcoavele cailor io vis» n pietrele ne­gre fât cad să sară mii de scîntei c»rl dedasa scenei an aspect aproape fan­tastic... Gldnteîe suersO. E a un atac. Pare că câmpul era îneonjcrflt. Trebuia ruptA^. Cu glasul seu aș» de puternic m cât domin» sgomotul dem­națiunilor, Monte-Cristo dade» ordinele sale, a­­poi toţi cu degetele pe cocoş săriră spre incintă... Dar atunci se petrecu un fapt sire­­nin. Trupa atacatorilor se opri de­o dată. Apoi răsună un strigăt, asemenea unui urlet de animal sabatic. Şi acel atrigăt ascuţit se sfârşi un rns sgomotos... Şi ca şi cum ar fi fost un se®iul

Next