Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1969 (Anul 2, nr. 346-422)
1969-05-04 / nr. 374
• PAGINA 2 Mîndrie a Bîrladului, muzeul „Vasile Pîrvan" ocupă o aripă întreagă dinntr-o mare clădire, ce adăpostește, printre alte instituții, Teatrul „Victor Ion Popa" și Școala de muzică și arte plastice. Vizitatorul, care face cunoștință pentru întâia oară cu exponatele din sălile luminoase ale muzeului, este surprins de diversitatea, vechimea și valoarea muzeistică a acestora. Atît tablourile și sculpturile originale sau copiile reușite din secția de artă plastică (moștenitoarea unei pinacoteci înființată de poetul George Tutoveanu), cit și vitrinele cu obiecte din neolitic și pînă în evul mediu constituie principalele puncte de atracție ale muzeului. La fel de interesante sunt dioramele din secția de științele naturii, care ilustrează sugestiv evoluția viețuitoarelor pe o tematică întocmită scrupulos, după metode științifice. De altfel, ceea ce se vede aici conservat se află în stare naturală în perimetrul Grădinii zoologice, cea mai mare din Moldova, care este tutelată tot de muzeu. Intrînd in cabinetul de lucru al directorului acestui așezămînt de Interes cultural-științific, am fost întîmpinați de prof. Vasile Palade. » -Pentru cititorii ziarului „Vremea nouă“ v-am ruga să ne spuneți care este aria de investigații a cercetării științifice ce se desfășoară în cadrul instituției pe care o conduceți. - Problematica cercetării științifice la ziol este vastă și îmi vine greu/Să o sintetizez în câteva cuvinte III — Totuși O prezentare sumară a problemelor care preocupă în prezent instituția este posibilă. Am aflat, astfel, că este vorba de activitatea desfășurată de muzeu pe o perioadă de timp de mai bine de două decenii și în direcții diferite : Una de istorie, privind locuirea neîntreruptă a teritoriului Bîrladului de-a lungul mileniilor, și alta, de științele naturii, respectiv cercetarea florii și faunei locale. De așezările omenești din epoca bronzului se ocupă prof. Eugenia Popușoi, iar de cea din a fierului prof. Nicoleta Ciucă, de carpo-daci - prof. Vasile Palade, iar de perioada evului mediu - prof. Valerică Berbecaru. In calitate de colaborator extern al muzeului, Ghenuță Coman, profesor la Liceul din Murgeni, studiază problema culturii materiale străromâne din sec. 8-12 e.n., perioadă cercetată împreună cu Institutul de istorie și arheologie „A.D. Xenopol" din Iași. Printre șantierele arheologice deschise în ultimul deceniu, la care au lucrat efectiv cercetătorii muzeului, sînt cele de la Bogdănești-Fălciu, Fîntînele - Zorleni, Prodana- Bîrlad, Trestiana, Valea Seacă etc. Astfel, la Trestiana, a fost cercetată o așezare neolitică de început (cultura Criș) cu nivele din epoca bronzului și a fierului. Cele mai interesante descoperiri au fost făcute pe șantierul de la Valea Seacă, unde au fost scoase la lumină șase ateliere de piepteni. Bordeiele de la Valea Seacă și atelierele scoase la iveală, ne precizează tov. Vasile Palade, dovedesc că sunt din obștea sătească, cind produsele erau făcute de meseriași spre a fi comercializate. Aceeași desprindere de obștea gentilică o dovedește și cuptorul de la Fîntînele—Zorleni, unde au fost găsite în stare bună peste 100 de vase de proveniență dacică. Ambele sînt unice în Moldova. Și am văzut apoi o parte din materia primă descoperită pe locurile unde altădată funcționau, la 2-3 km. de Bîrlad, aceste ateliere. Erau coarne de cerb, unele culese din pădure, altele arătau că au fost tăiate de pe capetele cerbilor vînați. Intr-o vitrină am văzut expuși și pieptenii ca materie finită. — Toate relicvele descoperite în așezările locuite în diferite epoci, spunea prof. Eugenia Popușoi, constituie o dovadă a continuității populației autohtone în aceste ținuturi, cu datinele lor, pe care le moștenim și noi astăzi. Mulțumindu-le de amabilitate celor doi convorbitori, am continuat discuția pe aceeași temă cu prof. Mihaela Anton, responsabila secției de științele naturii. — Obiectivul nr. 1, ne-a declarat domnia sa, este colectarea, prepararea și conservarea materialului de floră și faună locală. Am realizat în acest sens un ierbar conținînd peste 500 de plante. Am aflat cu acest prilej că eforturile în acest sens continuă o tradiție introdusă din 1950, de cind a luat ființă secția. Studii privitoare la resturile de mamifere, fosile existente în expoziția muzeului sau, de cind a luat ființă grădina zoologică (1960), referitoare la organizarea ei științifică sau la hrana pensionarilor, acesteia, au fost alcătuite anterior de foștii cercetători, profesorii Alex. Săidecaru, Emil Cîrcotă și Mircea Anton. In prezent, prof. Mihaela Anton cercetează în vederea întocmirii unui studiu util și fundamental, comportamentul animalelor captive. De altfel, cele 70 de specii, ci are grădina zoo, intr-un număr de 150 de exemplare îmi dau mult de furcă, ne-a declarat tînăra cercetătoare. Ne mai trebuie ni s-a spus în încheiere un acvariu sau o suită de acvarii mici, și ne vom putea măsura, fără falsă mîndrie, cu oricare alt muzeu din țară. Comunicările prezentate în cadrul diferitelor sesiuni naționale și colaborările la revistele de specialitate dovedesc preocupări certe de activitate de cercetare științifică. Și totuși parcă lipsește ceva ... Oare de ce nu sunt antrenați în munca de cercetare științifică și ceilalți profesori de specialități înrudite de la școlile din Bîrlad sau din alte localități ? Le lipsește vocația ? De ce unanim, de participare susținută la activitatea științifică de cercetare ? Căci aceasta ar fi adevărata muncă culturală a cadrelor didactice și nu numai cea consemnată în condicile din școli în care citești că au fost făcute nu știu ce fel de activități care, uneori, nu sunt decât rodul improvizațiilor mai mult sau mai puțin convenționale. MIRON COLDUMIR CULTO RAI SIlVIATA [mminii - Minne de senii sau dnlone de onoare e tami vnial 1 pli Din Inițiativa Comitetului sindicatului învățământ din municipiul Bîrlad, zilele acestea a fost lansat un concurs, pa bază de buletine, pe tema „Școala bîrlădeană". Concursul, compus din 12 Întrebări, urmărește să reliefeze vechimea și importanța școlilor din acest vechi oraș al Moldovei, remarcind personalitățile de primă mărime, foști elevi ai școlilor din Bârlad, care au slujit țara în diferite domenii de activitate. Cîteva Întrebări se referă și la creșterea Înregistrată de școlile birlădene In anii de după eliberare. Concursul se încheie la 15 Iunie a.c. și este dotat cu premii dintre care amintim un magnetofon „Tesla”, un aparat de radio cu tranzistor „Electronica”, un aparat de fotografiat, alte 15 premii In obiecte. ★ Printre numeroasele spectacole prezentate de ansamblul „Trandafir folcloric de la Moldova*1, al municipiului Bîrlad, atît în localitățile județului cit și în altele din întreaga țară, se numără și cel de zilele trecute, prezentat la Vutcani. In prezența a peste 500 de membri cooperatori, salariați, elevi, membrii cunoscutului ansamblu bîrlădean au evoluat teatrului pe scena de vară din această comună. Melodiile populare, dansurile cu specific local au fost aplaudate in repetate rînduri. 500 de ani de la nașterea lui Niccolo Machiavelli s -au Împlinit anul acesta, la 3 mai, 500 de ani de la nașterea lui Niccolo Machiavelli, gânditor politic, scriitor și istoric, ideolog de frunte al burgheziei Italiene din perioada Renașterii. Autorul faimosului „Il Principe“ s-a născut la Florența, dintr-o veche familie aristocratică, familie ce era acum săracă, am spune chiar strîmtorată. Niccolo Machiavelli — cu toate funcțiile și înaltele demnități avute — a trebuit să moară și el tot sărac, nelăsînd copiilor săi altă moștenire decit numele... De mic copil, Niccolo s-a remarcat prin calități intelectuale excepționale, manifestînd înclinații deosebite, mai ales, pentru cultura clasică. Autorii preferați ai anilor lui tineri sînt Cicero și Seneca, Titus Livius și Tacit, Plaut și Terentius, precum și Aristotel, Plutarh, Diogenes Laertios, Polibiu, Diodor, Isocrate și alții. Pentru calitățile sale deosebite și pentru rîvna și zelul cu care știa să-și Îndeplinească obligațiile ce i se Încredințau, gonfalonierul Piero Soderini, șeful republicii toscane, l-a numit In anul 1493 secretar în Consiliul celor zece, unde Machiavelli a desfășurat o activitate neobosită. Omul acesta orgolios și talentat stăpinit de o energie clocotitoare, spirit extrem de fin și pătrunzător, și-a dedicat întreaga sa viață luptei pentru realizarea unității Italiei. Aflat mereu în centrul frămîntărilor sociale contemporane lui, Machiavelli dobindi experiența lucrurilor și a oamenilor, fiind consultat, nu numai în chestiunile de politică internă, ci și în problemele relațiilor externe. In timpul gonfalonierului Piero Soderini, asiduul Machiavelli a primit numeroase misiuni diplomatice. In Italia, pe lingă guvernele micilor state tn care era împărțită, și în străinătate, pe lingă suveranii țărilor, cu toscană avea legături. Machiavelli a fost, de asemenea, de mai multe ori la Veneția, la Roma, peângă Curia papală, la Forli, pe lingă Caterina Sforza. In Romagna, pe lingă Gesare Borgia, a fost de mai multe ori in Franța, acreditat peângă Ludovic al XII-lea, și in Germania, pe lingă împăratul Maximilian I. Dintre lucrările mai importante ale lui Machiavelli amintim: Principele, Discursurile asupra lui Titus Liviu, Arta războiului, Istoriile florentine, Mătrăguna și altele. Desigur, în fruntea lor stă, fără îndoială, II Principe — lucrare tradusă in peste 100 de limbi, care a aruncat în umbră celelalte scrieri ale sale. 11 Principe a fost una din cele mai citite lucrări din care s-au scris vreodată. Ideea fundamentală ce se desprinde din lectura lucrării sus amintite este ideea nașterii și conservării statelor. Militînd pentru înlăturarea jugului spaniol și pentru unitate națională, Machivelli cerea totodată eliberarea politicii de sub influența teologiei. „Mai întîi Machiavelli, apoi Rousseau, Fichte, Hegel (au Început) să privească statul cu ochi omenești și să deducă legile lui naturale din rațiune și din experiență și nu din teologie" (Marx). Niccolo Machiavelli nu este filozoful naturii ; este filozoful omului. Gînditorul italian arată că politica este o știință și, ca atare, ea trebuie fundamentată pe fapte concrete, pozitive, izvorâte din studiul vieții reale a oamenilor. In politică, Machiavelli vede un mijloc pentru ameliorarea vieții popoarelor. Dar, ideologul burgheziei italiene In ascensiune afirmă, totodată, că în politică hotărăsc interesele și forța și că în ea n-au ce căuta considerentele morale. In felul acesta, teoria lui Machiavelli apare, ca o expresie timpurie a cinismului și a moralismului politicii burgheze. Pentru realizarea unității naționale, pentru formarea ucare nu există interesul acesta care republica nul stat puternic, suveranul poate folosi orice mijloc, inclusiv viclenia, violența și crima. In perioada cit a trăit și a scris Machiavelli, Italia se afla sub jugul ocupanților spanioli. Grație fărtmițărilor politice și vrăjmășiei dintre micile stătulețe italiene, în timpul vieții lui Machiavelli unitatea Italiei a rămas un deziderat. Pentru Machiavelli ,Cesare Borgia, minte clară și inimă hotărită, dar lipsit de orice simt moral, este un om de mai mare valoare decât bunul Piero Soderini, culmea omului cumsecade, dar suflet prost, pentru că a pierdut republica din incapacitate și slăbiciune Niccolo își dojenește contemporanii pentru indiferența și apatia lor față de jugul străin. „Cind Machiavelli scria lucrurile acestea, — spune Francesco de Sanctis —, Italia se distra cu romane și nuvele, iar străinii îi cotropiseră teritoriul... Italia era îngenuncheată și studiată de jefuitorii ei, așa cum fusese Grecia de către romani... Italienilor le era mai ușor să rîdă de forțele nedisciplinate decit să se disciplineze, le era mai ușor să rîdă de străini decit să-I alunge. Gluma usturătoare era dovada superiorității lor intelectuale și a decadenței lor morale. Din nefericire, acțiunile întreprinse de Impetuosul italian în vederea salvării patriei sale n-au fost încununate de succes, iar vara anului 1512 a pus capăt carierei sale politice. Acuzat de participare la conjurația pregătită de doi tineri, Rascelli și Capponi, Machiavelli este arestat și torturat, fără ca justiția să-i poată smulge vreo mărturisire de complicitate. Un an mai tîrziu, în 1513, Machiavelli este pus în libertate, retrăgîndu-se definitiv din viata publică. In primăvara aceluiași an, obosit și decepționat, Machiavelli pleca singur și fără prieteni la o moșie a sa din San Gasciano, unde In mijlocul greutăților de tot felul și-a redactat principalele sale opere. Concomitent, întreținea o vastă corespondență, din care reiese limpede că autorul Principelui n-a încetat o clipă să se gîndească la soarta poporului său și la viitorul lui mai bun. „Nu există mai bună fortăreață,— scrie Machiavelli, — decit dragostea poporului. S-a stins din viată în vara anului 1527, conștient că a făcut tot ce se putea pentru propășirea patriei sale. TITUS RAVEICA-SCHEIANU lector universitar 00000000000E íSSSSSSSÖSSSSSDÖSÖSSSÖSS S S S S S S S SSSf A fost salutată de la Început inițiativa Editurii pentru literatură de a publica diferite culegeri inedite de folclor. Și, deși s-au publicat până acum mai multe volume (Folclor din Transilvania, Folclor din Oltenia și Muntenia), acțiunea trebuie considerată abia la început. Spunem aceasta cu convingerea că există multe asemenea colecții, mai vechi sau recente, ce așteaptă să vadă lumina tiparului. ” Mihai Costăchescu (1884—1953), fost profesor secundar la Iași este cunoscut cititorului ca un erudit cărturar și pasionat editor de documente istorice privitoare la Moldova secolelor al XIV-lea — al XVI-lea. Publicarea colecției sale Cîntece populare românești, editată prin grija profesorului G. Ivănescu și a lui V. Șerban, pune în lumină o altă latură a activității prețuitului invătat, cea de folclorist, încă elev la Liceul Național din Iași, Mihai Costăchescu a adunat din satul natal, Golești, și din împrejurimi, cîntece populare pe care le-a transcris cu alfabetul fonetic folosit de Al. Philippide în lucrarea Principii de istoria limbii. Pasiunea aceasta, stimulată apoi de profesorii de la universitate, l-a stăpinit multă vreme, pină cind își va descoperi o altă vocație, cea de cercetător — editor al vechilor documente moldovenești. Ca rod al acestei activități amintim cele cinci volume de Documente, in afară de foarte multe studii și articole publicate in diferite reviste de specialitate sau in volume. Așa cum afirmă G. Ivănescu și V. Șerban in Introducerea acestui volum, Mihai Costăchescu a fost, cu toate preocupările sale istorice, in primul rind un filolog (in sensul cel mai larg al cuvintului) cu evidente preocupări de lingvistică, interesat mai cu seamă de toponimie și antroponimie. Mihai Costăchescu s-a dovedit a fi foarte atent la viața spirituală a satului, la frămîntările specifice acestui mediu în primii ani de după 1900. El a avut, cum spun editorii, norocul să-l cunoască pe Gheorghe Avasilnaiei, un bătrân orb, care i-a fost cel mai de seamă informator și de la care a cules o deosebit de frumoasă și interesantă variantă a „Mioriței", Cintecul Mioarei, singura piesă din bogata sa colecție publicată pină la apariția acestui volum, reprodusă și de Adrian Fochi în monumentala sa lucrare, Miorița, tipologie, circulație, geneză, texte, Editura Academiei, 1964, p. 906—909. Pentru frumusețea baladei, vom reproduce mai jos cîteva fragmente: „S-aude, s-aude, / Departe, la munte / Gomăn, gomănaș, / Glas de buciumaș, / De trei ciobănași / Gomăn, gomănind, / Oile pornind, / Pe-un picior de munte, / Cu halașuri multe...// .../ Ei mi s-o grăit, / Mi s-a dămolit / Ca să mi-l omoare / In apus de soare, / Umbre cind pornesc, / Negure s-opresc, / Pe munți și pe ape, / Dorm apele toate. // ... / Să-i spui c-am plecat, / Departe-n iernat, / Pe-o gură de rai, / Cam de peste plai. //... // Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai, / Mult plânge masca, / Mai cu loc mândra .../ Cum s-a pus întotdeauna la îndoială autenticitatea variantei Alecsandri, Mihai Costăchescu o consideră pe cea culeasă de el drept „cea mai frumoasă variantă găsită pină azi“. Este important de reținut că Mihail Sadoveanu a scris despre această variantă în Viața românească și M. Costăchescu crede că marele prozator „a înfățișat, in parte, portretul bătrânului cintăreț Gheorghe Avasiloaiei“ în povestirea Orb sărac (vezi Opere, Vin). Cu timp Mihai Costăchescu a fost profesor la Școala normală din Iași și la cea din Buzău unde elevii erau, in majoritate, fii de țărani, i-a îndemnat pe aceștia să culeagă, in vacante, din satele lor, cîntece populare. Astfel colecția sa se îmbogățește mult. La aceste culegeri se adaugă și cintecele-scrisori pe care folcloristul le transcrie din scrisorile trimise sau primite de soldați in timpul războiului din 1916—1918. Această o parte a colecției, a IV-a din volum, are mare Însemnătate și ca document al epocii privitor la felul de a gindi al oamenilor plecați de la rosturile lor. De data aceasta, precum observă editorii in Introducere, „Avem a face cu o litera NOTE DE LECTOR tură populară scrisă și semnată, deci cu autori cunoscuți, și... perfect Integrată cântecului popular mai vechi ca subiecte, motive și tonalitate. Multe din aceste cintece-scrisori se inspiră din cîntece populare mai vechi sau integrează în ele astfel de cîntece, atunci cind nu constituie de-a dreptul o nouă variantă a lor. Intelegind importanta lor și, urmind exemplul altor folcloriști (a se vedea Introducere, p. 26), M. Gostăchescu le-a transcris cu grijă ajungând să cuprindă in această parte a colecției 331 de piese. Editorii, in sugestia Editurii pentru literatură, au intervenit in ordinea celor patru părți ce constituie culegerea de tară și chiar in ordinea pieselor diind, in felul acesta, un aspect cu totul științific Întregii culegeri. Trebuie să amintim cititorului că M. Costăchescu nu și-a definitivat colecția in vederea publicării, cu excepția primei părți din actuala ediție. Fiind una dintre cele mai bune și mai mari culegeri de folclor moldovenesc, am putea alege și transcriem această prezentare a cărții multe bucăți demne de orice antologie, dar lăsăm cititorului plăcerea de a se descoperi. Se cuvine să subliniem, ca deosebit de valoroasă. Introducerea care, pe lingă date despre autor, ne dă și toate datele privitoare la pregătirea ediției. Nu putem trece peste o altă parte valoroasă a ediției, anume Glosarul foarte bogat, izvor pentru viitoarele lucrări lexicografice, sau cele două indice, de nume, și de localități. ION POPESCU FOLCLOR DIN MOLDOVA y wwwwwsA/vWi Cinemerifkane CUNOSCUTUL regizor finlandez Miko Niskanen pregătește un nou film - o ecranizare a nuvelei „Oi pe asfalt” de scriitorul finlandez Sakari Haara. Este o poveste obișnuită de dragoste intre doi tineri, care trăiesc din copilărie într-un orășel de provincie. Intrigile oamenilor distrug dragostea eroilor, care ajung chiar să se urască. GERALDINE CHAPLIN, fiica celebrului comic, turnează într-un film realizat de soțul ei, regizorul spaniol Carlos Sauri. In ce privește titlul și conținutul filmului se păstrează secretul, deoarece creația este concepută ca un pamflet la adresa orînduirii din Spania franchistă. ★ REGIZORUL cehoslovac ladislav Richman turnează un [ilm muzica] intitulat „Șase fete negre sau de ce a dispărut iepurele". '«rwwww wwww VREMEA NOUĂ Q La sărbătoarea de Arminden Ca-n fiecare primăvară, 1 Mai ne-a găsit adunați in uriașe coloane ca să sărbătorim ziua trătiei tuturor celor ce muncesc, ziua solidarității internaționale a forțelor care luptă pentru libertatea și demnitatea omului. Am avut prilejul să dovedim Încă o dată abnegația cu care traducem in viată amplul program de edificare socialistă stabilit de partid. La sărbătoarea tuturor celor Însuflețiți de nobilele dealuri ale democrației și părcii, am adus prinosul recunoștinței sufletelor noastre iubitoare de bine și frumos. După obiceiul acestor pământuri, pe care munca s-a tbătit cu cintecul și jocul, sărbătorii Armindenului i-am mohinat șiraguri din comorile nepieritoarei noastre arte, vechi ca și meleagurile pe care trăim. Venim din adumbrite veacuri, Încrezători in tăria cugetului și a brațului nostru, încrezători In munca pe care, in ordinea valorilor neamului, o ținem laloc de cinste. Ne-am tesut din optimismul Uric, căltă u neîntrerupt efort creator, mănunchi de cîntece și joa, la care stau Îngemănate vigoarea unui neam Întreg și unduirile sufletului lui, deschis Iubirii de oameni. Cintecul și locul ni-s graiul aleselor bucurii, ni-s straiul sufletului. In plină primăvară, Înflorim o dată cu Horile lor, deschise larg peste pământul românesc. Ca-n fiecare an, In după amiaza zilei de 1 Mai și in cea de a doua zi, zeci de mii de oameni ai muncii din județ au participat la marea sărbătoare populară. După ce a avut loc mitingul oamenilor muncii din orașul Vaslui, in Piața 1907 din centrul reședinței de județ, participanții s-au prins in marea horă moldovenească, sau au vizionat spectacolele formațiilor artistice ale amatorilor, susținute pe scenele orașului. La Bîrlad, parcurile și locu rile de agrement au dat tntll nire publicului și formațiilor artistice de amatori. Pe estradele amenajate în parcul de cultură și odihnă, au prezentat bogate programe cultural-artistice artiștii amatori din cadrul Fabricii de rulmenți, fanfara comitetului de cultură și artă, echipa de dansuri de la I.E.J.S., brigada artistică de agitație de la cooperativa „Prestarea“, formația de muzică ușoară a Comitetului municipal pentru cultură și artă, ansamblul folclor la „Trandafir de la Moldova“. La Huși, artiștii amatori ai Casei orășenești de cultură au avut numeroase intilniri cu publicul. Surîsul primăverii Drag mi-e cintecul și jocul Din lumea poveștilor Serbare din penească Popas în primăvară V