Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1969 (Anul 2, nr. 346-422)

1969-05-04 / nr. 374

• PAGINA 2 M­îndrie a Bîrladului, mu­zeul „Vasile Pîrvan" ocu­pă o aripă întreagă din­­n­tr-o mare clădire, ce a­­dăpostește, printre alte instituții, Teatrul „Victor Ion Po­pa" și Școala de muzică și arte plastice. Vizitatorul, care face cunoștin­ță pentru întâia oară cu expo­natele din sălile luminoase ale muzeului, este surprins de di­versitatea, vechimea și valoarea muzeistică a acestora. Atît ta­blourile și sculpturile originale sau copiile reușite din secția de artă plastică (moștenitoarea unei pinacoteci înființată de poetul George Tutoveanu), cit și vitrinele cu obiecte din neo­litic și pînă în evul mediu con­stituie principalele puncte de atracție ale muzeului. La fel de interesante sunt dioramele din secția de științele naturii, care ilustrează sugestiv evoluția viețuitoarelor pe o tematică în­tocmită scrupulos, după metode științifice. De altfel, ceea ce se vede aici conservat se află în stare naturală în perimetrul Grădinii zoologice, cea mai mare din Moldova, care este tutelată tot de muzeu. Intrînd in cabinetul de lucru al directorului acestui așezămînt de Interes cultural-științific, am fost întîmpinați de prof. Vasile Palade. » -Pentru cititorii ziarului „Vremea nouă“­ v-am ruga să ne spuneți care este aria de investigații a cercetării științifice ce se des­fășoară în cadrul instituției pe care o conduceți. - Problematica cercetării știin­țifice la ziol este vastă și îmi vine greu/Să o sintetizez în câ­­teva cuvinte III — Totuși O prezentare sumară a problemelor care preocupă în prezent instituția este posibilă. Am aflat, a­stfel, că este vor­ba de activitatea desfășurată de muzeu pe o perioadă de timp de mai bine de două decenii și în direcții diferite : Una de istorie, privind locuirea neîntre­ruptă a teritoriului Bîrladului de-a lungul mileniilor, și alta, de științele naturii, respectiv cer­­cetarea florii și faunei locale. De așezările omenești din epo­ca bronzului se ocupă prof. Eu­genia Popușoi, iar de cea din a fierului prof. Nicoleta Ciucă, de carpo-daci - prof. Vasile Pa­lade, iar de perioada evului me­diu - prof. Valerică Berbecaru. In calitate de colaborator ex­tern al muzeului, Ghenuță Co­­man, profesor la Liceul din Mur­­geni, studiază problema culturii materiale străromâne din sec. 8-12 e.n., perioadă cercetată împreună cu Institutul de istorie și arheologie „A.D. Xenopol" din Iași. Printre șantierele arheologi­ce deschise în ultimul deceniu, la care au lucrat efectiv cerce­tătorii muzeului, sînt cele de la Bogdănești-Fălciu, Fîntînele - Zorleni, Prodana- Bîrlad, Tres­­tiana, Valea Seacă etc. Astfel, la Trestiana, a fost cercetată o așezare neolitică de început (cultura Criș) cu nivele din e­­poca bronzului și a fierului. Cele mai interesante descoperiri au fost făcute pe șantierul de la Valea Seacă, unde au fost scoa­se la lumină șase ateliere de piepteni.­­ Bordeiele de la Valea Sea­că și atelierele scoase la iveală,­­ ne precizează tov. Vasile Pa­lade, dovedesc că sunt din obștea sătească, cind produsele erau făcute de meseriași spre a fi comercializate. Aceeași desprin­dere de obștea gentilică o do­vedește și cuptorul de la Fîntî­nele—Zorleni, unde au fost gă­site în stare bună peste 100 de vase de proveniență dacică. Am­bele sînt unice în Moldova. Și am văzut apoi o parte din materia primă descoperită pe locurile unde altădată funcțio­nau, la 2-3 km. de Bîrlad, a­­ceste ateliere. Erau coarne de cerb, unele culese din pădure, altele arătau că au fost tăiate de pe capetele cerbilor vînați. Intr-o vitrină am văzut expuși și pieptenii ca materie finită. — Toate relicvele descoperite în așezările locuite în diferite epoci, spunea prof. Eugenia Popușoi, constituie o dovadă a continuității populației autohto­ne în aceste ținuturi, cu datinele lor, pe care le moștenim și noi astăzi. Mulțumindu-le de amabilitate celor doi convorbitori, am con­tinuat discuția pe aceeași temă cu prof. Mihaela Anton, res­ponsabila secției de științele naturii. — Obiectivul nr. 1, ne-a de­clarat domnia­ sa, este colecta­rea, prepararea și conservarea materialului de floră și faună locală. Am realizat în acest sens un ierbar conținînd peste 500 de plante. Am aflat cu acest prilej că e­­forturile în acest sens continuă o tradiție introdusă din 1950, de cind a luat ființă secția. Studii privitoare la resturile de mami­fere, fosile existente în expoziția muzeului sau, de cind a luat ființă grădina zoologică (1960), referitoare la organizarea ei ști­ințifică sau la hrana pensiona­rilor, acesteia, au fost alcătuite anterior de foștii cercetători, profesorii Alex. Săidecaru, Emil Cîrcotă și Mircea Anton. In prezent, prof. Mihaela An­ton cercetează în vederea în­tocmirii unui studiu util și fun­damental, comportamentul ani­malelor captive.­­ De altfel, cele 70 de specii, ci­ are grădina zoo, intr-un nu­măr de 150 de exemplare îmi dau mult de furcă, ne-a declarat tînăra cercetătoare. Ne mai tre­buie­­ ni s-a spus în încheiere­­ un acvariu sau o suită de ac­varii mici, și ne vom putea mă­sura, fără falsă mîndrie, cu ori­care alt muzeu din țară. Comu­nicările prezentate în cadrul di­feritelor sesiuni naționale și co­laborările la revistele de specia­litate dovedesc preocupări cer­te de activitate de cercetare științifică. Și totuși parcă lipseș­te ceva ... Oare de ce nu sunt antrenați în munca de cercetare științifică și ceilalți profesori de speciali­tăți înrudite de la școlile din Bîrlad sau din alte localități ? Le lipsește vocația ? De ce unanim, de participare susținu­tă la activitatea științifică de cercetare ? Căci aceasta ar fi adevărata muncă culturală a cadrelor didactice și nu numai cea consemnată în condicile din școli în care citești că au fost făcute nu știu ce fel de activități care, uneori, nu sunt decât rodul improvizațiilor mai mult sau mai puțin convențio­nale. MIRON COLDUMIR CU­LTO RAI SIl­VI­ATA [m­m­inii - Minne de senii sau dnlon­e de onoare e tami vnial 1 pli Din Inițiativa Comitetului sindi­catului învățământ din municipiul Bîr­lad, zilele acestea a fost lansat un concurs, pa bază de buletine, pe te­ma „Școala bîrlă­­deană". Concursul, com­pus din 12 Între­bări, urmărește să reliefeze vechimea și importanța șco­lilor din acest vechi oraș al Moldovei, remar­­cind personalități­le de primă mări­me, foști elevi ai școlilor din Bâr­­lad, care au slujit țara în diferite domenii de acti­vitate. Cîteva În­trebări se referă și la creșterea În­registrată de șco­lile birlădene In anii de după eli­berare. Concursul se în­cheie la 15 Iunie a.c. și este dotat cu premii dintre care amintim­ un magnetofon „Tes­la”, un aparat de radio cu tranzis­tor­ „Electronica”, un aparat de fo­tografiat, alte 15 premii In obiecte. ★ Printre numeroa­sele spectacole prezentate de an­samblul „Trandafir folcloric de la Moldova*1, al mu­nicipiului Bîrlad, atît în localitățile județului cit și în altele din întrea­ga țară, se numără și cel de zilele tre­cute, prezentat la Vutcani. In prezența a peste 500 de membri coopera­tori, salariați, e­­levi, membrii cu­noscutului ansam­blu bîrlădean au evoluat teatrului pe scena de vară din această co­mună. Melodiile populare, dansuri­le cu specific lo­cal au fost aplau­date in repetate rînduri. 500 de ani de la nașterea lui Niccolo Machiavelli s -au Împlinit anul acesta, la 3 mai, 500 de ani de la nașterea lui Niccolo Machiavelli, gânditor po­litic, scriitor și istoric, ideolog de frunte al burgheziei Italiene din perioada Renaș­terii. Autorul faimosului „Il Principe“ s-a născut la Flo­rența, dintr-o veche familie a­­ristocratică, familie ce era a­­cum săracă, am spune chiar strîmtorată. Niccolo Machia­velli — cu toate funcțiile și înaltele demnități avute — a trebuit să moară și el tot să­rac, nelăsînd copiilor săi altă moștenire decit numele... De mic copil, Niccolo s-a remar­cat prin calități intelectuale excepționale, manifestînd în­clinații deosebite, mai ales, pentru cultura clasică. Autorii preferați ai anilor lui tineri sînt Cicero și Seneca, Titus Livius și Tacit, Plaut și Teren­­tius, precum și Aristotel, Plu­­tarh, Diogenes Laertios, Poli­­biu, Diodor, Isocrate și alții. Pentru calitățile sale deose­bite și pentru rîvna și zelul cu care știa să-și Îndeplineas­că obligațiile ce i se Încre­dințau, gonfalonierul Piero So­­derini, șeful republicii tosca­ne, l-a numit In anul 1493 secretar în Consiliul celor ze­ce, unde Machiavelli a desfă­șurat o activitate neobosită. Omul acesta orgolios și talen­tat stăpinit de o energie clo­cotitoare, spirit extrem de fin și pătrunzător, și-a dedicat întreaga sa viață luptei pentru realizarea unității Italiei. A­­flat mereu în centrul frămîn­­tărilor sociale contemporane lui, Machiavelli dobindi expe­riența lucrurilor și a oameni­lor, fiind consultat, nu numai în chestiunile de politică in­ternă, ci și în problemele relațiilor externe. In timpul gonfalonierului Piero Soderini, asiduul Machiavelli a primit numeroase misiuni diplomatice. In Italia, pe lingă guvernele micilor state tn care era îm­părțită, și în străinătate, pe lingă suveranii țărilor, cu toscană avea legături. Machiavelli a fost, de asemenea, de mai multe ori la Veneția, la Roma, pe­ângă Curia papală, la Forli, pe lin­gă Caterina Sforza. In Romag­na, pe lingă Gesare Borgia, a fost de mai multe ori in Franța, acreditat pe­ângă Ludovic al XII-lea, și in Germania, pe lingă împăratul Maximilian I. Dintre lucrările mai importan­te ale lui Machiavelli amin­tim: Principele, Discursurile asupra lui Titus Liviu, Arta războiului, Istoriile florentine, Mătrăguna și altele. Desigur, în fruntea lor stă, fără îndoială, II Principe — lucrare tradusă in peste 100 de limbi, care a aruncat în umbră celelalte scrieri ale sale. 11 Principe a fost una din cele mai citite lucrări din care s-au scris vreodată. Ideea funda­mentală ce se desprinde din lectura lucrării sus amintite este ideea nașterii și conser­vării statelor. Militînd pentru înlăturarea jugului spaniol și pentru unitate națională, Ma­­chivelli cerea totodată eli­berarea politicii de sub influ­ența teologiei. „Mai întîi Ma­chiavelli, apoi Rousseau, Fic­hte, Hegel (au Început) să pri­vească statul cu ochi ome­nești și să deducă legile lui naturale din rațiune și din ex­periență și nu din teologie" (Marx). Niccolo Machiavelli nu este filozoful naturii ; este filozoful omului. Gînditorul ita­lian arată că politica este o știință și, ca atare, ea trebuie fundamentată pe fapte concre­te, pozitive, izvorâte din stu­diul vieții reale a oamenilor. In politică, Machiavelli vede un mijloc pentru ameliorarea vieții popoarelor. Dar, ideolo­gul burgheziei italiene In as­censiune afirmă, totodată, că în politică hotărăsc interesele și forța și că în ea n-au ce căuta considerentele morale. In felul acesta, teoria lui Ma­chiavelli apare, ca o expresie timpurie a cinismului și a moralismului politicii burghe­ze. Pentru realizarea unității naționale, pentru formarea u­care nu există interesul acesta care republica nul stat puternic, suveranul poate folosi orice mijloc, in­clusiv viclenia, violența și crima. In perioada cit a trăit și a scris Machiavelli, Italia se afla sub jugul ocupanților spanioli. Grație fărtmițăril­or politice și vrăjmășiei dintre micile stătulețe italiene, în timpul vieții lui Machiavelli unitatea Italiei a rămas un de­ziderat. Pentru Machiavelli ,Cesare Borgia, minte clară și inimă hotărită, dar lipsit de orice simt moral, este un om de mai mare valoare decât bunul Piero Soderini, culme­a omu­lui cumsecade, dar suflet prost, pentru că a pierdut republica din incapacitate și slăbiciune Niccolo își dojenește contem­poranii pentru indiferența și a­patia lor față de jugul străin. „Cind Machiavelli scria lucru­rile acestea, — spune Fran­cesco de Sanctis —, Italia se distra cu romane și nuvele, iar străinii îi cotropiseră terito­riul... Italia era îngenuncheată și studiată de jefuitorii ei, așa cum fusese Grecia de către romani... Italienilor le era mai ușor să rîdă de forțele nedis­ciplinate decit să se discipli­neze, le era mai ușor să rîdă de străini decit să-I alunge. Gluma usturătoare era dovada superiorității lor intelectuale și a decadenței lor morale­. Din nefericire, acțiunile în­treprinse de Impetuosul itali­an în vederea salvării patriei sale n-au fost încununate de succes, iar vara anului 1512 a pus capăt carierei sale politi­ce. Acuzat de participare la conjurația pregătită de doi ti­neri, Rascelli și Capponi, Ma­chiavelli este arestat și tortu­rat, fără ca justiția să-i poa­tă smulge vreo mărturisire de complicitate. Un an mai tîrziu, în 1513, Machiavelli este pus în libertate, retrăgîndu-se defini­tiv din viata publică. In pri­măvara aceluiași an, obosit și decepționat, Machiavelli pleca singur și fără prieteni la o moșie a sa din San Gasciano, unde In mijlocul greutăților de tot felul și-a redactat prin­cipalele sale opere. Concomi­tent, întreținea o vastă cores­pondență, din care reiese lim­pede că autorul Principelui n-a încetat o clipă să se gîndeas­­că la soarta poporului său și la viitorul lui mai bun. „Nu există mai bună fortăreață,— scrie Machiavelli, — decit dragostea poporului. S-a stins din viată în vara anului 1527, conștient că a făcut tot ce se putea pentru propășirea patriei sale. TITUS RAVEICA-SCHEIANU lector universitar 00000000000E íSSSSSSSÖSSSSSDÖSÖSSSÖSS S S S S S S S SSSf A fost salutată de la Început iniția­tiva Editurii pentru literatură de a publica diferite culegeri inedite de folclor. Și, deși s-au publicat până acum mai multe volume (Fol­clor din Transilvania, Folclor din Oltenia și Muntenia), acțiunea trebuie conside­rată abia la început. Spunem aceasta cu convingerea că există multe asemenea colecții, mai vechi sau recente, ce aș­teaptă să vadă lumina tiparului. ” Mihai Costăchescu (1884—1953), fost profesor secundar la Iași este cunoscut cititorului ca un erudit cărturar și pa­sionat editor de documente istorice pri­vitoare la Moldova secolelor al XIV-lea — al XVI-lea. Publicarea colecției sale Cîntece populare românești, editată prin grija profesorului G. Ivănescu și a lui V. Șerban, pune în lumină o altă la­tură a activității prețuitului invătat, cea de folclorist, încă elev la Liceul Național din Iași, Mihai Costăchescu a adunat din satul natal, Golești, și din împrejurimi, cîntece populare pe care le-a transcris cu alfa­betul fonetic folosit de Al. Philippide în lu­crarea Principii de istoria limbii. Pasiu­nea aceasta, stimulată apoi de profeso­rii de la universitate, l-a stăpinit multă vreme, pină cind își va descoperi o altă vocație, cea de cercetător — editor al vechilor documente moldovenești. Ca rod al acestei activități amintim cele cinci volume de Documente, in afară de foarte multe studii și articole publicate in di­ferite reviste de specialitate sau in vo­lume. Așa cum afirmă G. Ivănescu și V. Șerban in Introducerea acestui volum, Mihai Costăchescu a fost, cu toate preo­cupările sale istorice, in primul rind un filolog (in sensul cel mai larg al cuvin­­tului) cu evidente preocupări de lingvis­tică, interesat mai cu seamă de toponi­mie și antroponimie. Mihai Costăchescu s-a dovedit a fi foarte atent la viața spirituală a satului, la frămîntările specifice acestui mediu în primii ani de după 1900. El a avut, cum spun editorii, norocul să-l cunoască pe Gheorghe Avasilnaiei, un bătrân orb, care i-a fost cel mai de seamă informator și de la care a cules o deosebit de fru­moasă și interesantă variantă a „Mioriței", Cintecul Mioarei, singura piesă din bo­gata sa colecție publicată pină la apariția acestui volum, reprodusă și de Adrian Fochi în monumentala sa lucrare, Miorița, ti­pologie, circulație, geneză, texte, Editura Academiei, 1964, p. 906—909. Pentru fru­­musețea baladei, vom reproduce mai jos cîteva fragmente: „S-aude, s-aude, / Departe, la munte / Gomăn, gomănaș, / Glas de buciumaș, / De trei ciobănași / Gomăn, gomănind, / Oile pornind, / Pe-un picior de munte, / Cu halașuri multe...// .../­ Ei mi s-o grăit, / Mi s-a dămolit / Ca să mi-l omoare / In apus de soare, / Umbre cind pornesc, / Negure s-opresc, / Pe munți și pe ape, / Dorm apele toate. // ... /­ Să-i spui c-am plecat, / Departe-n iernat, / Pe-o gură de rai, / Cam de peste plai. //... // Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai, / Mult plânge masca, / Mai cu loc mândra .../ Cum s-a pus întotdeauna la îndoială autenticitatea variantei Alecsandri, Mihai Costăchescu o consideră pe cea culeasă de el drept „cea mai frumoasă variantă găsită pină azi“. Este important de re­ținut că Mihail Sadoveanu a scris des­pre această variantă în Viața românească și M. Costăchescu crede că marele proza­tor „a înfățișat, in parte, portretul bă­­trânului cintăreț Gheorghe Avasiloaiei“ în povestirea Orb sărac (vezi Opere, Vin­). Cu­ timp Mihai Costăchescu a fost pro­fesor la Școala normală din Iași și la cea din Buzău unde elevii erau, in ma­joritate, fii de țărani, i-a îndemnat pe aceștia să culeagă, in vacante, din sa­tele lor, cîntece populare. Astfel colecția sa se îmbogățește mult. La aceste cu­legeri se adaugă și cintecele-scrisori pe care folcloristul le transcrie din scriso­rile trimise sau primite de soldați in timpul războiului din 1916—1918. Această o parte a colecției, a IV-a din volum, are mare Însemnătate și ca document al epocii privitor la felul de a gindi al oa­menilor plecați de la rosturile lor. De data aceasta, precum observă editorii in Introducere, „Avem a face cu o litera­ NOTE DE LECTOR­ tură populară scrisă și semnată, deci cu autori cunoscuți, și... perfect Integrată cântecului popular mai vechi ca subiec­te, motive și tonalitate. Multe din aceste cintece-scrisori se inspiră din cîntece populare mai vechi sau integrează în ele astfel de cîntece, atunci cind nu consti­tuie de-a dreptul o nouă variantă a lor­. Intelegind importanta lor și, urmind e­­xemplul altor folcloriști (a se vedea Introducere, p. 26), M. Gost­ăchescu le-a transcris cu grijă ajungând să cuprindă in această parte a colecției 331 de piese. Editorii, in sugestia Editurii pentru li­teratură, au intervenit in ordinea celor patru părți ce constituie culegerea de tară și chiar in ordinea pieselor diind, in felul acesta, un aspect cu totul știin­țific Întregii culegeri. Trebuie să amintim cititorului că M. Costăchescu nu și-a de­finitivat colecția in vederea publicării, cu excepția primei părți din actuala e­­diție. Fiind una dintre cele mai bune și mai mari culegeri de folclor moldovenesc, am putea alege și transcrie­m­ această prezentare a cărții multe bucăți demne de orice antologie, dar lăsăm cititorului plăcerea de a se descoperi. Se cuvine să subliniem, ca deosebit de valoroasă. Introducerea care, pe lingă date despre autor, ne dă și toate datele privitoare la pregătirea ediției. Nu putem trece peste o altă parte valoroasă a ediției, anume Glosarul foar­te bogat, izvor pentru viitoarele lucrări lexicografice, sau cele două indice, de nume, și de localități. ION POPESCU FOLCLOR DIN MOLDOVA y wwwwwsA/vWi Cinemerifk­ane CUNOSCUTUL regizor­ finlandez Miko Niskanen pregătește un nou film - o ecranizare a nuve­lei „Oi pe asfalt” de scriitorul finlandez Sakari Haara. Este o poveste o­­bișnuită de dragoste in­tre doi tineri, care tră­iesc din copilărie într-un orășel de provincie. Intri­gile oamenilor distrug dragostea eroilor, care ajung chiar să se urască. GERALDINE CHAPLIN, fiica celebrului comic, turnează într-un film rea­lizat de soțul ei, regizo­rul spaniol Carlos Sauri. In ce privește titlul și conținutul filmului se păs­trează secretul, deoarece creația este concepută ca un pamflet la adresa o­­rînduirii din Spania fran­­chistă. ★ REGIZORUL cehoslovac ladislav Richman tur­­nează un [ilm muzica] in­titulat „Șase fete negre sau de ce a dispărut ie­purele". '«rwwww wwww VREMEA NOUĂ Q La sărbătoarea de Arminden Ca-n fiecare primăvară, 1 Mai ne-a găsit adunați in u­­riașe coloane ca să sărbătorim ziua trătiei tuturor celor ce muncesc, ziua solidarității in­ternaționale a forțelor care luptă pentru libertatea și dem­nitatea omului. Am avut prile­jul să dovedim Încă o dată abnegația cu care traducem in viată amplul program de edificare socialistă stabilit de partid. La sărbătoarea tuturor celor Însuflețiți de nobilele dealuri ale democrației și pă­r­­cii, am adus prinosul recunoș­tinței sufletelor noastre iubi­toare de bine și frumos. După obiceiul acestor pământuri, pe care munca s-a t­b­ătit cu cin­tecul și jocul, sărbătorii Ar­mindenului i-am m­ohinat șira­guri din comorile nepieritoarei noastre arte, vechi ca și me­leagurile pe care trăim. Venim din adumbrite veacuri, Încre­zători in tăria cugetului și a brațului nostru, încrezători In munca pe care, in ordinea va­lorilor neamului, o ținem la­loc de cinste. Ne-am tesut din optimismul Uric, căl­tă u­ ne­întrerupt efort creator, mă­nunchi de cîntece și joa, la care stau Îngemănate vigoarea unui neam Întreg și unduirile sufletului lui, deschis Iubirii de oameni. Cintecul și locul ni-s graiul aleselor bucurii, ni-s straiul sufletului. In plină pri­măvară, Înflorim o dată cu Hori­le lor, deschise larg peste pă­mântul românesc. Ca-n fiecare an, In după a­­miaza zilei de 1 Mai și in cea de a doua zi, zeci de mii de oameni ai muncii din județ au participat la marea sărbătoare populară. După ce a avut loc mitingul oamenilor muncii din orașul Vaslui, in Piața 1907 din centrul reședinței de ju­deț, participanții s-au prins in marea horă moldovenească, sau au vizionat spectacolele formațiilor artistice ale amato­rilor, susținute pe scenele o­­rașului. La Bîrlad, parcurile și locu­­ rile de agrement au dat tntll­­ nire publicului și formațiilor artistice de amatori. Pe estra­dele amenajate în parcul de cultură și odihnă, au prezentat bogate programe cultural-artis­­tice artiștii amatori din cadrul Fabricii de rulmenți, fanfara comitetului de cultură și artă, echipa de dansuri de la I.E.J.S., brigada artistică de agitație de la cooperativa „Prestarea“, for­­mația de muzică ușoară a Co­mitetului municipal pentru cul­tură și artă, ansamblul folclo­­r la „Trandafir de la Moldova“. La Huși, artiștii amatori ai Casei orășenești de cultură au avut numeroase intilniri cu pu­blicul. Surîsul primăverii Drag mi-e cintecul și jocul Din lumea poveștilor Serbare din penească Popas în primăvară V

Next