Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 963-1040)
1971-06-10 / nr. 1023
PAGINA Discutînd pe marginea unor manifestări de amploare, unele figurînd de cîțiva ani în calendarul evenimentelor culturale ale județului, devenite, deci, oarecum tradiționale, ne afirmam - în cuprinsul unui articol apărut recent în ziarul nostru - convingerea că succesul unor asemenea acțiuni nu măsoară numai priceperea organizatorilor (forurile culturale ale județului) ; este angajat, fapt care niciodată n-ar trebui pierdut din vedere, prestigiul spiritualității meleagurilor pe care trăim, este implicată posibilitatea unei afirmări mai pregnante a vieții cultural-artistice a județului. Tocmai de aceea proiectele de organizare a acestor manifestări, scenariile spectacolelor ar trebui, în linii mari, anunțate din vreme, supuse unor dezbateri mai largi. Vorbind de proiecte, menționăm, că termenul trebuie luat în înțelesul său cel mai „încăpător", mai... vag, deoarece proiectele unor acțiuni de amploare — Neam de eroi (la Podu înalt), Sărbătoarea strugurilor la Hăși — sînt concepute la dimensiuni reale abia în ultimul moment , încît nu doar că nu mai Rămîne vrerme pentru discuții, dar cum și-a întîmplat anul trecut la Munteni de Jos și Huși spectacolele, fără necesarele repetiții prealabile, se transformă în improvizații, după principiul „păzind și făcind“... In aceeași ordinei de idei, a conceperii, a modului de a proiecta, am mai face observația că lipsește, parcă, ambiția realizării unei înnoiri de substanță, a strucurii marilor manifestări culturale, care se țin - cu excepția Festivalului umorului - de tipicul invariabil al serbării cîmpenești , mai intîi că aceste serbări, care au farmecul și rostul lor, nu merg în orice împrejurare, de pilda, în prelungirea unui spectacol cu caracter de solemnă evocare istorică. Apoi, aceste manifestări — necesare, de succes și, totodată, cu serioase valențe educative, în ceea ce privește contribuția la stimularea vieții spirituale a județului, au resurse limitate. Există, oare, temerea că ar lipsi publicul pentru mafnifestări mai pretențioase ? Să ne gîndim, de pildă, la ceea ce știm că ,se face pentru cinstirea memoriei unor mari personalități ale culturii noastre. Zilele Macedonski (la Craiova), Zilele Eminescu (la Botoșani), Zilele G. Călinescu (in orașul Gh. Gheorghiu-Dej), exemplele ar mai putea confișinua, concepute într-un mod complex (sesiuni de comunicări, editarea unor culegeri de studii, pelerinaje la locuri de însemnătate istorică, spectacole teatrale, concerte, concursuri de interpretare etc.), reușesc să-și aducă o serioasă contribuție la adincirea exegezelor asupra operelor unor scriitori, dar și la întinsa popularizare a acestor opere. In același timp, însă, se poate vorbi și de o datorie a noastră, a celor care trăim azi, față de înaintași, față de marii oameni care s-au născut sau și-au petrecut o parte a vieții pe aceste meleaguri. Este posibil să numim doar „scăpare din vedere" faptul că împlinirea a 75 de ani de la nașterea lui Mihail Ralea nu a ocazionat, în județ, nici o manifestare mai amplă . Ralea, gînditor consecvent progresist, în afara unor remarcabile contribuții de sociologie și psihologie, a rămas în cultura noastră ca unul dintre cei mai extraordinari intelectuali, un poet al ideilor (în excepționalele eseuri și în paginile de memorialistică), descinzînd parcă din familia eroilor lui Camil Petrescu. Dacă imperativul includerii in calendarul vieții cultural-artistice și științifice a județului a unor manifestări de cea mai aleasă ținută se argumentează de la sine, prin existența de necontestat a unor serioase preocupări culturale, de artă, de cercetare, trebuie încă modificată o anumită manieră organizatorică, cam nediferențiată și, deci, în unele cazuri improprie. Un exemplu va fi, sperăm, edificator. Anul acesta județul nostru a avut cinstea să primească vizita unui grup de scriitori, pe cîțiva dintre cei mai reprezentativi poeți și prozatori actuali. S-au organizat, bineînțeles, intîlniri cu cititorii ; din păcate, aceste întîlniri nu au fost pregătite printr-o popularizare adecvată (fiind anunțate aproape în ultima clipă) și, mai ales, nu li s-a asigurat cadrul cel mai corespunzător (la Bîrlad, de pildă, întîlnirea cu scriitorii ar fi putut avea loc în sala teatrului), publicul fiind format uneori, în majoritate, din elevi ai claselor „mici“, cum se știe cel mai ușor de mobilizat. Evident, scriitorii care ne-au vizitat atunci nu au făcut-o dintr-o obligație, a existat o dorință sinceră (lesne de sesizat pentru cei, atunci, de față) de a-și confrunta crezul artistic cu aceia cărora li se adresează rezultatul muncii lor creatoare, cu publicul ; a mai existat, nu ne îndoim, dorința de a cunoaște pe tinerii creatori locali (și, la Bîrlad, este o întreagă pleiadă de „condeie noi"), de a discuta cu aceștia, cu toți iubitorii de literatură probleme ale fenomenului literar contemporan (așa decurg întîlnirile „României literare"). Cite ceva din toate acestea s-a realizat, dar față de așteptări, față de împrejurarea oferită de prezența unui grup numeros de scriitori de frunte, prea puțin și, de ce n-am spune, mai mult întîmplător. Se poate vedea acum că programarea unor manifestări mai elevate, îndeosebi realizarea practică a acestora, solicită un atent și bine cumpănit efort organizatoric, este necesar să se știe foarte clar ce se urmărește și cum poate fi tradus în fapt. Altfel, vom face manifestări culturale formale, nefolositoare decit spre a proba ardoarea unor activiști culturali, iată, să zicem, Ziua teatrului de amatori, în cadrul căreia au prezentat spectacole cele mai bune formații din județ, unele recent premiate la întrecerea finală : o sală goală, descurajantă, absența oricăror intenții de a investi evenimentul co nsemnele unei adevărate sărbători a mișcării amatorilor în teatru, de a da fazei județene și atributul unei dezbateri „de specialitate", cu participarea unor instructori și interpreți evidențiați. A fost, atunci, o cam cenușie „zi a teatrului"... Desigur, pe marginea manifestărilor culturale reprezentative organizate in județ s-ar putea încă discuta, scoțînd in lumină atît reușitele, cit și unele neîmpliniri, din care pot ieși utile învățăminte. Fără îndoială, însă, știute fiind condițiile create vieții cultural-artistice, amploarea și calitatea mișcării amatorilor, munca pasionată a numeroșilor intelectuali din județ, în diferite domenii ale științei sau culturii, toate acestea îndreptățesc o apreciere cu de exigentă asupra modului în care forul cultural județean concepe și organizează nu numai manifestările mai „mari”, dar și activitățile mai „mărunte", obișnuite. Credem, deci, că este necesară instaurarea - în activitatea forului menționat - a unei atmosfere caracterizate, mai pregnant decit pînă acum, de dorința afirmării plenare a spiritualității acestor meleaguri, de strădania punerii în valoare a disponibilităților artistice, culturale și științifice în manifestări și acțiuni de elevată ținută, a căror rezonanță să se dovedească durabilă și de adîncime. C. CONSTANTIN stihii marilor MANIFESTĂRI CULTURALE ® I Marele pictor și grafician Oscar Kokoschka — atent cercetător al artei infantile — afirma că toți copiii avînd sînt deosebit de înzestrați, chiar un anume „geniu" care, de cele mai multe ori, se pierde pe parcurs. Dar dacă plastica infantilă, in general, o problemă mai mult de psihologie, avînd legături indirecte cu arta cultă, apoi cea a elevilor de vîrstă mijlocie, ai unei școli generale de arte plastice este, desigur, mai mult o problemă de pedagogie. Intr-adevăr, una e spontaneitatea artistului adult, creator de atmosferă plastică ce ascunde, în fiecare trăsătură de penel, un imens travaliu artistic antecedent, deliberat, și alta spontaneitate a elevului de vîrstă e mijlocie, chiar a adolescentului, care încă cuprinde destule elemente instinctuale. Pe de altă parte, în judecarea producțiilor acestor elevi, trebuie să ținem cont și de o altă componentă a vieții spirituale a copiilor și adolescenților — permanenta tendință spre mimetism. Nu trebuie să uităm că acești „viitori creatori“ lucrează deja în ateliere, printre diverse mulaje și ustensile proprii artistului, printre șevaleturi și persoane, printre tuburi de ulei și cutii de cărbune, iar cadrul respectiv le stimulează — chiar în timpul procesului de învățămînt — tendința de imitare a artistului adult. Astfel, pe lingă bogata lor imaginație, își fac loc, pe planșeele pe care lucrează, și teme desprinse din studiul unor maeștri, ori efecte coloristice și tehnice surprinse la vreo expoziție de artă modernă. In acest caz, rolul profesorului de specialitate e de a observa cu atenție în ce măsură mimarea respectivă se „mulează” pe conformația, pe structura psihică a elevului, dacă îl ajută cu ceva sau îl îndepărtează vădit de următorul pas. Cum trebuie privite, deci, lucrările de sfîrșit de an școlar ale acestor „viitori creatori" : opere de artă, ori simple „teze“ sau „extemporale ?”, întrebarea ne-a fost sugerată, indirect, de către cele două categorii de vizitatori ai expoziției recent deschise în holul Casei de cultură a sindicatelor din Bîrlad, prin simpla lor comportare, prin discuțiile purtate în dreptul exponatelor: „Cită forță, cu dinamism !". „Ai dreptate! Barcă sunt superioare lui X!“.Se postise numele unui cunoscut plastician în viață)... „De ce sunt expuse astea aici ?”. „Intr-adevăr, sunt lucrări ale unor elevi. Nu văd ce importanță au ! ?“... Ce răspuns să le dăm ? Cred că cel mai potrivit lucru e să ne oprim puțin asupra unei probleme de istorie literară, mai bine zis de biografie literară, și să adresăm, la rîndul nostru amînduror categoriilor de vizitatori, o întrebare , dacă cutare scriitor, astăzi celebru, a scris cînd era, să zicem, în clasa a V-a o frumoasă compunere, putem considera respectiva producție drept prima sa pagină de proză ? Ar fi rizibil să mai insistăm cu explicații. Compunerea în cauză poate avea, cel mult, o valoare documentară. La fel stau lucrurile și in artă. Iar desenele și picturile elevilor unei școli de artă e bine să le considerăm documente. Posibile documente pentru viitor, în cazul celor „chemați“ , actuale documente pentru ilustrarea activității școlii respective. Documente în cărbune și culori. .. Devenită tradițională, Expoziția elevilor Școlii generale de muzică și arte plastice din Bîrlad are, în acest an, un cîștig față de edițiile trecute , un spațiu larg de expunere, panouri adecvate, posibilitatea unui continuu contact cu publicul. Elevii de clasa a Vl-a prezintă, în general, un cîmp mai vast de exploatare, temele lor fiind destul de variate. La Cătălin Geneti, în cele două peisaje în ulei, se observă o deosebită atenție pentru tratarea coloristică conform structurii compoziționale, același elev semnînd și un foarte reușit desen valorat în cărbune, care îi evidențiază spontaneitatea, precizia duetului. Lui Vasile Iîențea i se pot recunoaște, deocamdată, atît predilecția pentru culorile calde, armonizante, cu treceri line (în „Natură statică“), cit și interesul pentru compoziții ceva mai „abstracte" sau cu un substrat decorativ (în special în „Corabia"). In lucrarea „Vis de fată” (acuarelă), Paula Dămian surprinde cu delicatețe, între spații mate, intercalate de altele mai fluide, un cadru propriu graficei de carte pentru copii, iar Valeriu Nechifor (în „Moment folcloric") oferă o monocromie din ocruri frumos tratată. Mai rețin atenția cele două peisaje în acuarelă semnate de Georgel Pasca, cu sensibile acorduri în albastru, „Peisajul citadin" al lui Adrian Gheorghiu, precum și lucrările lui Eduard Popa — „Dispută" (o excelentă compoziție în acuarelă, de un umor livresc) și „Portret de bătrân" (cretă). Elevii de clasa a VlI-a au fost îndreptați, în mod vădit, spre o mai apropiată exploatare a „eului" lor. Despre talentul de desenator al lui Nicolae Grosu am mai scris și acum doi ani, cînd elevul era în clasa a V-a. Desenele și crochiurile acestuia au acum un plus de vitalitate, iar prin unele deformări voite el realizează chiar șarje de natură expresionistă. Dumitru Vieru, în schimb, atît în uleiul „Inmormintare la țară", cit și in graficele expuse iși arată predilecția pentru teme majore, pentru dramatismul vieții, iar Ion Aftenie, prezintă un excelent „Autoportret" bazat pe contraste coloristice ce denotă o anume vigurozitate plastică în formare. Deosebit de interesant și semnificativ este faptul că elevii de Clasa a VIII-a expun grafică utilitară. Este meritul profesorilor lor de a-i îndruma spre un sector practic, încă de la o vîrstă fragedă. Rețin atenția afișele „Vizitați Muzeul Histria" de Victor Șovărel (prin simplitate și putere de sugestie), „Salon auto" de Gabriel Bălan (prin buna folosire a colajului), precum și afișul „Teatrul de păpuși" (prin interesanta metaforizare a literelor) și coperta de carte „Arta populară" (prin folosirea elementului decorativ-folcloric) — ambele lucrări semnate de Veronica Berlea. Desigur, poate nu toți elevii menționați vor urma mai departe liceul de specialitate și Institutul de arte plastice, poate că nu*"toate lucrările care ne-au înaintat la Casa de cultură a sindicatelor din Bîrlad vor deveni documente ale vreunui viitor artist, , dar e cert faptul că preffesorii școlii au reușit, mai bine ca oricînd, să dovedească existența talentului în elementul pe care-1 modelează. M HAREA DOCUMENTE IN CĂRBUNE ȘI CULORI iniiiuiiniiinnn/iiuiiu/iiniiiuiiiilliiiimtiiiillimiiiilimiiiniiiiiiiiiiiinn Pe marginea Expoziției elevilor Școlii de muzică și arte plastice din Bîrladuiuiuiiăuiiiniiiiiiiiiiiiuiuiiiiiiiiiuminiiiiuiiiviiiiui Hiiiiin Hiiiiiiiuii GARNIT La Bîrlad, în holul Bibliotecii municipale „Stroe S. Belloescu“, a fost deschisă expoziția „Valori documentare în Arhivele statului din județul Vaslui“. Printre exponate, se numără documente originale, pe hîrtie și pergament, însumînd hrisoave, zapise și urice caracteristice epocii feudale, precum și telegrame sau fotografii moderne. Dintre cele mai prețioase, atrag atenția vizitatorilor un uric din timpul lui Ștefan cel Mare. Regulamentul original al obștei tîrgului Bîrlad, după cumpărarea moșiei, în 1816, de către locuitorii ei, sau un raport al revizorului Mihail Eminescu, purtînd semnătura autografă, precum și alte documente de cert interes. De curînd, la Ploiești, s-a desfășurat cea de a treia ediție a Festivalului republican de jazz. Din partea județului nostru, a participat prof. Dan Crișan, care, în afară de interpretarea, la pian, a unor bucăți clasice din repertoriul lui Duke Ellington („C“ — Jam Blues, Zonky Blues, Mood Indigo) și E. Garner (Misty), a prezentat două compoziții personale : Cromatic și Re «real, pe la Cornățel, prelucrare din muzica populară românească, obținînd un real succes. Alți artiști amatori vasluieni au participat, recent, la Festivalul și Concursul național de muzică populară „Maria Tănase“, desfășurat la Craiova. Printre cei 80 de concurenți, s-au numărat și solistele Silvia Ene, de la Fabrica de confecții din Vaslui, și Lili Ciortan, de la Liceul din Negrești. Dintre cele 14 premii acordate de juriu, Premiul tinereții l-a primit tînăra elevă negreșteană, care a interpretat „Uite, acolo-i badea meu“ și „M-a făcut mama să joc“. Silvia Ene, a fost invitată să participe la un turneu prin satele doljene, alături de Maria Lătărețu, Lucreția Ciobanu și Filofteia Lăcătuș, cu care prilej a cîntat „Hora fetelor“ și „Joc de bucurie“. cu VASLUI. Un aspect din expoziția materiale instructive pentru grădinițele de copii, organizată la Căminul nr. 1. ■V^V.V.V.V-.V.VVV.-.V/.V.V.W.V.V.V.V.'.V.V.V.' M , . . ^“-■-'VJv„*„V.tV„*aWV„"„VW„%“BV VREMEA NOUĂ Semnele de întrebare persistă Iată că nici derbiul Dinamo — Rapid n-a fost în stare să dea răspunsul mult așteptat privind numele noii campioane a țării. După „calculul hîrtiei", se părea că dinamoviștii vor putea comanda, după jocul de ieri, banchetul festiv, forma manifestată de rapidiști în etapele anterioare trecîndu-i în mod sigur în categoria „victime sigure". Pe teren însă, lucrurile s-au petrecut cu totul altfel și, fără acel gol înscris în ultimele secunde (Rapidul conducea cu 1—0, deși rămăsese cu 10 jucători) de către Lucescu, nu știm dacă dinamoviștii ar mai fi reușit să se întoarcă pe cea mai înaltă treaptă Cu acest 1—1, lupta pentru titlu s-a mai amînat, iarăși, pentru cel puțin încă o etapă, atît Dinamo, cit și Rapid menținîndu-și șansele intacte. Dar etapa de ieri s-a „eschivat" și în ce privește rezolvarea situației din subsolul clasamentului, unde S.C. Bacău C.F.R. Cluj și Progresul, acumulînd toate cîte un punct, au rămas mai departe angajate în disputa pentru evitarea retrogradării. Cîștigînd din nou, Jiul s-a distanțat oarecum de zona periculoasă. Dar din cele 3 jocuri pe care le mai are de susținut, în două își va disputa șansele în deplasare. Dintre celelalte meciuri, reține atenția victoria categorică a Politehnicii asupra actualei campioane, U.T.A., datorită celor 3 goluri înscrise de noul purtător al tricoului cu nr. 11, Marica. REZULTATE TEHNICE. • Politehnica — U.T.A. 4—1 (3—1). Au marcat: Marica (3) și Cuperman (din „11 m") pentru ieșeni, Lereter (din „11 m") pentru arădeni. • Dinamo — Rapid 1 — 1 (0—0). Au înscris : Lucescu, respectiv, Neagu. • Steaua •— Progresul 2—2 (2—1), Autorii golurilor: Cristache și Tătarii pentru Steaua, Năstase și Casai pentru Progresul. 9 Universitatea Craiova — U.F.R. Cluj 1—1 (1—0). Au înscris: Niță, respectiv, M. Bretan. • Universitatea Cluj — Farul 3—2 (—1). Autorii golurilor: Adam (2) Barbu — pentru învingători, Tufan și Bașidea pentru învinși. • F.G. Argeș — C.F.R. Timișoara 3—1 (1—0). Pentru gazde au înscris Dobrici (2) și Mehedinți (autogol), iar pentru oaspeți Seceleanu. • Jiul — Petrolul 2—0. A marcat Naidin (2). Steagul Roșu — S.C. Bacău 0—0. CLASAMENTUL: 1. Dinamo 27 13 8 fi 4.2—23 = 34 2. Rapid 27 11 11 5 31—21 = 33 3. Steagul roșu 27 12 11 9 24—22 = 30 4. Farul 27 11 8 8 38—37 = 30 5. Steaua 27 10 9 8 39—30=29 6. Petrolul 27 10 9 8 31—31 = 29 7. Univ. Craiova 27 11 7 9 23—25 = 29 8. Politehnica 27 12 4 11 44—36 = 28 9. U.T.A. 27 12 4 11 39—32 = 28 10. Univ. Cluj 27 10 8 9 32—27 = 28 11. F.G. Argeș 27 9 8 10 36—38 = 26 12. Jiul 27 11 3 13 25—29 = 25 13. S.G. Bacău 27 10 4 13 31—40=24 14. G.F.R. Cluj 27 8 7 12 32—42=23 15. Progresul 27 7 7 13 27—35 = 21 16. G.F.R. Tim.. 27 6 3 18 18—44=15 „Zestrea domniței Ralu ”după ce am văzut Haiducii lui Șaptentecai, așteptam, firesc, continuarea mai aventurilor noului căpitan de haiduci devenit, intre timp, foarte popular printre spectatorii noștri. Și Dinu Cocea ne oferă, in Zestrea domniței Ralu, o reîntilnire cu Anghel Șaptecai și cu ciracii săi. Reluînd nararea evenimentelor, de acolo de unde rămăseseră la sfirșitul primei serii, scenariștii (E. Barbu și M. Opriș) realizează un text dramatic mai dens, mai bine ritmat, povestirea este structurată mai atent, iar dialogul — consistent și plin de vervă. Evitarea locurilor comune și a lungimilor inutile, motivarea logică a fiecărei acțiuni, se încheagă intr-un spectacol cinematografic susținut și atractiv. Aventura și situațiile neprevăzute, momentele de suspens sunt prezente la tot pasul, așa că spectatorul se simte mereu solicitat, atenția ii este mereu captivată de ceea ce se petrece pe ecran. Regizorul izbutește să imprime peliculei un anume echilibru interior, o continuitate care, în ciuda unor vagi inconsecvențe stilistice, situează Zestrea domniței Ralu printre cele mai izbutite creații ale genului. Subiectul filmului urmărește, in continuare, destinul eroilor pe care-i cunoaștem, — unele conflicte și situații sunt inedite, altele decurg din intimplările petrecute in Haiducii... Aimée Iacobescu, domnița Ralu, izbutește să intre cum nu se poate mai bine în „pielea“ personajului. Mult mai avantajată, de text decât în prima serie, când rolul era suficient de schematic și nedecis, domnița Ralu este, de această dată, mult mai convingătoare. Un alt personaj cu o prezență pregnantă — lanuri, în interpretarea lui Constantin Codrescu, care susține o partitură dificilă, cu pronunțate reflexe psihologice. Rămas oarecum în plan — doi. Mamulos Calea Răului — față in față cu un text dramatic mai sărac, mai lipsit de abstanță, nu-și mai poate valorifica posibilitățile actoricești la adevăratele în dimensiuni. Grupul haiducilor — Florin Piersic Marga Barbu, Toma Caragiu, Jean Constantin și ceilalți — se mențin in aceiași notă de pozitivism și optimism viguros "iacă cu dezinvoltură și caracteristica sa p principală rămîne, înainte de orice, naturalețea. In rest, filmul este unitar și curgător susținut de o permanentă alertă, dovedind că regizorul Dinu Cocea se află intr-un moment de maturitate artistică și ne face să-i așteptăm cu optimism realizările viitoare. t „Ultimul mohican“ , restul a rămas, totuși, o inepuizabilă ■ sursă de subiecte — mai întîi cărțiile, apoi filmele, au găsit în epoca eroică a cuceririi pămintului american dinspre Soare — Apune și a rezistenței ei, o fereastră deschisă , ultimilor indispre eroism, spre întîmplări extraordinare, uneori chiar o fereastră spre vis. Filmul de aventuri, de la Diligența lui Ford la westernurile — spaghetti și coproducțiile europene de dată recentă, a traversat numeroase etape de creație — unele au alunecat spre schematism, altele au lăsat loc unor exagerări — dacă totdeauna a existat un public credincios, aproape fanatic, al genului, un public pentru care fiecare nouă peliculă de aventuri a prezentat Interes. Așa că ideea de a ecraniza intimul mohican, unul dintre cele mai plopulare romane ale lui F. Cooper, a fost cum nu se poate mai inspirată. Realizat, in colaborare, de Franco Donion Film, ORTF și DEROPTA, cu participarea studioului cinematografic „București“. Ultimul mohican, in regia lui Sergiu Nicolaescu și Jean Dréville, este un film dinamic și antrenant, cu personaje numeroase. De o deosebită calitate și plasticitate este imaginea semnată de Andre. Zarza și George Cornea — acesta din urmă excelând in exterioarele care trădează ..ochiul“ îndelung exersat al documentaristului. SILVIA STEFANESCU V.VAWVWW.ȘV.V.V.VAV.VW.VAV.VAV.V.V.V.V.SV Devenit turist, micuțul scarabeu renunță la concediu In ultimele luni, micuțul S. (il recunoașteți pe Scarabeu, personajul căruia i-am destinat glorie publicistică, dar care, modest fiind, a preferat să-și facă doar datoria in tăcere și neremarcat de nimeni ?) a tot visat la concediu. In sfîrșit, alaltăieri, 8 iunie, a primit aprobarea șefului ierarhic de a petrece cum vrea în zilele următoare. Micuțul S. a preferat turismul, așa ca în aceeași dupăamiază, a pornit-o spre sud . Rămas fără țigări, prin dreptul satului Bădeana, a oprit mașina, a desfăcut harta turistică, căutind primul punct de , unde să-și cumpere doritele țigări. Cu multă satisfacție, a înregistrat că la cîțiva kilometri doar, in satul Tutova, există un punct turistic aparținind cooperației de consum. Abia ajuns, se și orientează că vinzarea se face la barul din aceeași clădire cu birourile cooperativei de consum Tutova. Cum necum, dar, pină a ajunge in dreptul barmanei, instinctul profesional ii clatină hotărirea de a nu face nimic, astfel că se și trezește înregistrînd că mesele sînt murdare (nici vorbă de fețe de masă !), podelele nemăturate, iar muzica, muzica muștelor, domină vocile celor cîțiva consumatori. Intre timp, bqrmana, sesizind că micuțul, nu este de-al satului, acoperă, discretă, farfuria cu gogoși destinate vînzării, vezi doamne să le apere de muște. Dar scopul fiind țigările este necesar... L aun pius de amabilitate - Vă rog frumos să-mi spuneți ce fel de țigări aveți în Păi, „Sinaia", „Carpați", „Mărășești", „Naționale" și „Virginia”. - Un pachet de „Virginia" (...) Dar par vechi, uitați-vă, sunt îngălbenite. - Asta avem, asta vindem - vă Scuzați-mă, atunci un suc, rog (. ..) Dacă vreți... o altă sticlă, pentru că asta priviți ! - are două muște moarte înăuntru. Iertați-mă, dar și a doua e la fel (...) și a treia... și a patra... In sfîrșit, a cincea nu are. Mulțumesc! Dar... știți, are scaune înăuntru. Mai dați-mi una. Nu, nu, asta are noroi la gură. Renunț, mai bine. Cine fabrică aceste sucuri ? - Apoi, Costică Mătură, de la sifonărie, din sat, o fi uitat să măture prin local și probabil că s-au înecat niște muște prin sirop. - Și sucul se vinde ? - Dupăi... ce ? o muscă nu-i mare lucru. - Dacă tot am intrat, atunci măcar să vă fac vinzare, așa că vă rog să-mi dați 100 grame de șuncă cu boia, din aceea de 34,50 lei kilogramul. Nu, nu slănină afumată, ci „șuncă cu boia" v-am rugat, de-acolo din galantar, de lungă etichetă. Da, aceea, scrie „șuncă cu boia" ? Cumpărați „șuncă cu boia", ce mă interesează pe mine, dacă vi se pare că-i slănină afumată ? Este ce scrie, nu ce este. Cumpărați sau nu în. - Aș vorbi cu tovarășul responsabil. .. - Da, vine. .. Tovarășu' Căescu ! - Da, vă rog ! - Uite, dumnealui spune că aia nu e șuncă cu boia... - Nu-i nimic, nu-i nimic. Pot țiți dincoace, la mine. Cu cine am onoarea? Aa !... Aveți dreptate, nu este „șuncă cu boia", ci „costiță afumată", de 35 lei kilogramul. Producție proprie. er - Felicitări, pentru „producproprie", dar susțin că e slănină afumată” de știți dv. 30,85 lei kilogramul. Vai, nu... Am adesată, pe 10 iunie am primit un porc, iar pe 11 iunie - altul. Scrie „costiță" in act ? Am greșit la galantar, așa că pierd cu 50 de bani. Dar un porc n-avea costiță, că nu o văd în act. Avea numai slănină ? - Nu, nu ! Adică... V-am amărît, așa-i ? Nu vreți ceva dulce ? Șerbet, ciocolată Scarabeu preferă peștele - lată, borcanul ăsta : „șerbet de cafea". Costă 5,10 lei. Mulțumesc, dar nu servesc șerbet de două culori, mai des de culoare neagră, cum e deasupra. Și, apoi, prefer numai șerbeturi alterate de trei ani, nu de unul singur, cum e ăsta, produs la 17 aprilie 1970, cu 45 de zile termen de garanție. Nici ciocolată prea proaspătă. A dv. nu a depășit termenul decit cu două luni. Mai bine serviți-mă cu niște pește. De baltă ? Bun, grozav ! E-al dv. ? N-are importanță că nu i-ați trecut un borderou de achiziții. De altfel, ați văzut că, la controlul din 20 mai, făcut de contabilul șef Baragan, s-a constatat același lucru și n-ați pățit nimic. Ați trecut numai varza ? Foarte bine , peștele £ este al dv., așa că vindeți-l cu £ 13,95 lei kg. sau, mai mult, £ mincați și dv. din porțiile clien- £ iilor, chiar dacă ați plătit. Știu £ vine că v-ați pregătit două buc •ăți, am văzut farfuria ascunsă ! acolo un colț, Ei, ce autea procese de conștiință ! Procedați , ca și până acum, ce rost au J» actele ? Cumpărați-vă marfă pe JÎ banii dv. și vindeți-o la preț de alimentație publică. Turiștii sunt J» înțelegători, vin, pleacă și uită. Totuși, mă cam grăbesc, mă întorc la campingul Sîrbi, seu ;« Dați-mă, și același succes nu »J activitatea de viitor ! - Cu stimă, vă salut... % - Lăsați stima, banii contează, deci... m-ați înțeles, dar .. .să faceți numai din ochiu!l drept și ceva mai discret, știți, clienții sunt răi, au impresia că banii lor trebuie să fie numai «J ai lor. Pe curînd, după vizita la J* Sîrbi. ‹ Rubrică redactată de JV. BIVEANU £ W.W.VAV.%\VVVASVAV.V,%WW.V.1.VV.V.SVAWWAV.V.V.V.V.V.VV.V.V.W.V.V.V...V.V.V..1 Un porc n-avea costiță