Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 963-1040)

1971-06-10 / nr. 1023

PAGINA D­iscutînd pe marginea u­­nor manifestări de am­ploare, unele figurînd de cîțiva ani în calendarul evenimentelor culturale ale județului, devenite, deci, oarecum tradiționale, ne afir­mam - în cuprinsul unui arti­col apărut recent în ziarul nos­tru - convingerea că succesul unor asemenea acțiuni nu mă­soară numai priceperea organi­zatorilor (forurile culturale ale județului) ; este angajat, fapt care niciodată n-ar trebui pier­dut din vedere, prestigiul spiri­tualității meleagurilor pe care trăim, este implicată posibilita­tea unei afirmări mai pregnan­te a vieții cultural-artistice a județului. Tocmai de aceea pro­iectele de organizare a aces­tor manifestări, scenariile spec­tacolelor ar trebui, în linii mari, anunțate din vreme, supuse u­­nor dezbateri mai largi. Vorbind de proiecte, mențio­năm, că termenul trebuie luat în înțelesul său cel mai „încă­pător", mai... vag, deoarece proiectele­ unor acțiuni de am­ploare — Neam de eroi (la Po­­du înalt), Sărbătoarea struguri­lor la Hăși — sînt concepute la dimens­iuni reale abia în ul­timul moment , încît nu doar că nu mai Răm­îne vrerme pentru discuții, dar­­ cum și-a întîmplat anul trecut la Munteni de Jos și Huși­ spectacolele, fără nece­sarele repetiții prealabile, se transform­ă în improvizații, după principiul „păzind și făcind“... In aceeași ordinei de idei, a conceperii, a modului de a pro­iecta, am mai face observația că lipsește­,­ parcă, ambiția rea­lizării unei înnoiri de substan­ță, a struc­­urii marilor manifes­tări cultural­e, care se țin - cu excepția Fes­tivalului umorului - de tipicul invariabil al serbării cîmpenești , mai intîi că aceste serbări, care au farmecul și ros­tul lor, nu merg în orice împre­jurare, de­­ pilda, în prelungirea unui spectacol cu c­aracter de solemnă evocare istorică. Apoi, aceste manifestări —­ necesare, de succes și, totodată, cu seri­oase valențe educa­­tive,­­ în ceea ce privește con­tribuția la stimularea vieții spirituale a ju­dețului, au resurse limitate. E­­xistă, oare, temerea că ar lipsi publicul pentru mafnifestări mai pretențioase ? Să ne gîndim, de pildă, la ceea ce știm că ,se face pen­tru cinstirea memoriei unor mari personalități ale culturii noas­tre. Zilele Macedo­nski (la Cra­iova), Zilele Eminescu (la Bo­toșani), Zilele G. Călinescu (in orașul Gh. Gheor­ghiu-Dej), exemplele ar mai putea confi­și­nua, concepute într-un mod complex (sesiuni de comunicări, editarea unor culegeri de stu­dii, pelerinaje la locuri de în­semnătate istorică, spectacole teatrale, concerte, concursuri de interpretare etc.), reușesc să-și aducă o serioasă contribuție la adincirea exegezelor asupra o­­perelor unor scriitori, dar și la întinsa popularizare a acestor opere. I­­n același timp, însă, se poa­te vorbi și de o datorie a noas­tră, a celor care trăim azi, față de înaintași, față de marii oa­meni care s-au născut sau și-au petrecut o parte a vieții pe a­­ceste meleaguri. Este posibil să numim doar „scăpare din ve­der­e" faptul că împlinirea a 75 de ani de la nașterea lui Mihail Ralea nu a ocazionat, în județ, nici o manifestare mai amplă . Ralea, gînditor consecvent pro­gresist, în afara unor remar­cabile contribuții de sociologie și psihologie, a rămas în cul­tura noastră ca unul dintre cei mai extraordinari intelectuali, un poet al ideilor (în excepțio­nalele eseuri și în paginile de memorialistică), descinzînd parcă din familia eroilor lui Camil Petrescu. Dacă imperativul includerii in calendarul vieții cultural-artisti­ce și științifice a județului a unor manifestări de cea mai a­­leasă ținută se argumentează de la sine, prin existența de ne­contestat a unor serioase preo­cupări culturale, de artă, de cercetare, trebuie încă modifi­cată o anumită manieră orga­nizatorică, cam nediferențiată și, deci, în unele cazuri impro­prie. Un exemplu va fi, sperăm, edificator. Anul acesta județul nostru a avut cinstea să pri­mească vizita unui grup de scri­itori, pe cîțiva dintre cei mai reprezentativi poeți și prozatori actuali. S-au organizat, bineîn­țeles, intîlniri cu cititorii ; din păcate, aceste întîlniri nu au fost pregătite printr-o populari­zare adecvată (fiind anunțate aproape în ultima clipă) și, mai ales, nu li s-a asigurat cadrul cel mai corespunzător (la Bîr­­lad, de pildă, întîlnirea cu scri­itorii ar fi putut avea loc în sala teatrului), publicul fiind format uneori, în majoritate, din elevi ai claselor „mici“, cum se știe cel mai ușor de mobilizat. E­­vident, scriitorii care ne-au vi­zitat atunci nu au făcut-o din­tr-o obligație, a existat o dorin­ță sinceră (lesne de sesizat pentru cei, atunci, de față) de a-și confrunta crezul artistic cu aceia cărora li se adresează rezultatul muncii lor creatoare, cu publicul ; a mai existat, nu ne îndoim, dorința de a cu­noaște pe tinerii creatori locali (și, la Bîrlad, este o întreagă pleiadă de „condeie noi"), de­ a discuta cu aceștia, cu toți iubi­torii de literatură probleme ale fenomenului literar contempo­ran (așa decurg întîlnirile „Ro­mâniei literare"). Cite ceva din toate acestea s-a realizat, dar­­ față de așteptări, față de împrejurarea oferită de prezența unui grup numeros de scriitori de frunte,­­ prea puțin și, de ce n-am spune, mai mult întîm­­plător. Se poate vedea acum că programarea unor manifestări mai elevate, îndeosebi realiza­rea practică a acestora, solici­tă un atent și bine cumpănit efort organizatoric, este necesar să se știe foarte clar ce se ur­mărește și cum poate fi tradus în fapt. Altfel, vom face mani­festări culturale formale, nefo­lositoare decit spre a proba ar­doarea unor activiști culturali, iată, să zicem, Ziua teatrului de amatori, în cadrul căreia au prezentat spectacole cele mai bune formații din județ, unele recent premiate la întrecerea finală : o sală goală, descu­­rajantă, absența oricăror inten­ții de a investi evenimentul co nsemnele unei adevărate săr­bători a mișcării amatorilor în teatru, de a da fazei județene și atributul unei dezbateri „de specialitate", cu participarea u­­nor instructori și interpreți evi­dențiați. A fost, atunci, o cam cenușie „zi a teatrului"... Desigur, pe marginea mani­festărilor culturale reprezentati­ve organizate in județ s-ar pu­tea încă discuta, scoțînd in lu­mină atît reușitele, cit și unele neîmpliniri, din care pot ieși utile învățăminte. Fără îndoială, însă, știute fiind condițiile crea­te vieții cultural-artistice, am­ploarea și calitatea mișcării a­­matorilor, munca pasionată a numeroșilor intelectuali din ju­deț, în diferite domenii ale ști­inței sau culturii, toate acestea îndreptățesc o apreciere cu­ de exigentă asupra modului în care forul cultural județean concepe și organizează nu numai mani­festările mai „mari”, dar și ac­tivitățile mai „mărunte", obiș­nuite. Credem, deci, că este necesară instaurarea - în ac­tivitatea forului menționat - a unei atmosfere caracterizate, mai pregnant decit pînă acum, de dorința afirmării plenare a spiritualității acestor meleaguri, de strădania punerii în valoare a disponibilităților artistice, cul­turale și științifice în manifes­tări și acțiuni de elevată ținu­tă, a căror rezonanță să se do­vedească durabilă și de adîn­­cime. C. CONSTANTIN stihii marilor MANIFESTĂRI CULTU­RALE ® I M­arele pictor și grafician Oscar Kokoschka — atent cercetător al artei infan­tile — afirma că toți copiii avînd sînt deosebit de înzestrați, chiar un anume „geniu" care, de cele mai multe ori, se pierde pe parcurs. Dar dacă plastica infantilă, in general, o problemă mai mult de psiho­­­logie, avînd legături indirecte cu arta cultă, apoi cea a elevilor de vîrstă mijlocie, ai unei școli ge­nerale de arte plastice este, desi­gur, mai mult o problemă de pedagogie. Intr-adevăr, una e spontaneitatea artistului adult, creator de atmosferă plastică ce ascunde, în fiecare trăsătură de penel, un imens travaliu artistic antecedent, deliberat, și alta spontaneitate a elevului de vîrstă e mijlocie, chiar a adolescentului, care încă cuprinde destule ele­mente instinctuale. Pe de altă parte, în judecarea producțiilor acestor elevi, trebuie să ținem cont și de o altă com­ponentă a vieții spirituale a co­piilor și adolescenților — perma­nenta tendință spre mimetism. Nu trebuie să uităm că acești „vii­tori creatori“ lucrează deja în a­­teliere, printre diverse mulaje și ustensile proprii artistului, prin­tre șevaleturi și persoane, prin­tre tuburi de ulei și cutii de căr­bune, iar cadrul respectiv le sti­mulează — chiar în timpul pro­cesului de învățămînt — tendin­ța de imitare a artistului adult. Astfel, pe lingă bogata lor ima­ginație, își fac loc, pe planșeele pe care lucrează, și teme des­prinse din studiul unor maeștri, ori efecte coloristice și tehnice surprinse la vreo expoziție de ar­­tă moder­nă. In acest caz, rolul profesorului de specialitate e de a observa cu atenție în ce mă­sură mimarea respectivă se „mu­lează” pe conformația, pe struc­tura psihică a elevului, dacă îl ajută cu ceva sau îl îndepărtea­ză vădit de următorul pas. Cum trebuie privite, deci, lu­crările de sfîrșit de an școlar ale acestor „viitori creatori" : o­­pere de artă, ori simple „teze“ sau „extemporale ?”, întrebarea ne-a fost sugerată, indirect, de către cele două categorii de vizi­tatori ai expoziției recent deschi­se în holul Casei de cultură a sindicatelor din Bîrlad, prin sim­pla lor comportare, prin discu­țiile purtate în­ dreptul expona­telor: „Cită forță, cu­ dinamism !". „Ai dreptate! Barcă sunt superi­oare lui X!“.­­Se postise numele unui cunoscut plastician în via­ță)... „De ce sunt­ expuse astea aici ?”. „Intr-adevăr, sunt lucrări ale unor elevi. Nu văd ce impor­tanță au ! ?“... Ce răspuns să le dăm ? Cred că cel mai potrivit lucru e să ne oprim puțin asupra unei pro­bleme de istorie literară, mai bine zis de biografie literară, și să adresăm, la rîndul nostru amînduror categoriilor de vizita­tori, o întrebare , dacă cutare scri­itor, astăzi celebru, a scris cînd era, să zicem, în clasa a V-a o frumoasă compunere, putem con­sidera respectiva producție drept prima sa pagină de proză ? Ar fi rizibil să mai insistăm cu ex­plicații. Compunerea în cauză poa­te avea, cel mult, o valoare docu­mentară. La fel stau lucrurile și in artă. Iar desenele și picturile elevilor unei școli de artă e bine să le considerăm documente. Po­sibile documente pentru viitor, în cazul celor „chemați“ , actuale do­cumente pentru ilustrarea activi­tății școlii respective. Documen­te în cărbune și culori. .. Devenită tradițională, Expoziția elevilor Școlii generale de muzi­că și arte plastice din Bîrlad are, în acest an, un cîștig față de edițiile trecute , un spațiu larg de expunere, panouri adecvate, posibilitatea unui continuu con­tact cu publicul. Elevii de clasa a Vl-a prezin­tă, în general, un cîmp mai vast de exploatare, temele lor fiind destul de variate. La Cătălin Ge­­neti, în cele două peisaje în ulei, se observă o deosebită atenție pentru tratarea coloristică con­form structurii­­­ compoziționale, a­­celași elev semnînd și un foarte reușit desen valorat în cărbune, care îi evidențiază spontaneita­tea, precizia duetului. Lui Vasile Iîențea i se pot recunoaște, deo­camdată, atît predilecția pentru culorile calde, armonizante, cu treceri line­ (în „Natură statică“), cit și interesul pentru compozi­ții ceva mai „abstracte" sau cu un substrat decorativ (în special în „Corabia"). In lucrarea „Vis de fată” (acuarelă), Paula Dăm­ian surprinde cu delicatețe, între spa­ții mate, intercalate de altele mai fluide, un­ cadru propriu graficei de carte pentru copii, iar Valeriu Nechifor (în „Moment folcloric") oferă o monocromie din ocruri frumos tratată. Mai rețin aten­ția cele două peisaje în acuarelă semnate de Georgel Pasca, cu sensibile acorduri în albastru, „Peisajul citadin" al lui Adrian Gheorghiu, precum și lucrările lui Eduard Popa — „Dispută" (o excelentă compoziție în acuarelă, de un umor livresc) și „Portret de bătrân" (cretă). Elevii de clasa a VlI-a au fost îndreptați, în mod vădit, spre o mai apropiată exploatare a „eu­­lui" lor. Despre talentul de dese­nator al lui Nicolae Grosu am mai scris și acum doi ani, cînd elevul era în clasa a V-a. Dese­nele și crochiurile acestuia au a­­cum un plus de vitalitate, iar prin unele deformări voite el realizează chiar șarje de natură expresionistă. Dumitru Vieru­, în schimb, atît în uleiul „Inmormin­­tare la țară", cit și in graficele expuse iși arată predilecția pen­tru teme majore, pentru drama­tismul vieții, iar Ion Aftenie, pre­zintă un excelent „Autoportret" bazat pe contraste coloristice ce denotă o anume vigurozitate plas­tică în formare. Deosebit de interesant și sem­nificativ este faptul că elevii de Clasa a VIII-a expun grafică uti­litară. Este meritul profesorilor lor de a-i îndruma spre un sec­tor practic, încă de la o vîrstă fragedă. Rețin atenția afișele „Vi­zitați Muzeul Histria" de Victor Șovărel (prin simplitate și putere de sugestie), „Salon auto" de Ga­briel Bălan (prin buna folosire a colajului), precum și afișul „Tea­trul de păpuși" (prin intere­santa metaforizare a literelor) și coperta de carte „Arta populară" (prin folosirea elementului deco­rati­v-folcl­oric) — ambele lucrări semnate de Veronica Berlea. Desigur, poate nu toți elevii menționați vor urma mai depar­te liceul de specialitate și Insti­tutul de arte plastice, poate că nu­*"­toate lucrările care ne-au­ în­­aintat la Casa de cultură a sin­dicatelor din Bîrlad vor deveni­­ documente ale vreunui viitor ar­tist, , dar e cert faptul că pr­effe­­sorii școlii au reușit, m­ai bine ca oricînd, să dovedească exis­tența talentului în elementul pe care-1 modelează. M­ HAREA DOCUMENTE IN CĂRBUNE ȘI CULORI iniiiuiiniiinnn/iiuiiu/iiniiiuiiiilliiiimtiiiillimiiiilimiiiniiiiiiiiiiiinn Pe marginea Expoziției elevilor Școlii de muzică și arte plastice din Bîrlad­uiuiuii­ăuiiiniiiiiiiiiiiiuiuiiiiiiiiiuminiiiiuiiiviiiiui Hiiiiin Hiiiiiiiuii GARNIT La Bîrlad, în holul Bi­bliotecii municipale „Stroe S. Belloescu“, a fost des­chisă expoziția „Valori do­cumentare în Arhivele statului din județul Vas­lui“. Printre exponate, se nu­mără documente originale, pe hîrtie și pergament, însumînd hrisoave, zapise și urice caracteristice e­­pocii feudale, precum și telegrame sau fotografii moderne. Dintre cele mai prețioase, atrag atenția vi­zitatorilor un uric din timpul lui Ștefan cel Mare. Regulamentul ori­ginal al obștei tîrgu­­lui Bîrlad, după cum­părarea moșiei, în 1816, de către locuitorii ei, sau un raport al revizorului Mi­hail Eminescu, purtînd semnătura autografă, pre­cum și alte documente de cert interes. De curînd, la Ploiești, s-a desfășurat cea de a treia ediție a Festivalului republican de jazz. Din partea județului nostru, a participat prof. Dan Cri­­șan, care, în afară de in­terpretarea, la pian, a u­­nor bucăți clasice din re­pertoriul lui Duke Elling­ton („C“ — Jam Blues, Zonky Blues, Mood Indigo) și E. Garner (Misty), a prezentat două compoziții personale : Cromatic și Re «real, pe la Cornățel, pre­lucrare din muzica popu­lară românească, obținînd un real succes. Alți artiști amatori vas­luieni au participat, recent, la Festivalul și Concursul național de muzică popu­lară „Maria Tănase“, desfășurat la Craiova. Printre cei 80 de concu­renți, s-au numărat și so­listele Silvia Ene, de la Fabrica de confecții din Vaslui, și Lili Ciortan, de la Liceul din Negrești. Dintre cele 14 premii a­­cordate de juriu, Premiul tinereții l-a primit tînăra elevă negreșteană, care a interpretat „Uite, acolo-i badea meu“ și „M-a făcut mama să joc“. Silvia Ene, a fost invita­tă să participe la un tur­neu prin satele doljene, alături de Maria Lătărețu, Lucreția Ciobanu și Filof­­teia Lăcătuș, cu care pri­lej a cîntat „Hora fetelor“ și „Joc de bucurie“. cu VASLUI. Un aspect din expoziția materiale instructive pentru grădinițele de copii, organizată la Căminul nr. 1. ■V^V.V.V.V-.V.VVV.-.V/.V.V.W.V.V.V.V.'.V.V.V.' M , . . ^“-■-'VJv„*„V.tV„*aWV„"„VW„%“BV VREMEA NOUĂ Semnele de întrebare persistă Iată că nici derbiul Dinamo — Rapid n-a fost în stare să dea răspunsul mult așteptat privind numele noii campioane a țării. După „calculul hîrtiei", se părea că dinamoviștii vor putea comanda, du­pă jocul de ieri, banchetul festiv, forma manifestată de rapidiști în etapele ante­rioare trecîndu-i în mod sigur în cate­goria „victime sigure". Pe teren însă, lu­crurile s-au petrecut cu totul altfel și, fără acel gol înscris în ultimele secunde (Rapidul conducea cu 1—0, deși rămăse­se cu 10 jucători) de către Lucescu, nu știm dacă dinamoviștii ar mai fi reușit să se întoarcă pe cea mai înaltă treaptă Cu acest 1—1, lupta pentru titlu s-a mai amînat, iarăși, pentru cel puțin încă o e­­tapă,­ atît Dinamo, cit și Rapid menți­­nîndu-și șansele intacte. Dar etapa de ieri s-a „eschivat" și în ce privește rezolvarea situației din sub­solul clasamentului, unde S.C. Bacău C.F.R. Cluj și Progresul, acumulînd toa­te cîte un punct, au rămas mai departe angajate în disputa pentru evitarea retro­gradării. Cîștigînd din nou, Jiul s-a dis­tanțat oarecum de zona periculoasă. Dar din­ cele 3 jocuri pe care le mai are de susținut, în două își va disputa șansele în deplasare. Dintre celelalte meciuri, reține atenția victoria categorică a Politehnicii asupra actualei campioane, U.T.A., datorită ce­lor 3 goluri înscrise de noul purtător al tricoului cu nr. 11, Marica. REZULTATE TEHNICE. • Politehnica — U.T.A. 4—1 (3—1). Au marcat: Marica (3) și­ Cuperm­an (din „11 m") pentru ieșeni, Lereter (din „11 m") pentru arădeni. • Dinamo — Rapid 1 — 1 (0—0). Au înscris : Lucescu, respectiv, Neagu­. • Steaua •— Progresul 2—2 (2—1), Au­torii golurilor: Cristache și Tătarii pen­tru Steaua, Năstase și Casai pentru Pro­gresul. 9 Universitatea Craiova — U.F.R. Cluj 1—1 (1—0). Au înscris: Niță, respectiv, M. Bretan. • Universitatea Cluj — Farul 3—2 (­—1). Autorii golurilor: Adam (2) Barbu — pentru învingători, Tufan și Ba­și­dea pentru învinși. • F.G. Argeș — C.F.R. Timișoara 3—1 (1—0). Pentru gazde au înscris Dobrici (2) și Mehedinți (autogol), iar pentru oaspeți Seceleanu. • Jiul — Petrolul 2—0. A marcat Nai­­din (2).­­ Steagul Roșu — S.C. Bacău 0—0. CLASAMENTUL: 1. Dinamo 27 13 8 fi 4.2—23 = 34 2. Rapid 27 11 11 5 31—21 = 33 3. Steagul roșu 27 12 11 9 24—22 = 30 4. Farul 27 11 8 8 38—37 = 30 5. Steaua 27 10 9 8 39—30=29 6­. Petrolul 27 10 9 8 31—31 = 29 7. Univ. Craiova 27 11 7 9 23—25 = 29 8. Politehnica 27 12 4 11 44—36 = 28 9. U.T.A. 27 12 4 11 39—32 = 28 10. Univ. Cluj 27 10 8 9 32—27 = 28 11. F.G. Argeș 27 9 8 10 36—38 = 26 12. Jiul 27 11 3 13 25—29 = 25 13. S.G. Bacău 27 10 4 13 31—40=24 14. G.F.R. Cluj 27 8 7 12 32—42=23 15. Progresul 27 7 7 13 27—35 = 21 16. G.F.R. Tim.. 27 6 3 18 18—44=15 „Zestrea domniței Ralu ”­după ce am văzut Haiducii lui Șap­­tentecai, așteptam, firesc, continuarea mai aventurilor noului căpitan de hai­­duci devenit, intre timp, foarte popular printre spectatorii noștri. Și Dinu Cocea ne oferă, in Zestrea domniței Ralu, o reîntilnire cu Anghel Șaptecai și cu ciracii săi. Reluînd nararea evenimen­telor, de acolo de unde rămăseseră la sfirșitul primei serii, scenariștii (E. Barbu și M. Opriș) realizează un text dramatic mai dens, mai bine ritmat, povestirea es­te­ structurată mai atent, iar dialogul — consistent și plin de vervă. Evitarea locurilor comune și a lungi­milor inutile, motivarea logică a fiecărei acțiuni, se încheagă intr-un spectacol ci­nematografic susținut și atractiv. Aven­tura și situațiile neprevăzute, momentele de­ suspens sunt prezente la tot pasul, așa că spectatorul se simte mereu solicitat, atenția ii este mereu captivată de ceea ce se­ petrece pe ecran. Regizorul izbutește să imprime peliculei un anume echilibru interior, o continuitate care, în ciuda u­nor vagi inconsecvențe stilistice, situează Zestrea domniței Ralu printre cele mai iz­butite creații ale genului. Subiectul filmului urmărește, in conti­nuare, destinul eroilor pe care-i cunoaș­tem, — unele conflicte și situații sunt ine­dite, altele decurg din intimplările petre­cute in Haiducii... Aimée Iacobescu, domnița Ralu, izbu­tește să intre cum nu se poate mai bine în „pielea“ personajului. Mult mai avan­tajată, de text decât în prima serie, când rolul era suficient de schematic și nede­­cis, domnița Ralu este, de această dată, mult mai convingătoare. Un alt personaj cu o prezență pregnan­tă — lanuri, în interpretarea lui Constan­tin Codrescu, care susține o partitură di­ficilă, cu pronunțate reflexe psihologice. Rămas oarecum în plan — doi. Mamu­­los Calea Răului — față in față cu un text dramatic mai sărac, mai lipsit de abstanță, nu-și mai poate valorifica po­sibilitățile actoricești la adevăratele în dimensiu­ni. Grupul haiducilor — Florin Piersic M­ar­ga Barbu, Toma Caragiu, Jean Con­stantin și ceilalți — se mențin in aceiași notă de pozitivism și optimism viguros "iacă cu dezinvoltură și caracteristica sa p principală rămîne, înainte de orice, na­turalețea. In rest, filmul este unitar și curgător susținut de o permanentă alertă, dove­dind că regizorul Dinu Cocea se află in­tr-un moment de maturitate artistică și ne face să-i așteptăm cu optimism reali­zările viitoare.­ t „Ultimul mohican“ , restul a rămas, totuși, o inepuizabilă ■­­ sursă de subiecte — mai întîi căr­ți­­ile, apoi filmele, au găsit în epo­­­­ca eroică a cuceririi păm­intu­lui american dinspre Soare — Apune și a rezistenței e­i, o fereastră deschisă , ultimilor indi­spre eroism, spre întîm­plări extraordinare, uneori chiar o fereastră spre vis. Filmul de a­­venturi, de la Diligența lui Ford la wes­ternurile — spaghetti și coproducțiile eu­ropene de dată recentă, a traversat nu­meroase etape de creație — unele au a­­lunecat spre schematism, altele au lăsat loc unor exagerări — dacă totdeauna a existat un public credincios, aproape fa­natic, al genului, un public pentru care fiecare nouă peliculă de aventuri a pre­zentat­ Interes. Așa că ideea de a ecraniza intimul mohican, unul dintre cele mai plopulare romane ale lui F. Cooper, a fost cum nu se poate mai inspirată. Realizat, in colaborare, de Franco Don­ion Film, ORTF și DEROPTA, cu parti­­c­iparea studioului cinematografic „Bucu­rești“. Ultimul mohican, in regia lui Ser­­giu Nicolaescu și Jean Dréville, este un film dinamic și antrenant, cu personaje numeroase. De o deosebită calitate și plasticitate este imaginea semnată de Andre. Zarza și George Cornea — acesta din urmă exce­lând in exterioarele care trădează ..ochiul“ îndelung exersat al documentaristului. SILVIA STEFANESCU V.VAWVWW.ȘV.V.V.VAV.VW.VAV.VAV.V.V.V.V.SV Devenit turist, micuțul scarabeu renunță la concediu In ultimele luni, micuțul S. (il recunoașteți pe Scarabeu, personajul căruia i-am destinat glorie publicistică, dar care, modest fiind, a preferat să-și facă doar datoria in tăcere și neremarcat de nimeni ?) a tot visat la concediu. In sfîrșit, alal­tăieri, 8 iunie, a primit apro­barea șefului ierarhic de a pe­trece cum vrea în zilele urmă­toare. Micuțul S. a preferat tu­rismul, așa ca în aceeași după­­amiază, a pornit-o spre sud­ . Rămas fără țigări, prin dreptul­­ satului Bădeana, a oprit mași­­­­na, a desfăcut harta turistică,­­ căutind primul punct de , unde să-și cumpere doritele ți­gări. Cu multă satisfacție, a în­registrat că la cîțiva kilometri doar, in satul Tutova, există un punct turistic aparținind coope­rației de consum. Abia ajuns, se și orientează că vinzarea se face la barul din aceeași clădi­re cu birourile cooperativei de consum­­ Tutova. Cum­ necum, dar, pină a ajunge in dreptul barmanei, instinctul profesional ii clatină hotărirea de a nu fa­ce nimic, astfel că se și trezeș­te înregistrînd că mesele sînt murdare (nici vorbă de fețe de masă !), podelele nemăturate, iar muzica, muzica muștelor, domină vocile celor cîțiva con­sumatori. Intre timp, bqrmana, sesizind că micuțul­­, nu este de-al satului, acoperă, discre­tă, farfuria cu gogoși desti­nate vînzării, vezi doamne să le apere de muște. Dar scopul fiind țigările este necesar... L­ aun pius de amabilitate - Vă rog frumos să-mi spu­neți ce fel de țigări aveți î­n Păi, „Sinaia", „Carpați", „Mărășești", „Naționale" și „Virginia”. - Un pachet de „Virginia" (...) Dar par vechi, uitați-vă, sunt îngălbenite. - Asta avem, asta vindem - vă­­ Scuzați-mă, atunci un suc, rog (. ..) Dacă vreți... o altă sticlă, pentru că asta­­ priviți ! - are două muște moar­te înăuntru. Iertați-mă, dar și a doua e la fel (...) și a treia... și a patra... In sfîrșit, a cin­­cea nu are. Mulțumesc! Dar... știți, are scaune înăuntru. Mai dați-mi una. Nu, nu, asta are noroi la gură. Renunț, mai bine. Cine fabrică aceste sucuri ? - Apoi, Costică Mătură, de la sifonărie, din sat, o fi uitat să măture prin local și proba­bil că s-au înecat niște muște prin sirop. - Și sucul se vinde ? - D­upăi... ce ? o muscă nu-i mare lucru. - Dacă tot am intrat, atunci măcar să vă fac vinzare, așa că vă rog să-mi dați 100 grame de șuncă cu boia, din aceea de 34,50 lei kilogramul. Nu, nu slănină afumată, ci „șuncă cu boia" v-am rugat, de-acolo din galantar, de lungă etichetă.­­ Da, aceea, scrie „șuncă cu boia" ? Cumpărați „șuncă cu boia", ce mă interesează pe mi­ne, dacă vi se pare că-i slăni­nă afumată ? Este ce scrie, nu ce este. Cumpărați sau nu î­n. - Aș vorbi cu tovarășul res­ponsabil. .. - Da, vine. .. Tovarășu' Că­­escu ! - Da, vă rog ! - Uite, dumnealui spune că aia nu e șuncă cu boia... - Nu-i nimic, nu-i nimic. Pot țiți dincoace, la mine. Cu cine am onoarea? A­a !... Aveți dreptate, nu este „șuncă cu bo­ia", ci „costiță afumată", de 35 lei kilogramul. Producție pro­prie. er - Felicitări, pentru „produc­proprie", dar susțin că e­­ slănină afumată” de­­ știți dv.­­ 30,85 lei kilogramul.­­ Vai, nu... Am ad­e­­sată, pe 10 iunie am primit un porc, iar pe 11 iunie - altul. Scrie „costiță" in act ? Am greșit la galantar, așa că pierd cu 50 de bani.­­ Dar un porc n-avea cos­tiță, că nu o văd în act. Avea numai slănină ? - Nu, nu ! Adică... V-am a­­mărît, așa-i ? Nu vreți ceva dul­ce ? Șerbet, ciocolată Scarabeu preferă peștele - lată, borcanul ăsta : „șer­bet de cafea". Costă 5,10 lei.­­ Mulțumesc, dar nu servesc șerbet de două culori, mai d­­­es de culoare neagră, cum e deasupra. Și, apoi, prefer nu­mai șerbeturi alterate de trei ani, nu de unul singur, cum e ăsta, produs la 17 aprilie 1970, cu 45 de zile termen de garan­ție. Nici ciocolată prea proas­pătă. A dv. nu a depășit ter­menul decit cu două luni. Mai bine serviți-mă cu niște pește. De baltă ? Bun, grozav ! E-al dv. ? N-are importanță că nu i-ați trecut un borderou­ de a­­chiziții. De altfel, ați văzut că, la controlul din 20 mai, făcut de contabilul șef Baragan, s-a constatat același lucru și n-ați pățit nimic. Ați trecut numai varza ? Foarte bine , peștele £ este al dv., așa că vindeți-l cu £ 13,95 lei kg. sau, mai mult, £ mincați și dv. din porțiile clien- £ iilor, chiar dacă ați plătit. Știu £ vine că v-ați pregătit două bu­­c •ăți, am văzut farfuria ascunsă ! acolo un colț, Ei, ce au­tea pro­­­­cese de conștiință ! Procedați , ca și până acum, ce rost au J» actele ? Cumpărați-vă marfă pe JÎ banii dv. și vindeți-o la preț de­­ alimentație publică. Turiștii sunt J» înțelegători, vin, pleacă și uită.­­ Totuși, mă cam grăbesc, mă­­ întorc la campingul Sîrbi, seu­ ;« Dați-mă, și același succes nu »J activitatea de viitor ! - Cu stimă, vă salut... % - Lăsați stima, banii contea­­­ză, deci... m-ați înțeles, dar­­ .. .să faceți numai din ochiu!­l drept și ceva mai discret, știți,­­ clienții sunt răi, au impresia că­­ banii lor trebuie să fie numai «J ai lor. Pe curînd, după vizita la J* Sîrbi. ‹ Rubrică redactată de­­ JV. BIVEANU £ W.W.VAV.%\VVVASVAV.­V,%WW.V.1.VV.V.SVAWWAV.V.V.V.V.V.VV.V.V.W.V.V.V..­.V.V.V.­.1­ Un porc n-avea costiță

Next