Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)

1971-12-04 / nr. 1175

S PAGINA 2 A lături de locuințele neo­litice de tip Criș, des­coperite la Trestia«» — Grivița (situate pe­ un grind mărginit, în par­tea stingă, de lunca riului Bîrlad, la 3* km. de orașul cu același nume), a fost identifi­cată și o necropolă în vestul așezării. Au fost scoase, la iveală, prnat în prezent, 24 de morminte, dintre care unul du­blu. Gropițe nu au putut fi deli­mitate, scheletele zărind în prumintul galben la o adinci­­me care variază între 30-65 cm. In putina cazuri, schelete­le se păstrează bine. Orienta­rea lor r­u este constantă, va­riind de la est-vest la nord­­sud și sud-nord. In ceea ce privește poziția, scheletele prezintă o chircție accentuată, fiind culcate pe partea dreaptă sau stingă. fn morm­rmtul dublu, cele două schelete sînt culcate față în față. Numai în unul din a­­ceste cazuri, întîlnim poziția întinsă, mormîntul aparținînd perioadei Hallstattului tirziu. Inventarul mormintelor este foarte sărac. Numai 4 din ce­le 24 morminte conțin elemen­te certe de inventar. Acolo unde scheletele sînt in pozi­ția chircită, s-a găsit cite un singur vas plasat în dreptul mîinilor. Ca forme a vaselor întîlnim : vasul sferic cu buza răsfrîntă spre exterior, fundul puțin dezvoltat, iar toarta su­­praînălțată, trasă din buza vasului, este în secțiune con­vexă. Decorul­ se compune din trei can­eluri orizontale, pe pîntecul vasului, și trei cane­­luri verticale, dispuse în par­tea opusă toartei, unde buza înălțată are dedesubt un bu­ton ; vasul bitronconic, cu pin­tereul puțin proeminent, fun­dul­ plat, buza ușor răsfrântă spre exterior. Toarta supraînăl­­țata, în secțiune plan con­vexă, este trasă din buza va­sului ; vasul semisferic, avînd partea superioară dreaptă cu două terți supraînălțate, trase din buza dreaptă a va­sului, fundul­ mic. Decorul se compune din două linii inci­­zate sub buza vasului, urma­te de două șiruri de impre­­siuni alveolare, dispuse orizon­tal în partea superioară a vasului. Alte două șiruri de alveole sunt dispuse la jumă­­tatea vasului sub linia de în­tîlnire a torților cu corpul va­sului. Un ultim șir de alveole, intercalate, cu patru grupe de cite trei butorok este plasat pe linia de demarcație dintre partea superioară dreapta a vasului și partea interioară, semisferică a vasulu­i,. Butoni sînt legați de șirul alveolar de deasupra prin alveole dispuse în șiruri verticale. Mormîntul din­ perioada ■ «■ [UNK] [UNK]ae Hassnama Hallstattului tirziu, descoperit în sectorul de nord-vest al a­­șezării, cu scheletul în poziție întinsă, conține trei piese de inventar : un vas (cană), plasat la sud de cap, din pastă amestecată, cu nisip, de culoare cenușiu-închisă­ neagră și pe alocuri cenușie-roșcată. Corpul scund, cu pîntecul ușor bombat, fundul plat, buza o­­blică. Tortile, supraînălțate, pornes­c din regiunea de în­­tîlnire a corpului cu gârul și se sprijină, cu partea supe­rioara de buza vasului , două fibule de bronz, cu corpul arcuit (în secțiune, ro­tund) cu placa portagrafă în forma de „scut beotic". La cele două extremități ale corpului prezintă clte trei um­flaturi inelare. Acul și resor­tul­ fiind din fier au fost dis­truse complet de rugină. A treia piesă este o fusaiolă circulară, cu canaluri oblice. Problema cea mai­ impor­tantă, legată de necropola de la Trestiana este aceea a da­tării. Ceramica existentă ca in­ventar în trei morminte pre­zintă corespondențe mai mult sau mai puțin apropiate de ceramica descoperită în ne­cropolele culturii Noua din Moldova, de la Trușești, și din Transilvania, la Hoghiz-Ugra și Teiuș. Aceasta ne ajută la încadrarea unei părți a ne­cropolei de la Trestiana în grupul culturii Noua. La cca. 500 m. spre vest de necropolă, pe un alt grind, se află așezarea corespunză­toare acestui cimitir, în care nu s-a efectuat, pina în pre­zent, nici un sondaj. tut in ceea ce privește mormin­­hallstattign, neputîndu-se folosi pentru datare decit ca­na cu torți supraînălțate care se răspîndește de-a lungul în­tregii epoci a Hallstattului, vom lua în considerație, pen­tru încadrarea acestui mor­­mînt, fibulete cu „scut beotic". Pe baza analogiilor conchidem că el ar putea fi datat, even­tual, în sec. VI î.e.n. Restul mormintelor descope­rite la Trestiana, ale căror schelete sînt în poziție chir­cită, nu pot fi datate, deo­camdată, din lipsa inventa­rului. Menționăm, însă, că la unul din morminte, capul se spri­jinea pe un fragment ceramic de la un vas de dimensiuni mari, aparținînd culturii Criș. Mormintele descoperite la Trestiana - Grivița aduc o contribuție serioasă la cunoaș­terea complexului cultural de la sfîrșitul epocii bronzului și a perioadei Hallstattului tirziu. Prof. EUGENIA POPUȘOI .aBBBBHBBa^HamBHBBBMHiHBBa^a^a^ammaBaaiaaaaMHa Necropola neolitică de la Trestiana—Grivița ■fBBIIBaBBBIfBBBlBBIBBBRBBBia în Statele Unite se experimentează un nou vaccin des­pre care specialiș­tii afirmă că este destul de eficace împotriva meningi­tei cerebro-spinale. Rezultatele obținu­te pînă în prezent permit $ă se spere în dispariția aces­tei forme de menin­gită care face ra­vagii în întreagă lume și mai ales în Africa. „Este încă prea devreme pentru a face să se nască speranțe in străi­nătate", declara dr. Philip conducătorul Winter, gru­pului de savanți care s-a ocupat de această problemă. Explicația dată de el este următoarea : eficacitatea vacci­nului este încă „destul de limita­tă", el combătînd mai ales meningo­­cocul din grupa „C" care provoacă numeroase cazuri grave de meningită cerebro-spir­ală. El a adăugat în ace­lași timp că un al doilea vaccin, efica­ce în lupta împo­triva meningococu­­lui din grupa „A" — răspîndit mai ales în țările din Africa — este încă în stadiu experi­mental și nu a fă­cut încă obiectul u­­n­or experimentări pe oameni. (Vacci­nul de tip „C" s-a dovedit eficace în proporție de 90 la sută la 100 000 per­soane vaccinate). Cele două tipuri de vaccin au fost pu­se la punct de bio­­chimiștii Institutu­lui de cercetări Walter Reed din Washington. Un vaccin împotriva meningitei P ublicitate sui generis O publicație franceză a înserat urmă­torul anunț : „Milionar tînăr și frumos caut o soție asemănătoare eroinei ultimu­lui volum al lui Dupont, „Pentru toată viața”. A doua zi, întregul tiraj al cărții fu­sese cumpărat. L­e-a venit de hac... Un mare număr de telefoane primite de pompieri și salvare erau firit sie co­piilor și atunci, pentru a pune capăt jocurilor „de-a pompierii" și­ „de-a sal­­varea". Un ziar local din Zelenoi Gure (R. R. Polonă) a dat următorul anunț: ,la nr. de telefon 915, un domn bătrân vă va spune o poveste". Se spune că, de atunci, medicii salvării și pompierii au putut să răsufle ușurați. pecific local „Ferește-te de ispita diavolului ! Dacă el va apăsa pe acceleratorul tău, drumul terestru poate foarte repede să te trimită in cer" — astfel încep instrucțiunile pen­tru securitatea circulației autoturismelor in statul Vatican, Trenuri-reactoare de curund,­ la u­­zina constructoare de vagoane din Kalinin (U.H.S.S.)a fost supus pri­melor probe un vagon­ ex­­perimental cu mo­tor cu reacție. Va­gonul este capabil să dezvolte o vi­teză de 250 km/h, iar necesar combustibilul pentru o mie de kilometri este de 6 tone. Laboratorul pe și­ne va face cerce­tări legate de posi­bilitatea creării u­­nor trenurri­ expres de mari viteze. Va­gonul are aerodinamică, formă este lung de 28 m, înalt de 4,26 iar greuta­tea lui este de 1100 tone. Casa—monolit La Minsk, in mi­­croraionul „Vostok- 2“ s-a pus funda­mentul unui bloc de locuințe cu 16 e­­taje, care se con­struiește după metodă monolit, din­­ beton agroporos, un nou material de construcție, mai u­­șor și cu umplutu­ră poroasă. Esența metodei constă în a­­ceea că pereții sunt înălțați cu­ ajutorul unor cofraje meta­lice, glisante, care, pe măsură ce spati­ile­ sunt umplute cu mortar, sunt ridicate cu ajutorul unui dispozitiv hidraulic, cu o viteză de cca 20 cm/h. De aseme­nea, simultan cu betonarea pereților se vor înălța pere­ții despărțitori din aeroporit, vor fi fă­cute planșeurile, fixate ușile și feres­st­­rele. Metoda este de­osebit de avanta­joasă, deoarece tim­pul de construcție este de 3 ori mai scurt, iar volumul de muncă — de 2— 2,5 ori mai redus. Blocul se struiește după con­un proiect realizat de. Institutul central de­ cercetări știin­țifice și proiectare a locuințelor expe­rimentale. De obi­ectivul construirii „SXI-95“ răspunde trustul ,,Straimeha­­­nizația", în colabo­rare cu specialiștii de la Institutul de stat de cercetări științifice ale mate­rialelor de con­strucții din Minsk. Tehnologia betonă­­rii, a ridicării co­­frajelor și a altor operații a fost per­fecționată înainte, pe fragmente de clădire. CELEBRI COMPOZITORI SI CANTAREȚI DE OPERA­­ ORIGINARI DIN JUDEȚUL VASLUI printre oamenii de ști­­ință, cultură și artă pe care județul nostru * i-a dat patriei„ se nu­mără și Stan Golestan, Gheorghe Cucu și Dimitrie Popovici-Bayreuth, persona­lități­ distinse ale artei mu­zicale românești și univer­sale. Stan Golestan (26­ mai 1876 — 21 aprilie 1956) s-a născut la Vaslui. Face stu­dii strălucite la „Schola Can­­torum“ din Paris, cu marii pedagogi ai timpului — Vin­cent d'Indy, Albert Roussel și Paul Dukas. Intîia sa compoziție datea­ză din anul 1902, cind com­pune rapsodia pentru orches­­tră Dîmbovița, pe motive populare românești. O altă rapsodie este cea „concer­tantă“ (din 1920), pentru vioară și orchestră, publica­tă, alături de Cvartetul de coarde, de o editură vieneza, în 1927. Intre timp, compu­ne Simfonia în sol minor, in stil românesc, și este dis­tins, in 1915, cu premiul de­ compoziție „George Enescu“, iar, in 1921, cu premiul Ver­leg al societății de concerte­ Golschmann din Paris. Prin­tre alte creații ale sale, e­­numeram: Sonata în mi be­mol major pentru vioară și pian (190$), Zece cîntece populare românești, pentru voce și pian (1909), Concert românesc pentru vioară și orchestră și Sonatina pentru flaut și pian (1934), Concer­tul carpatic pentru pian și orchestră (1945) etc. Publică, în revistele De Fi­garo, La Musique, România muzicală Și Muzica, studii și articole competente despre­ fenomenul muzical românesc și universal, iar în Franța, Cehoslovacia sau Italia ține conferințe despre folclorul nostru muzical. „A fost mu­lți ani secretarul general al Confederației inter­naționale, a criticii dramatice și muzicale, cu sediul la Paris. Un alt compozitor născut in județul nostru este Gheor­­ghe Cucu (23 februarie 19$2 — 24 august 1932). Comuna sa natală este Puiești — si­tuată pe valea Tutovei, lin­gă fosta Bârlad, și nicidecum în regiune Galați (cum eronat este menționată de Nicolae Parocescu în mono­grafia Compozitorului Oh. Clicu­, București 1967, și de Doru Popovici — Costin Mi creanu în începuturile mu­zicii culte românești, Bucu­rești, 1967). Urmează Conservatorul din București, între anii 1899— 1905, cu profesorii: D. G. Ki­­riac (armonie) și Alfons Castaldi (contrapunct, fugă­­ și compoziție) și studiază la „Schola Cantorum" din Pa­ris (1907—1912), în care timp este dirijor de cor la Capela română din capitala Franței. După reîntoarcerea în ța­ră, devine profesor de teorie, solfegii și armonie la Con­servatorul bucureștean (1914) și, mai tirziu, intre 1931— 1932­, funcționează ca profe­sor de armonie la Academia de muzică religioasă din București. al In 1919, primește premiul II-lea de compoziție .,George­ Enescu“. iar, in 1925, premiul Societății com­­pozitorilor români. Printre cele mai cunoscu­te­ compoziții ale sale, se nu­mără piesele corale „Minci­nosul“, după o fabulă de I. U. Șoricu, „Cîntec de dor“ și „Om fără noroc“, pe ver­suri populare, precum­ și rondoul pe o temă populară românească „Haz de necaz“. (23 Dimitrie Popovici-Bayreuth iulie­ 1859 — 6 aprilie 1927) s-a născut, la Birlad, în familia unui fotograf. Es­te trimis să urmeze școala primară de la Trei Ierarhi, din Iași, avindu-l învățător pe­ Ion Creangă, de unde re­vine în orașul natal. Aici urmează cursurile Li­ceului „Gheorghe Roșea Co­­dreanu“ și se înscrie la Con­servatorul de muzică și de­clamație din București, în clasa compozitorului, Gh. Ștefănescu. In 1885, la Sibiu, Dimitrie Popovici apărea in­tîia­­ oară în public, inter­­pretind cu măiestrie balade, lieduri și arii din opere, pre­cum și­­ cîntece românești ar­monizate de primii noștri compozitori naționali. își con­tinuă studiile în Italia și la Viena. După ce aude pe sce­na lirică a capitalei austrie­ce opera Tannhauser de Wag­ner, își propune să evite pe viitor numai creațiile mare­lui compozitor german. Cu vocea sa de „bariton eroic“, cum o numește muzicologul George Sbărcin, a repurtat succese „furtunoase“ în Aus­tria, Germania­, Spania, Ru­sia și­ America de Nord. Ur­mează alte­ concerte in țară și in străinătate. Dar consacrarea pe plan mondial a obținut-o in 1894, pe scena operei din Bay­reuth, în Germania, teatrul liric conceput chiar de Wag­ner, unde cântărețul român va interpreta rolul Telra­­mund din Lohengrin, deve­nind unul din cei mai mari cîntăreți loagnerieni ai epo­cii. In 1904, reîntors in țară, preia conducerea conserva­torului bucureștean, conti­nuin­d să fie prezent în­ via­ța muzicală a Capitalei. La­­ un an după unirea­ Transilvaniei cu România, în 1919, marele cântăreț ro­mân pleacă la Opera din Cluj. Deși și-au desfășura­t acti­vitatea creatoare pe diferite planuri, pe cele trei­ perso­nalități ale muzicii româ­nești, îi caracterizează ace­lași fierbinte patriotism, iar contribuția lor la dezvolta­rea artei sunetelor nu poa­te fi trecută ușor cu vede­rea. Prof. GENOVEVA AVES.­IACOB liceul 2 Birlad Anecdote Un sportiv și povestea unui prieten că își antre­nează fiul la box de două ori pe săptămînă . — O să-i prindă bine cînd o avea un conflict, explică el. — Dar băiatul e tînăr, dacă îl atacă cineva mai puternic ? — M-am gîndit și la as­ta, îl antrenez în fiecare zi la cros. — Frumoasă pisică. — Dar și scumpă. Face 1.500 de lei. — O mie cinci sute ?! Ieri spuneai că te-a costat nu­mai 300 lei. — Da, dar între timp a m­încat trei canari. Cunoașteți, fără îndoia­lă, povestea cu rechinii­ ca­re mînca in fiecare săp­într-o zi, vede un sub­marin. — Acum — spune el — trebuie să incerc să mă­­ninc conserve. — Ce faci, tovarășe Io­­nescu, nu vii la antrena­ment ? — Azi n-am timp — scriu un articol pentru zia­rul „Sportul" intitulat „Să nu liprim de la antrena­mentele sportive". Vă recomand o atitudine co­rectă, supusă. Să nu fiți în con­tradicție cu „dorințele“ direcției, tfimină câte un pescuitor de perle. II L, VREMEA NOUĂ Viitorul drumurilor, drumurile viitorului D­ ezvoltarea rapidă a industriei, comerțu­lui intern și inter­național, cooperarea in producție, turis­mul și numeroși alți fac­tori determină o dezvolta­re vertiginoasă a transpor­turilor, care de pe acum reu­șesc cu greu să facă față necesităților. Paralel cu dezvoltarea diferitelor mij­loace de­ transport,, și cu apariția unora noi, se des­fășoară discuții aprinse și pasionante în legătură­­­u diferite propuneri inova­toare și este perfect po­sibil ca unele dintre ele, aparent, utopice, chiar ri­dicole astăzi, să constituie mîine mijlociu­ unor depla­sări comode și rapide. Șosele pe acoperișuri Pînă în prezent, specia­liștii au acordat prea pu­țină atenție posibilităților de construire a unor dru­muri pe acoperișurile clă­dirilor. Nu vă mirați și nu rîdeți ! O idee în acest sens a fost emisă și de celebrul arhitect Le Cor­busier. Dar ideea a rămas idee. Probabil că una din cauzele pentru care pînă in prezent nu s-au construit încă drumuri pe acoperi­șuri este teama față de vibrațiile pe care le-ar transmite pereții clădirilor în timpul trecerii vehicu­lelor. Dacă în privința a­­tenuării vibrațiilor se aș­teaptă soluții îmbunătățite, fapt este că, în ultimul deceniu, au fost inventate și au început să se utili­zeze cu succes sisteme de izolare fonică foarte bune. Măsurătorile efectuate de specialiști au demonstrat că, chiar și în cazul unei circulații mari, nu clădiri ar fi liniște. In mod apa­rent paradoxal, condițiile de viață sub șoselele de pe acoperișuri ar putea fi chiar mai bune dofit în cazul altor soluții. Pentru un neinițiat, ima­ginea unor clădiri nesfârși­te, înșirate pe mulți kilo­metri, poate fi îngrijoră­toare. Studiile au arătat însă că nimic nu poate împiedica construirea unor șiruri de clădiri, intersec­tate din cînd în cînd de altele de același fel, sau legate între ele prin uria­șe bolți. In acest caz, spa­țiul între șirurile de clă­diri ar fi ocupat în între­gime nu de drumuri, ci de parcuri, terenuri de sport, bazine de înot, jocuri de joacă pentru copii. Ne pu­tem închipui cit de mult s-ar schimba înfățișarea o­­rașelor și cît de plăcut ar fi să trăiești în astfel de orașe-grădini. O aberație tehnică ? Să vedem dacă ipoteza șoselelor pe acoperișuri nu este cumva o aberație teh­nică. Specialiștii afirmă că nu. Greutatea vehiculelor poate fi suportată cu ușu­rință de construcții din beton ai căror pereți au grosimi de aproximativ 20 cm., așa cum au, de alt­fel, și actualele blocuri de locuințe. Clădirile pe aco­perișurile cărora ar trece străzi sau șosele ar avea podurile rezervate locuri­lor de parcare. La fiecare 200 m., de exemplu, s-ar putea construi ascensoare sau scări rulante pentru pietoni. La intersecții s-ar putea realiza cu ușurință pasa­jele peste sau sub ni­vel, astfel în­cît drumurile să nu se întretaie și să ofere o siguranță deplină pentru circulația vehicule­lor. Unii ar putea afirma că viața într-un apartament situat sub o șosea ar fi a­­semănătoare cu viața în­­tr-o locuință sub un pod de cale ferată. Să vedem însă dacă acesta este ade­vărul­ în mișcare, vehiculele produc vibrații. Aceste vi­brații se difuzează prin pereți pe distanțe relativ mari și se aud sub forma zgomotului. Dar sunt des­coperite deja metode care permit montarea clădirilor pe izolatoare de cauciuc și astfel de clădiri au și fost construite. Dar aceas­­­­ta este numai o soluție parțială. Podurile caselor, pe care le-am rezervat, ipotetic, parkingurilor, vor constitui și ele un tampon acustic. De asemenea, se știe din fizică faptul că, trebuind să ocolească pie­dicile aflate în cale, unde­le sonore slăbesc mult în intensitate. De aceea, șose­lele de pe acoperișuri ar putea avea pereți laterali care să reducă mult nive­lul zgomotului. Calculele au arătat că în acest fel nivelul zgomotului poate fi redus la 55 decibeli, adică mai puțin decât nivelul zgomotului existent astăzi pe străzile din centrul Lon­­drei. Experimental s-a de­monstrat că în cazul cînd apartamentele ar avea gea­murile deschise, nivelul zgomotelor din camere ar fi cu 20 decibeli mai mic decit cel din stradă. Adversarii ideii folosirii acoperișurilor pentru con­strucția de drumuri invocă experiența drumurilor sus­pendate construite deja m diferite orașe și care pro­duc destul de mult zgomot. Lor li se poate răspunde că, în primul rînd, astfel de drumuri nu au pereți laterali, iar pe de altă parte ele se află la nive­lul sau sub nivelul clădi­rilor vecine și nu deasu­pra lor, cum ar fi în cazul șoselelor de pe acoperișuri. Și nu numai­­ zgomotul... Ar mai fi ceva, în pre­zent, lumea este foarte în­grijorată de gradul de po­luare a aerului din cauza numărului mare de vehi­cule cu motoare cu com­bustie internă, care circulă în localități. Ne putem i­­magina cit de mult s-ar reduce poluarea aerului datorită vîntului care ar împrăștia rapid norii de gaze emanați de mașini. Desigur, la început nu poate fi vorba de trecerea totală a transporturilor ru­tiere din orașe de pe sol pe acoperișuri. Acest lucru se poate, însă, realiza treptat pe măsura construi­rii unor clădiri adecvate. Treptat, o dată cu apariția unor cartiere noi, la con­struirea cărora s-ar avea în vedere realizarea unor șosele pe acoperișuri, ele ar putea prelua o parte din transportul urban, cum ar fi, de exemplu, cel de tranzit. Desigur, deocamdată, proiectul pare utopic, dar ,cine știe, poate că atunci cînd se vor construi orașe noi, arhitecții și proiectan­ții își vor aminti de for­mula drumurilor peste lo­cuințe și nu este exclus ca încă oamenii din gene­rația acestui sfîrșit de se­col să se plimbe cu auto­mobilul pe acoperișuri. (Va urma) BOGDAN PAVELESCU .V.V.W.V.V.V.Vr’.V.VA’AV.VA'.’. AUTOMOBILUL ANTI ALCOOLIC Firma japoneză constructoare de automobile Honda s-a prezentat ia ul­ timul salon al au­tomobilului de la Tokio cu un model inedit. Timp de ze­ce minute, automo­bilul a mirosit un pahar de whisky ; semafoarele roșii au clipit în semn de reprobare și moto­rul s-a oprit din­­tr-o dată. rea Pentru executa­demonstrației, la volan fusese fixat un „aspirator" care reacționează la surse olfactive plasate la maxi­mum 30 cm. Dacă răsuflarea condu­cătorului îi pare suspectă, „aspirato­rul" refuză să pu­nă motorul în func­țiune. Iar dacă mo­torul era aprins dinainte, el întreru­pe imediat contac­tul. O nouă tenta­tivă de punere în mișcare mai poate fi făcută abia du­pă scurgerea unui interval de 60 se­cunde. Compania Honda a declarat că dis­pozitivul constă de fapt intr-o bandă din platină, care reacționează la mo­dificările de tem­peratură cauzate de vaporii de alcool. Conducerea firmei nu a făcut și alte revelații, amînate, pentru curioși, pînă după obținerea bre­vetului. — Auzi, amice, mi se a­­dresă o ved­e pe un ton sobru, cunoștință, cu voce­ de bas, auzi eu sunt omul care în viața mea nu am crezut în vise. Învățasem în­că în liceu despre ele și, în­cetul cu încetul, m-am con­vins că visul e un fleac, un moft. Și acum... — Și acu­m ce ? Cum ce ? am avut un vis „extra"-rapid, care mi-a dat peste cap tot crezul meu, format de o viață de om. Că nu mai am 20 de­ ani, știi doar bine. Așa ceva încă nu mi s-a întîmplat, dar se vede treaba că îmi este dat să trec prin toate cîte-s pe lumea asta. — Asta-i bună. Zi-i că te ascult. Dar repede. — Repede, „extra“-rapid, după cum a fost și visul. Dar mi-e teamă că nu voi reuși. — Tu să nu reușești, tu care ești cunoscut ca un om dintr-o bucată. — Ii dau drumul. Fii a­tent. La început, a sunat te­lefonul. 11 ridic încet, îl duc la urechea dreaptă și zic: „da, Ionescu, șeful de­pozitului". Noroc „bâtrâne”. —­ ve­zi răspunsul-Atunci l-am cunoscut pe cel ce-mi vorbea. Era direc­torul. 11 știi, nu ? Un om care-ți inspiră încredere, ac­tiv, energic, competent, blind, dar și aspru, cînd de­vine cazul, li răspund: „să trăiți, tovarășe director, vă ascult“. Intre timp mă gîn­­deam de ce-mi spune „bă­­trîne”, că nici o dată nu mi s-a adresat astfel. Dar iute imi zic: „o fi azi mai bine dispus, pus pe glume“. — Vino, dacă ești amabil, pînă sus la mine. Am să-ți vorbesc... După aceea am­ auzit cum așează ușor in furcă recep­torul... Urcam pe scări ditn două-trei o dată și după un scurt ciocănit în ușă, am in­trat. Secretara e plecată in concediu de maternitate, așa că am fost lipsit de inter­mediar. —Ia loc și ascultă-mă. Vorbea incet, rar, uitindu-se mereu la mine ca și cum m-ar fi văzut pentru prima dată. M-au apucat călduri­le pe frunte mii și apăruse­ră mici broboane de apă. Nu știu de ce, dar întreve­derea mi se părea de prost augur. Vedeam eu că nu-i ceva în regulă. „Știi, Iones­­cule, a continuat directorul, lucrurile s-au clarificat. Mă refer la bilanțul contabil. Ieri mi s-au adus concluzii­le“. Mă făcusem alb ca varul. Gindurile m-au purtat la buclucul acela din­ vară cu cele cîteva tone de­ fructe care s-au vîndut și, după cum susțineau unii, nu au fost înregistrate și, tot du­pă ei, cică banii ar fi luat drumul casei... mele și a altor doi colegi. Și nu m-am în­șelat. Despre toate astea, directorul mi-a vorbit extra­­rapid și a încheiat. „Azi dăm in primire gestiunea. Restul vom vedea după proces. A­ici, lonescute, îmi pare rău“. — Și mie, i-am zis directoru­lui. Dar cu perisabilitățile cum rămîne ? C­ă doar avem acte in regulă- „Fii liniștit, de acum înainte nu vom mai avea perisabilități in unita­te“ m-a asigurat el. Și și-a văzut de treburile sale ca și cum nu mai eram a­­colo, in birou, in fața lui] — Și tu ce-ai făcut ? — M-am trezit, am plecat într-o fugă cu mașinuța mea la serviciu și ce crezi ? Am reluat visul de la capăt. Nu­mai că acum mă aflam chiar în biroul directorului. De a­­tunci nu mai știu ce să mai spun despre vise. Au ele vreo importanță, amice ? — Lasă-mi­ dragă, ai să afli in curînd CIT FACE un vis de ăsta. G. LAURENȚIU Schiță satirică sau UN VIS „EXTRA“-RAPID laaaiaaeaaaaaa ai

Next