Vremea Nouǎ, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1120-1198)
1971-12-04 / nr. 1175
S PAGINA 2 A lături de locuințele neolitice de tip Criș, descoperite la Trestia«» — Grivița (situate pe un grind mărginit, în partea stingă, de lunca riului Bîrlad, la 3* km. de orașul cu același nume), a fost identificată și o necropolă în vestul așezării. Au fost scoase, la iveală, prnat în prezent, 24 de morminte, dintre care unul dublu. Gropițe nu au putut fi delimitate, scheletele zărind în prumintul galben la o adincime care variază între 30-65 cm. In putina cazuri, scheletele se păstrează bine. Orientarea lor ru este constantă, variind de la est-vest la nordsud și sud-nord. In ceea ce privește poziția, scheletele prezintă o chircție accentuată, fiind culcate pe partea dreaptă sau stingă. fn mormrmtul dublu, cele două schelete sînt culcate față în față. Numai în unul din aceste cazuri, întîlnim poziția întinsă, mormîntul aparținînd perioadei Hallstattului tirziu. Inventarul mormintelor este foarte sărac. Numai 4 din cele 24 morminte conțin elemente certe de inventar. Acolo unde scheletele sînt in poziția chircită, s-a găsit cite un singur vas plasat în dreptul mîinilor. Ca forme a vaselor întîlnim : vasul sferic cu buza răsfrîntă spre exterior, fundul puțin dezvoltat, iar toarta supraînălțată, trasă din buza vasului, este în secțiune convexă. Decorul se compune din trei caneluri orizontale, pe pîntecul vasului, și trei caneluri verticale, dispuse în partea opusă toartei, unde buza înălțată are dedesubt un buton ; vasul bitronconic, cu pintereul puțin proeminent, fundul plat, buza ușor răsfrântă spre exterior. Toarta supraînălțata, în secțiune plan convexă, este trasă din buza vasului ; vasul semisferic, avînd partea superioară dreaptă cu două terți supraînălțate, trase din buza dreaptă a vasului, fundul mic. Decorul se compune din două linii incizate sub buza vasului, urmate de două șiruri de impresiuni alveolare, dispuse orizontal în partea superioară a vasului. Alte două șiruri de alveole sunt dispuse la jumătatea vasului sub linia de întîlnire a torților cu corpul vasului. Un ultim șir de alveole, intercalate, cu patru grupe de cite trei butorok este plasat pe linia de demarcație dintre partea superioară dreapta a vasului și partea interioară, semisferică a vasului,. Butoni sînt legați de șirul alveolar de deasupra prin alveole dispuse în șiruri verticale. Mormîntul din perioada ■ «■ [UNK] [UNK]ae Hassnama Hallstattului tirziu, descoperit în sectorul de nord-vest al așezării, cu scheletul în poziție întinsă, conține trei piese de inventar : un vas (cană), plasat la sud de cap, din pastă amestecată, cu nisip, de culoare cenușiu-închisă neagră și pe alocuri cenușie-roșcată. Corpul scund, cu pîntecul ușor bombat, fundul plat, buza oblică. Tortile, supraînălțate, pornesc din regiunea de întîlnire a corpului cu gârul și se sprijină, cu partea superioara de buza vasului , două fibule de bronz, cu corpul arcuit (în secțiune, rotund) cu placa portagrafă în forma de „scut beotic". La cele două extremități ale corpului prezintă clte trei umflaturi inelare. Acul și resortul fiind din fier au fost distruse complet de rugină. A treia piesă este o fusaiolă circulară, cu canaluri oblice. Problema cea mai importantă, legată de necropola de la Trestiana este aceea a datării. Ceramica existentă ca inventar în trei morminte prezintă corespondențe mai mult sau mai puțin apropiate de ceramica descoperită în necropolele culturii Noua din Moldova, de la Trușești, și din Transilvania, la Hoghiz-Ugra și Teiuș. Aceasta ne ajută la încadrarea unei părți a necropolei de la Trestiana în grupul culturii Noua. La cca. 500 m. spre vest de necropolă, pe un alt grind, se află așezarea corespunzătoare acestui cimitir, în care nu s-a efectuat, pina în prezent, nici un sondaj. tut in ceea ce privește morminhallstattign, neputîndu-se folosi pentru datare decit cana cu torți supraînălțate care se răspîndește de-a lungul întregii epoci a Hallstattului, vom lua în considerație, pentru încadrarea acestui mormînt, fibulete cu „scut beotic". Pe baza analogiilor conchidem că el ar putea fi datat, eventual, în sec. VI î.e.n. Restul mormintelor descoperite la Trestiana, ale căror schelete sînt în poziție chircită, nu pot fi datate, deocamdată, din lipsa inventarului. Menționăm, însă, că la unul din morminte, capul se sprijinea pe un fragment ceramic de la un vas de dimensiuni mari, aparținînd culturii Criș. Mormintele descoperite la Trestiana - Grivița aduc o contribuție serioasă la cunoașterea complexului cultural de la sfîrșitul epocii bronzului și a perioadei Hallstattului tirziu. Prof. EUGENIA POPUȘOI .aBBBBHBBa^HamBHBBBMHiHBBa^a^a^ammaBaaiaaaaMHa Necropola neolitică de la Trestiana—Grivița ■fBBIIBaBBBIfBBBlBBIBBBRBBBia în Statele Unite se experimentează un nou vaccin despre care specialiștii afirmă că este destul de eficace împotriva meningitei cerebro-spinale. Rezultatele obținute pînă în prezent permit $ă se spere în dispariția acestei forme de meningită care face ravagii în întreagă lume și mai ales în Africa. „Este încă prea devreme pentru a face să se nască speranțe in străinătate", declara dr. Philip conducătorul Winter, grupului de savanți care s-a ocupat de această problemă. Explicația dată de el este următoarea : eficacitatea vaccinului este încă „destul de limitată", el combătînd mai ales meningococul din grupa „C" care provoacă numeroase cazuri grave de meningită cerebro-spirală. El a adăugat în același timp că un al doilea vaccin, eficace în lupta împotriva meningococului din grupa „A" — răspîndit mai ales în țările din Africa — este încă în stadiu experimental și nu a făcut încă obiectul unor experimentări pe oameni. (Vaccinul de tip „C" s-a dovedit eficace în proporție de 90 la sută la 100 000 persoane vaccinate). Cele două tipuri de vaccin au fost puse la punct de biochimiștii Institutului de cercetări Walter Reed din Washington. Un vaccin împotriva meningitei P ublicitate sui generis O publicație franceză a înserat următorul anunț : „Milionar tînăr și frumos caut o soție asemănătoare eroinei ultimului volum al lui Dupont, „Pentru toată viața”. A doua zi, întregul tiraj al cărții fusese cumpărat. Le-a venit de hac... Un mare număr de telefoane primite de pompieri și salvare erau firit sie copiilor și atunci, pentru a pune capăt jocurilor „de-a pompierii" și „de-a salvarea". Un ziar local din Zelenoi Gure (R. R. Polonă) a dat următorul anunț: ,la nr. de telefon 915, un domn bătrân vă va spune o poveste". Se spune că, de atunci, medicii salvării și pompierii au putut să răsufle ușurați. pecific local „Ferește-te de ispita diavolului ! Dacă el va apăsa pe acceleratorul tău, drumul terestru poate foarte repede să te trimită in cer" — astfel încep instrucțiunile pentru securitatea circulației autoturismelor in statul Vatican, Trenuri-reactoare de curund, la uzina constructoare de vagoane din Kalinin (U.H.S.S.)a fost supus primelor probe un vagon experimental cu motor cu reacție. Vagonul este capabil să dezvolte o viteză de 250 km/h, iar necesar combustibilul pentru o mie de kilometri este de 6 tone. Laboratorul pe șine va face cercetări legate de posibilitatea creării unor trenurri expres de mari viteze. Vagonul are aerodinamică, formă este lung de 28 m, înalt de 4,26 iar greutatea lui este de 1100 tone. Casa—monolit La Minsk, in microraionul „Vostok- 2“ s-a pus fundamentul unui bloc de locuințe cu 16 etaje, care se construiește după metodă monolit, din beton agroporos, un nou material de construcție, mai ușor și cu umplutură poroasă. Esența metodei constă în aceea că pereții sunt înălțați cu ajutorul unor cofraje metalice, glisante, care, pe măsură ce spatiile sunt umplute cu mortar, sunt ridicate cu ajutorul unui dispozitiv hidraulic, cu o viteză de cca 20 cm/h. De asemenea, simultan cu betonarea pereților se vor înălța pereții despărțitori din aeroporit, vor fi făcute planșeurile, fixate ușile și feresstrele. Metoda este deosebit de avantajoasă, deoarece timpul de construcție este de 3 ori mai scurt, iar volumul de muncă — de 2— 2,5 ori mai redus. Blocul se struiește după conun proiect realizat de. Institutul central de cercetări științifice și proiectare a locuințelor experimentale. De obiectivul construirii „SXI-95“ răspunde trustul ,,Straimehanizația", în colaborare cu specialiștii de la Institutul de stat de cercetări științifice ale materialelor de construcții din Minsk. Tehnologia betonării, a ridicării cofrajelor și a altor operații a fost perfecționată înainte, pe fragmente de clădire. CELEBRI COMPOZITORI SI CANTAREȚI DE OPERA ORIGINARI DIN JUDEȚUL VASLUI printre oamenii de știință, cultură și artă pe care județul nostru * i-a dat patriei„ se numără și Stan Golestan, Gheorghe Cucu și Dimitrie Popovici-Bayreuth, personalități distinse ale artei muzicale românești și universale. Stan Golestan (26 mai 1876 — 21 aprilie 1956) s-a născut la Vaslui. Face studii strălucite la „Schola Cantorum“ din Paris, cu marii pedagogi ai timpului — Vincent d'Indy, Albert Roussel și Paul Dukas. Intîia sa compoziție datează din anul 1902, cind compune rapsodia pentru orchestră Dîmbovița, pe motive populare românești. O altă rapsodie este cea „concertantă“ (din 1920), pentru vioară și orchestră, publicată, alături de Cvartetul de coarde, de o editură vieneza, în 1927. Intre timp, compune Simfonia în sol minor, in stil românesc, și este distins, in 1915, cu premiul de compoziție „George Enescu“, iar, in 1921, cu premiul Verleg al societății de concerte Golschmann din Paris. Printre alte creații ale sale, enumeram: Sonata în mi bemol major pentru vioară și pian (190$), Zece cîntece populare românești, pentru voce și pian (1909), Concert românesc pentru vioară și orchestră și Sonatina pentru flaut și pian (1934), Concertul carpatic pentru pian și orchestră (1945) etc. Publică, în revistele De Figaro, La Musique, România muzicală Și Muzica, studii și articole competente despre fenomenul muzical românesc și universal, iar în Franța, Cehoslovacia sau Italia ține conferințe despre folclorul nostru muzical. „A fost mulți ani secretarul general al Confederației internaționale, a criticii dramatice și muzicale, cu sediul la Paris. Un alt compozitor născut in județul nostru este Gheorghe Cucu (23 februarie 19$2 — 24 august 1932). Comuna sa natală este Puiești — situată pe valea Tutovei, lingă fosta Bârlad, și nicidecum în regiune Galați (cum eronat este menționată de Nicolae Parocescu în monografia Compozitorului Oh. Clicu, București 1967, și de Doru Popovici — Costin Mi creanu în începuturile muzicii culte românești, București, 1967). Urmează Conservatorul din București, între anii 1899— 1905, cu profesorii: D. G. Kiriac (armonie) și Alfons Castaldi (contrapunct, fugă și compoziție) și studiază la „Schola Cantorum" din Paris (1907—1912), în care timp este dirijor de cor la Capela română din capitala Franței. După reîntoarcerea în țară, devine profesor de teorie, solfegii și armonie la Conservatorul bucureștean (1914) și, mai tirziu, intre 1931— 1932, funcționează ca profesor de armonie la Academia de muzică religioasă din București. al In 1919, primește premiul II-lea de compoziție .,George Enescu“. iar, in 1925, premiul Societății compozitorilor români. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale, se numără piesele corale „Mincinosul“, după o fabulă de I. U. Șoricu, „Cîntec de dor“ și „Om fără noroc“, pe versuri populare, precum și rondoul pe o temă populară românească „Haz de necaz“. (23 Dimitrie Popovici-Bayreuth iulie 1859 — 6 aprilie 1927) s-a născut, la Birlad, în familia unui fotograf. Este trimis să urmeze școala primară de la Trei Ierarhi, din Iași, avindu-l învățător pe Ion Creangă, de unde revine în orașul natal. Aici urmează cursurile Liceului „Gheorghe Roșea Codreanu“ și se înscrie la Conservatorul de muzică și declamație din București, în clasa compozitorului, Gh. Ștefănescu. In 1885, la Sibiu, Dimitrie Popovici apărea intîia oară în public, interpretind cu măiestrie balade, lieduri și arii din opere, precum și cîntece românești armonizate de primii noștri compozitori naționali. își continuă studiile în Italia și la Viena. După ce aude pe scena lirică a capitalei austriece opera Tannhauser de Wagner, își propune să evite pe viitor numai creațiile marelui compozitor german. Cu vocea sa de „bariton eroic“, cum o numește muzicologul George Sbărcin, a repurtat succese „furtunoase“ în Austria, Germania, Spania, Rusia și America de Nord. Urmează alte concerte in țară și in străinătate. Dar consacrarea pe plan mondial a obținut-o in 1894, pe scena operei din Bayreuth, în Germania, teatrul liric conceput chiar de Wagner, unde cântărețul român va interpreta rolul Telramund din Lohengrin, devenind unul din cei mai mari cîntăreți loagnerieni ai epocii. In 1904, reîntors in țară, preia conducerea conservatorului bucureștean, continuind să fie prezent în viața muzicală a Capitalei. La un an după unirea Transilvaniei cu România, în 1919, marele cântăreț român pleacă la Opera din Cluj. Deși și-au desfășurat activitatea creatoare pe diferite planuri, pe cele trei personalități ale muzicii românești, îi caracterizează același fierbinte patriotism, iar contribuția lor la dezvoltarea artei sunetelor nu poate fi trecută ușor cu vederea. Prof. GENOVEVA AVES.IACOB liceul 2 Birlad Anecdote Un sportiv și povestea unui prieten că își antrenează fiul la box de două ori pe săptămînă . — O să-i prindă bine cînd o avea un conflict, explică el. — Dar băiatul e tînăr, dacă îl atacă cineva mai puternic ? — M-am gîndit și la asta, îl antrenez în fiecare zi la cros. — Frumoasă pisică. — Dar și scumpă. Face 1.500 de lei. — O mie cinci sute ?! Ieri spuneai că te-a costat numai 300 lei. — Da, dar între timp a mîncat trei canari. Cunoașteți, fără îndoială, povestea cu rechinii care mînca in fiecare săpîntr-o zi, vede un submarin. — Acum — spune el — trebuie să incerc să măninc conserve. — Ce faci, tovarășe Ionescu, nu vii la antrenament ? — Azi n-am timp — scriu un articol pentru ziarul „Sportul" intitulat „Să nu liprim de la antrenamentele sportive". Vă recomand o atitudine corectă, supusă. Să nu fiți în contradicție cu „dorințele“ direcției, tfimină câte un pescuitor de perle. II L, VREMEA NOUĂ Viitorul drumurilor, drumurile viitorului D ezvoltarea rapidă a industriei, comerțului intern și internațional, cooperarea in producție, turismul și numeroși alți factori determină o dezvoltare vertiginoasă a transporturilor, care de pe acum reușesc cu greu să facă față necesităților. Paralel cu dezvoltarea diferitelor mijloace de transport,, și cu apariția unora noi, se desfășoară discuții aprinse și pasionante în legăturău diferite propuneri inovatoare și este perfect posibil ca unele dintre ele, aparent, utopice, chiar ridicole astăzi, să constituie mîine mijlociu unor deplasări comode și rapide. Șosele pe acoperișuri Pînă în prezent, specialiștii au acordat prea puțină atenție posibilităților de construire a unor drumuri pe acoperișurile clădirilor. Nu vă mirați și nu rîdeți ! O idee în acest sens a fost emisă și de celebrul arhitect Le Corbusier. Dar ideea a rămas idee. Probabil că una din cauzele pentru care pînă in prezent nu s-au construit încă drumuri pe acoperișuri este teama față de vibrațiile pe care le-ar transmite pereții clădirilor în timpul trecerii vehiculelor. Dacă în privința atenuării vibrațiilor se așteaptă soluții îmbunătățite, fapt este că, în ultimul deceniu, au fost inventate și au început să se utilizeze cu succes sisteme de izolare fonică foarte bune. Măsurătorile efectuate de specialiști au demonstrat că, chiar și în cazul unei circulații mari, nu clădiri ar fi liniște. In mod aparent paradoxal, condițiile de viață sub șoselele de pe acoperișuri ar putea fi chiar mai bune dofit în cazul altor soluții. Pentru un neinițiat, imaginea unor clădiri nesfârșite, înșirate pe mulți kilometri, poate fi îngrijorătoare. Studiile au arătat însă că nimic nu poate împiedica construirea unor șiruri de clădiri, intersectate din cînd în cînd de altele de același fel, sau legate între ele prin uriașe bolți. In acest caz, spațiul între șirurile de clădiri ar fi ocupat în întregime nu de drumuri, ci de parcuri, terenuri de sport, bazine de înot, jocuri de joacă pentru copii. Ne putem închipui cit de mult s-ar schimba înfățișarea orașelor și cît de plăcut ar fi să trăiești în astfel de orașe-grădini. O aberație tehnică ? Să vedem dacă ipoteza șoselelor pe acoperișuri nu este cumva o aberație tehnică. Specialiștii afirmă că nu. Greutatea vehiculelor poate fi suportată cu ușurință de construcții din beton ai căror pereți au grosimi de aproximativ 20 cm., așa cum au, de altfel, și actualele blocuri de locuințe. Clădirile pe acoperișurile cărora ar trece străzi sau șosele ar avea podurile rezervate locurilor de parcare. La fiecare 200 m., de exemplu, s-ar putea construi ascensoare sau scări rulante pentru pietoni. La intersecții s-ar putea realiza cu ușurință pasajele peste sau sub nivel, astfel încît drumurile să nu se întretaie și să ofere o siguranță deplină pentru circulația vehiculelor. Unii ar putea afirma că viața într-un apartament situat sub o șosea ar fi asemănătoare cu viața într-o locuință sub un pod de cale ferată. Să vedem însă dacă acesta este adevărul în mișcare, vehiculele produc vibrații. Aceste vibrații se difuzează prin pereți pe distanțe relativ mari și se aud sub forma zgomotului. Dar sunt descoperite deja metode care permit montarea clădirilor pe izolatoare de cauciuc și astfel de clădiri au și fost construite. Dar aceasta este numai o soluție parțială. Podurile caselor, pe care le-am rezervat, ipotetic, parkingurilor, vor constitui și ele un tampon acustic. De asemenea, se știe din fizică faptul că, trebuind să ocolească piedicile aflate în cale, undele sonore slăbesc mult în intensitate. De aceea, șoselele de pe acoperișuri ar putea avea pereți laterali care să reducă mult nivelul zgomotului. Calculele au arătat că în acest fel nivelul zgomotului poate fi redus la 55 decibeli, adică mai puțin decât nivelul zgomotului existent astăzi pe străzile din centrul Londrei. Experimental s-a demonstrat că în cazul cînd apartamentele ar avea geamurile deschise, nivelul zgomotelor din camere ar fi cu 20 decibeli mai mic decit cel din stradă. Adversarii ideii folosirii acoperișurilor pentru construcția de drumuri invocă experiența drumurilor suspendate construite deja m diferite orașe și care produc destul de mult zgomot. Lor li se poate răspunde că, în primul rînd, astfel de drumuri nu au pereți laterali, iar pe de altă parte ele se află la nivelul sau sub nivelul clădirilor vecine și nu deasupra lor, cum ar fi în cazul șoselelor de pe acoperișuri. Și nu numai zgomotul... Ar mai fi ceva, în prezent, lumea este foarte îngrijorată de gradul de poluare a aerului din cauza numărului mare de vehicule cu motoare cu combustie internă, care circulă în localități. Ne putem imagina cit de mult s-ar reduce poluarea aerului datorită vîntului care ar împrăștia rapid norii de gaze emanați de mașini. Desigur, la început nu poate fi vorba de trecerea totală a transporturilor rutiere din orașe de pe sol pe acoperișuri. Acest lucru se poate, însă, realiza treptat pe măsura construirii unor clădiri adecvate. Treptat, o dată cu apariția unor cartiere noi, la construirea cărora s-ar avea în vedere realizarea unor șosele pe acoperișuri, ele ar putea prelua o parte din transportul urban, cum ar fi, de exemplu, cel de tranzit. Desigur, deocamdată, proiectul pare utopic, dar ,cine știe, poate că atunci cînd se vor construi orașe noi, arhitecții și proiectanții își vor aminti de formula drumurilor peste locuințe și nu este exclus ca încă oamenii din generația acestui sfîrșit de secol să se plimbe cu automobilul pe acoperișuri. (Va urma) BOGDAN PAVELESCU .V.V.W.V.V.V.Vr’.V.VA’AV.VA'.’. AUTOMOBILUL ANTI ALCOOLIC Firma japoneză constructoare de automobile Honda s-a prezentat ia ul timul salon al automobilului de la Tokio cu un model inedit. Timp de zece minute, automobilul a mirosit un pahar de whisky ; semafoarele roșii au clipit în semn de reprobare și motorul s-a oprit dintr-o dată. rea Pentru executademonstrației, la volan fusese fixat un „aspirator" care reacționează la surse olfactive plasate la maximum 30 cm. Dacă răsuflarea conducătorului îi pare suspectă, „aspiratorul" refuză să pună motorul în funcțiune. Iar dacă motorul era aprins dinainte, el întrerupe imediat contactul. O nouă tentativă de punere în mișcare mai poate fi făcută abia după scurgerea unui interval de 60 secunde. Compania Honda a declarat că dispozitivul constă de fapt intr-o bandă din platină, care reacționează la modificările de temperatură cauzate de vaporii de alcool. Conducerea firmei nu a făcut și alte revelații, amînate, pentru curioși, pînă după obținerea brevetului. — Auzi, amice, mi se adresă o vede pe un ton sobru, cunoștință, cu voce de bas, auzi eu sunt omul care în viața mea nu am crezut în vise. Învățasem încă în liceu despre ele și, încetul cu încetul, m-am convins că visul e un fleac, un moft. Și acum... — Și acum ce ? Cum ce ? am avut un vis „extra"-rapid, care mi-a dat peste cap tot crezul meu, format de o viață de om. Că nu mai am 20 de ani, știi doar bine. Așa ceva încă nu mi s-a întîmplat, dar se vede treaba că îmi este dat să trec prin toate cîte-s pe lumea asta. — Asta-i bună. Zi-i că te ascult. Dar repede. — Repede, „extra“-rapid, după cum a fost și visul. Dar mi-e teamă că nu voi reuși. — Tu să nu reușești, tu care ești cunoscut ca un om dintr-o bucată. — Ii dau drumul. Fii atent. La început, a sunat telefonul. 11 ridic încet, îl duc la urechea dreaptă și zic: „da, Ionescu, șeful depozitului". Noroc „bâtrâne”. — vezi răspunsul-Atunci l-am cunoscut pe cel ce-mi vorbea. Era directorul. 11 știi, nu ? Un om care-ți inspiră încredere, activ, energic, competent, blind, dar și aspru, cînd devine cazul, li răspund: „să trăiți, tovarășe director, vă ascult“. Intre timp mă gîndeam de ce-mi spune „bătrîne”, că nici o dată nu mi s-a adresat astfel. Dar iute imi zic: „o fi azi mai bine dispus, pus pe glume“. — Vino, dacă ești amabil, pînă sus la mine. Am să-ți vorbesc... După aceea am auzit cum așează ușor in furcă receptorul... Urcam pe scări ditn două-trei o dată și după un scurt ciocănit în ușă, am intrat. Secretara e plecată in concediu de maternitate, așa că am fost lipsit de intermediar. —Ia loc și ascultă-mă. Vorbea incet, rar, uitindu-se mereu la mine ca și cum m-ar fi văzut pentru prima dată. M-au apucat căldurile pe frunte mii și apăruseră mici broboane de apă. Nu știu de ce, dar întrevederea mi se părea de prost augur. Vedeam eu că nu-i ceva în regulă. „Știi, Ionescule, a continuat directorul, lucrurile s-au clarificat. Mă refer la bilanțul contabil. Ieri mi s-au adus concluziile“. Mă făcusem alb ca varul. Gindurile m-au purtat la buclucul acela din vară cu cele cîteva tone de fructe care s-au vîndut și, după cum susțineau unii, nu au fost înregistrate și, tot după ei, cică banii ar fi luat drumul casei... mele și a altor doi colegi. Și nu m-am înșelat. Despre toate astea, directorul mi-a vorbit extrarapid și a încheiat. „Azi dăm in primire gestiunea. Restul vom vedea după proces. Aici, lonescute, îmi pare rău“. — Și mie, i-am zis directorului. Dar cu perisabilitățile cum rămîne ? Că doar avem acte in regulă- „Fii liniștit, de acum înainte nu vom mai avea perisabilități in unitate“ m-a asigurat el. Și și-a văzut de treburile sale ca și cum nu mai eram acolo, in birou, in fața lui] — Și tu ce-ai făcut ? — M-am trezit, am plecat într-o fugă cu mașinuța mea la serviciu și ce crezi ? Am reluat visul de la capăt. Numai că acum mă aflam chiar în biroul directorului. De atunci nu mai știu ce să mai spun despre vise. Au ele vreo importanță, amice ? — Lasă-mi dragă, ai să afli in curînd CIT FACE un vis de ăsta. G. LAURENȚIU Schiță satirică sau UN VIS „EXTRA“-RAPID laaaiaaeaaaaaa ai