Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)

1972-06-23 / nr. 1345

K O VREMEA NOUA I Itinerar in glorioasa istorie a patriei Tajsiificarea Muzeului de istorie al Republicii Socia­liste România — nou și important așezămînt de cultură națională — are semnificația unei mărturii de cin­stire adîncă, de temeinică stu­diere a istoriei patriei noastre, a trecutului bimilenar în aceas­tă parte a lumii, înființarea mu­zeului reprezintă traducerea în viață a unei Hotărîri a Comite­tului Central al Partidului Co­munist Român și a Consiliului de Miniștri cu privire la crea­rea acestui lăcaș de cultură. Du­pă­ mai bine de o sută de ani de la decretul lui Alexandru Ioan Cuza cu privire la înfiin­țarea unui Muzeu de antichități (1864), abia în zilele noastre a fost posibilă realizarea unui ase­menea sanctuar al educației pa­triotice a cetățenilor țării. Dacă în prima sa alcătuire Muzeul de antichități nu era altceva decât un letopiseț al trecutului, în noua sa alcătuire, muzeul­­ fi­ind o analiză nuanțată a feno­menelor istorice, o interpretare a lor pe baza filozofiei materia­­list-istorice, cu un permanent respect pentru adevărul istoric, desemnează, treaptă cu treaptă, urcușul poporului român spre cultură și civilizație, explicînd astfel pe deplin strălucirea pre­zentului socialist și a viitorului acestui popor. La temelia aces­tui vibrant omagiu închinat tre­cutului național stă adîncul sen­timent al iubirii de patrie și­ po­por. Cîteva simetrii „istorice" au atras atenția încă de la inaugu­rarea muzeului , în aceeași zi în care glasul lui Kogălniceanu ros­tea, în urmă cu nouăzeci și cinci de ani, în sala veche a Parla­mentului din dealul Mitropoliei. Declarația istorică a existenței României, în impunătoarea sală a Muzeului din Calea Victoriei răsunau cuvintele atît de înțe­lepte și atît de generoase ale to­varășului NICOLAE CEAUȘESCU, conducătorul partidului și statu­lui nostru : „Generațiilor de azi le-a fost hărăzită fericirea de a vedea înfăptuindu­-se visele și dorințele cele mai cutezătoare ale națiunii, lor le revine me­nirea de a făuri viitorul de aur al patriei“. Tot la 8 mai 1972, se împlineau 51 de ani de la crearea Partidului Comunist Român. Stăm în fața panoului dedicat făuririi P.C.R., privim o foaie a ziarului „Socialismul“. Ziarul relatează pe larg dezba­terile ce au dus la crearea par­tidului cu cel mai strălucit des­tin în istoria României : Parti­dul Comunist Român. întreaga ființă se umple de respect și cinstire față de oamenii trecu­tului, față de eroismul luptelor muncitorești, față de năzuințele statornice ale poporului român de muncă și libertate socială și na­țională. Tovarășul Miron Con­­stantinescu traducea cu exacti­tate acest sentiment complex pe care-l încearcă fiecare vizitator al muzeului : „Muzeul Național va fi o școală, o școală vie, pentru toți cei care-i vor călca pragul — cetățeni ai României socialiste sau vizitatori de peste hotare — și care vor putea să retrăiască trecutul zbuciumat al acestui popor,­­să-și explice ast­fel pe deplin strălucirea prezen­tului și Viitorului său. Menirea unui muzeu este ca , după ce oamenii trecutului au tăcut, să facă documentele și lespezile să vorbească". Așa cum spuneam, o privire panoramică a muzeului s-ar pu­tea numi „O călătorie prin exis­tența noastră demnă pe melea­gurile de la Dunăre la Carpați". In mod firesc, o astfel de călă­torie nu se poate efectua decît la o înaltă tensiune patriotică, cu emoție și mîndrie. Luăm pe rînd cunoștință de documentele, mărturiile și obiectele istorice ce înnobilează, înfiorate de viață și mișcare, cele 62 de săli ale muzeului. „Caseta tehnică" a muzeului este elocventă: 15.000 m.p. de suprafață expozițională, 50.000 de obiecte expuse, alese dintre cîteva sute de mii de o­­biecte cercetate, adunate laolaltă cu contribuția a peste 350 de muzee, arhive și alte instituții. Obiectele expuse în sectorul afectat istoriei străvechi (epoca pietrei cioplite, epoca pietrei șle­fuite, epoca bronzului, epoca fie­rului...) aduc mărturii asupra u­­nei perioade de 600 de milenii (600.000 î.e.n. — sec. I î.e.n.). Șirul lor e inaugurat de uneltele rudimentare din silex, descoperite în bazinele inferioare ale Oltu­lui și Argeșului, dovedind popu­­larea spațiului carpato-dunărean, încă de la începutul paleoliticu­lui. Parcurgînd sălile 1—10, pu­tem înțelege mai bine dramati­cul efort al adoptării primelor unelte care îl vor ajuta pe om să stăpînească natura. Alături de cele mai vechi unelte de piatră de pe teritoriul țării noastre se găsesc și alte relicve de preț: cea mai­­ veche mărturie osteolo­gică umană de pe teritoriul țării noastre — falanga omului de Ne­anderthal (100.000—40.000 î.e.n.), descoperită în peștera Ohaba Ponor, coiful celtic de la Ciu­­mești (sec. III î.e.n.), tezaure traco-gete și cel mai vechi do­cument în latină — „tratatul de alianță" între Roma și Callatis, sec. I î.e.n. în Toți vizitatorii se opresc apoi fața „Gînditorului" de Ha­­mangia, imagine simbolică în­chipuită de strămoși pentru a marca evoluția omului pe pă­­mîntul românesc. Dar, desigur, și alte mărturii atestă în mod sugestiv și cu o mare bogăție de informații fiecare moment important al „drumului în milenii". In spațiul ocupat de la sala 11 pînă la sala 17 sînt așezate măr­turii care provin din istoria noastră veche începînd cu epoca lui Burebista. Cel mai comentat exponat este celebrul vas cu in­scripția „Decebalus per Scorilo". Alături de acest mesaj vechi de 2000 de ani : diplome, inscripții, monede, echipamente, piese de ar­mament, în sfîrșit, copia după un relief de pe Columnă, în care deslușim chipurile celor doi mari strămoși ai noștri, Decebal și Traian. Trebuie să subliniem permanen­tul dialog, care există în muzeu, între cuvîntul scris și mărturiile concrete, de natură materială. Așa sînt panourile care evocă eve­nimentele de după anul 271, vor­bind despre continuitatea popu­lației autohtone, migrația po­poarelor, formarea poporului ro­mân și a limbii române, apariția primelor formațiuni politice. MIHAIL BUJENITA C. G. CONSTANTINIU Exponate privind desăvirșirea statului național unitar român. CORUL HUȘEAN, LA TULCEA „Partidul, soare viu“ - concert coral dedicat Conferinței Naționale a P.C.R. Corul hușean, binecunoscută formație de artiști amatori, apre­ciată pentru frumoasele rezultate obținute cu prilejul diferitelor festivaluri și concursuri de am­ploare, a participat recent la o prestigioasă manifestare care avut loc în orașul Tulcea, con­­­certul coral dedicat Conferinței Naționale a P.C.R., „Partidul, soa­re viu". Și-au mai dat concursul la acest spectacol, semnificativ pentru preocupările artiștilor a­­matori de a7și pune talentul lor în slujba mărețelor idealuri ale epocii, alte cîteva formații co­rale de o bună valoare: corul mixt al căminului cultural Lun­­cavița, dirijat de învățătorul Nicolae Nechifor, corul mixt al­­ Casei de cultură din Macin, di­rijat de prof. Gheorghe Hogea, corul de femei al căminului cul­tural din Niculițel, dirijat de prof.­ Nicolae Brănescu, corul mixt­­ al casei de cultură din Babadag, dirijat de­­ prof. Ale­xandru Ionescu, corul mixt al Sindicatului învățămînt Tulcea, dirijat de prof. Florea Pandel. Corul casei de cultură din Huși, dirijat de prof. Lizelotte Vîrnă, a interpretat lucrări corale ro­mânești, clasice și contemporane: „închinare partidului" de Mircea Neogu, „Inalță-te, frumoasă ța­ră" de Dumitru Chiriac, „Aripi de zbor tineresc" de Gheorghe Bazavan, „Pescarii" de Ludovic Paceag și „Serenada“ de Ci­­prian Porumbescu. Cu același prilej a avut loc o întîlnire de lucru a instructorilor formațiilor corale cu compozitorii Gh. Du­­mitrescu, Laurențiu Profeta, Mir­cea Neagu, Ludovic Paceag și muzicologii Vasile Donose și Grigore Iosub. Clădirea Muze­ului de Istorie al Republicii Socia­liste România Nici răbdare, nici tutun... Constantin Gh. Negrea din satul Dinga, comuna Costești, ne anunță că, în așteptarea tutunului și-a pierdut răbdarea. Cetățeanul respectiv nu glumește, sau cel mult glumește se­rios. El este de părere că tovarășii din conducerea Exploatării electro­­energetice Vaslui ar trebui să-i tri­mită riscaiva pachete cu țigări pe care să le fumeze pînă aceștia se vor hotărît să-i termine instalația elec­­tică de la locuința personală. C. Ne­grea a plătit taxa de rigoare cu cî­teva luni în urmă. A mai rămas un singur lucru de făcut: un electrician care se ocupă în mod expres de a­­ceste probleme să ia firul din casa cetățeanului și să-l „lege" de stîlpul care se află în apropierea casei. Ar face-o C.N., dar îi este frică să nu se electrocuteze. Așadar, nu-i mare lucru de făcut. Dar omul nostru și-a pierdut, pe bună dreptate, răbdarea și nici țigări, spune dumnealui, nu mai are. Ce-i de făcut ? întrebarea o o adresăm și consiliului popular co­munal. In ce ne privește propunem celor vinovați să pună mină de la mină și, dacă mai durează mult pînă se rezolvă problema în cauza, ce­tățeanului C.N. să i se cumpere un top cu țigări de 8 lei pachetul. Telefoanele publice!? In orașul Vaslui există cîteva tele­foane publice. Se poți număra pe de­gete : unul, două, trei... Pe lingă faptul că sînt puține, ele nu funțio­­nează. De ce ? Telefoanele cu pricina sînt devastate (sic!) cu regularitate. Așa cum ne spunea într-una din zile, electromecanicul Vasile Timofte, ime­diat după ce sunt reparate, o serie de indivizi necunoscuți operează cu cinism , taie cablurile, sparg carcasele. Notăm cu bucurie.. S-a intimplat pe drumul dintre sa­tele Rîșești (Drînceni) și Pogănești. E­­ra noapte. Două căruțe se îndreptau * Etalon al hărniciei (urmare din pag. 1) înregistrat pe planul realiză­rilor. Și totuși mai avem atî­­tea de făcut... Dar drumul spre perfecționare continuă. Să nu uităm că Fabrica de confecții Vaslui nu numără prea mulți ani de existență, iar judecind după media de vîrstă n-am greși afirmînd că suntem­ o adevărată „uzină a tinereții“. Că acest colectiv bate la porțile consacrării o dovedesc preocupările materializate în complexul de măsuri tehnice­­organizatorice luate pentru a traduce în fapt angajamentul asumat de a realiza cincina­lul cu 13 luni mai devreme. Lina Chiru nu este decît u­­na dintre cele care prin realizările lor constituie un permanent exemplu, un a­­devărat factor al inițiativei. Angajamentele asumate so­licită toată competența și pa­siunea oamenilor, dar fier este dornic de a descoperi și pune în valoare noi și însem­nate rezerve de creștere a producției și­ productivității, a calității sortimentelor. „Am a­­juns la concluzia că cel mai bun mijloc de a acționa este acela oferit de puterea exem­­plului personal“. Zilnic depă­șesc sarcinile planificate cu 30 pînă la 50 uniforme“. Așa a ajuns, de altfel, comunista Chiru Lina la un adevărat re­cord luna precedentă, cînd a realizat 4 700 bucăți uniforme, mai mult cu 900 față decît ob­ținuse în primul trimestru al anului. Faptele sale de muncă din anii trecuți nu puteau trece neobservate în colectivul bri­găzii, în organizația de par­tid. Comuniștii au ales-o loc­țiitor de secretar al organiza­ției de bază P.C.R. a sectoru­lui 1, tura A, și organizator al grupei sindicale. ..De altfel nu pot spune că am realizat ceva cu totul deo­sebit — ne spune interlocu­toarea". Nimic deosebit — căci hăr­nicia a devenit elementul o­­bișnuit ce însoțește activitatea cotidiană atît a tovarășei Lina Chiru, cit și a întregii brigăzi. „Deocamdată ne aflăm abia pe locul 3 între cele 8 brigăzi, deși ne desparte doar o dife­rență de 2 procente de ocu­panta primului loc. Dar, așa cum spuneam, mai avem încă multe de făcut. Atenția noas­tră este îndreptată spre înlă­turarea neajunsurilor ce se manifestă în utilizarea judici­oasă a timpului de lucru, in eliminarea absențelor, spre continua perfecționare a cali­tății confecțiilor noastre — adevărați ambasadori ai com­petenței și hărniciei colectivu­lui vasluian, cunoscute și a­­preciate atît în țară, cît și peste hotare. Aici, interlocu­toarea noastră începe să poar­te o discuție antrenantă, vor­bind cu multă pasiune despre colectiv, despre realizările sale deosebite, despre angaja­mentele și ascensiunile pe planul competenței profesio­nale înregistrate de cele 92 de componente ale brigăzii de tineret din care face parte. Da, nimic deosebit în ceea ce mă privește. Eu nu am fă­cut altceva decît să mă achit cu promptitudine de sarcini­le încredințate. Dar colecti­vul... Da, un colectiv ale că­rei realizări (îndeplinirea un procent de 50­­% a angaja­mentului asumat și a sarcini­lor planificate în procent de 107%) îl recomandă de la sine. Unul din cei 92 membri ai brigăzii,, care prin strădania și pasiunea depusă în muncă a fost investit la Conferința organizației județene de par­tid cu încredere deplină, con­­siderîndu-se că prin faptele sale este demnă de a fi pur­tătorul de cuvint al confecțio­­nerilor vasluieni la marele forum al comuniștilor țării: Conferința Națională a P.C.R. (urmare din pag. Iț în plus, tone de cereale etc., într-un cuvînt, fapte, care de­semnează pe toți drept încer­cați făuritori de bunuri ma­teriale, eroi ai timpului pe care-i străbatem cu tenacita­tea marilor temerari. Pe unul din ei, pe un om obișnuit al timpului nostru, a­­flat în centrul marilor preo­cupări ale obștei pe care o conduce, l-am întîlnit­ recent în persoana comunistului E­­ugen Badiu, primarul comu­nei Puiești, al cărui mandat de prim cetățean al comunei datează de nu mai puțin de 8 ani de zile, timp în care sătenii, în mijlocul cărora se află în permanență, au dobîn­­dit succese mari, menite să îmbunătățească continuu viața spirituală și materială a locui­torilor de aici. Bineînțeles, re­alizarea unor obiective de in­teres social sunt inițiativa a­­cestui inimos tovarăș pe care, de curînd, l-am întîlnit de vor­bă cu cîțiva dintre apropiații săi „colaboratori", cum îi pla­ce să-i numească el pe depu­tații consiliului popular din lo­calitate. Am străbătut împreună loca­litatea, cu dorința sinceră de a cunoaște, de a afla pretutin­­­deni amprenta noului, atît de caracteristică la Puiești. Privi­rea ni s-a oprit, rînd pe rînd, pe principalele obiective cul­turale realizate aici, în peri­oada anilor 1965—1972, adică exact din anul în care Eugen Badiu a fost ales primar al comunei și am avut ce vedea în cele nu mai puțin de 13 sate cît cuprinde această im­portantă așezare rurală. Am văzut, cu această ocazie, școlile și bibliotecile din lo­calitățile Ruși, Răzeși, Puiești, Mocani, șase la număr, con­struite cu fonduri ale locuito­rilor, prin contribuția cetățeni­lor, deci, la îndemnul prima­rului, el însuși învățător, dacă ar fi să-i amintim acum ocu­pația de bază. Am admirat so­liditatea celor 30 de km. de drumuri care unesc, și astfel, locuitorii acestor sate atît de entuziaști, atunci cînd este vorba să-și înfrumusețeze lo­calitățile, locurile în care tră­iesc și muncesc. Apoi, seara, tîrziu, în casele oamenilor s-a aprins lumina electrică, o lu­mină albă care dădea caselor din jur o strălucire bogată de un farmec inedit. „Sînt 13 sa­te și din acestea 10 sînt lectrificate, ne-a spus, ca pen­tru dînsul, primarul. Totul s-a făcut prin contribuție volun­tară și din ajutoarele primite de la stat , la fel magazinele, restaurantul comunei, ca să nu mai vorbita «de­ regulariza­rea rîului Tutova, începută încă din anul­ 1969, care apără de viituri nu mai puțin de 400 de hectare de teren, as­tăzi arabil, de pe care mem­brii celor trei­ cooperative a­­gricole scot însemnate canti­a­tăți de produse. Este o mărturie capacității omului de a transforma locurile, de a frin­ge furia neostoită a apelor, care pînă nu de mult stăpî­­neau nestingherite teritorii de­osebit de productive. Dar, ac­tivitatea locuitorilor de aici nu se oprește la atît. Din iniția­tiva primarului și a „colabora­torilor" sai, în comuna Puiești, pe lingă consiliul popular se dezvoltă importante activități anexă, secții de prestări care deservesc într-un mod irepro­șabil populația comunei. A­­mintim dintre acestea o răchi­­tărie și secția de împletituri, existența unui darac de lînă, crescătoria de păsări, îngrășă­­toria de taurine și multe al­tele, care vor aduce comunei un fond special, bănesc, de circa 140.000 de lei, bani ce vor fi destinați, în exclusivi­tate, construcțiilor edilitar­­gospodărești. Pentru aceste importante re­alizări, pentru calitățile sale de bun organizator, de mare iubitor de oameni, comuniștii din comună și din județul nos­tru, la recenta Conferință a organizației județene de par­tid, i-au încredințat un nou mandat, și anume mandatul de a-i reprezenta alături de alți tovarăși, eroi ai timpului nos­tru, la Conferința Națională a Partidului Comunist Român, eveniment deosebit de impor­tant în viața partidului și a țării. Un om al timpului nostru Cu sarcinile de (urmare din pag I) sortimentele spre binele tutu­ror beneficiarilor, tendința de ați face planul la producția glo­bală pe seama unor sortimente care merg mai bine și mai ușor, în dauna altora mai dificil de realizat, fiind astfel curmată. In încheierea rubricii noastre inițiată în scopul stimulării acti­vității ritmice în industrie ne vom ocupa în cîteva rînduri și de u­­nele rezultate bune obținute pe o serie de șantiere din județ, un­de prevederile Hotărîrii Comite­tului județean de partid de a re­aliza pînă la sfîrșitul semestrului 1­50 la sută din valoarea planu­lui anual, au fost îndeplinite încă de pe acum sau există condiții certe că în următoarele 10 zile vor fi realizate. întreprinderea de construcții 4 Iași a reușit, astfel, pe șantierul Fabricii de ventilatoare să atingă un procent la construcții-montaj de 66,2 la sută din planul anual. Cifre și mai importante se în­scriu de către colectivele de pe șantierul Filaturii de bumbac (90,1 la sută), dezvoltării Fabricii de rulmenți, etapa I, (99,6 la sută), întreprinderea județeană de construcții-montaj Vaslui, în ciuda unor restanțe în construc­ția de locuințe, reușește să în­deplinească Hotărîrea Comitetu­lui județean de partid, amintită mai sus, pe șantierul magazinu­lui general (50,9 la sută), pe șan­tierul poligonului de prefabricate (51,7 la sută), la Complexul avi­col (94,2 la sută), la locuințe din fondurile statului, dar numai în municipiul Bîrlad (56 la sută) și la fermele de la Negrești și Mur­­geni de creștere a vacilor (63,9 la sută și, respe­ctiv 64,4 la sută), și îngrășătoria de taurine Costești (49,5 la sută). In concluzie, se poate aprecia că oamenii muncii din industria și construcțiile județului Vaslui au lăsat în urmă o decadă rod­nică, îndreptîndu-se cu succes spre sfîrșitul primului semestru al anului curent care va trebui să marcheze un pas important în realizarea angajamentelor luate în cinstea Conferinței Naționale a P.C.R. și a celei de a XXV-a a­­niversări a Republicii. Turneul Teatrului de stat „V.I. Popa“ în Capitală In zilele de 21 și 22 iunie, un colectiv al Teatrului de „Victor Ion Popa“ din Bîrlad stat efectuat un turneu cu două spec­a­tacole in Capitală. In prima zi a turneului, actorii birlădeni au prezentat pe scena Teatrului de estradă „C. Tănase“ (Sala Savoy) un spectacol cu piesa „Bărbierul din Sevilla“ de Beaumarchais. Regia spectacolu­lui este semnată de Cristian Na­­cu. In distribuție: Decebal Curta, Elefterie Mihalache, Smaranda Manoliu-Herford, Alexei Onica, Ștefan Cîțu, Gheorghe Gheorghiu, Cătălin Rusu. Pe aceeași scenă, artiștii bîr­­lădeni au interpretat în seara ur­mătoare piesa „Inspectorul de poliție“ de J. B. Priestley, de a­­semenea în regia lui Cristian Nacu. In distribuție : Zaharia Vâlbea, Mircea Herford, Mirella Ionescu, Dana Tomiță, Constan­tin Petrican, Virgil Leahu, Eudo­­xia Bugetescu. Scenografia spec­tacolului este semnată de Gheor­ghe Popovici și Cristian Nacu. Cele două spectacole ale colec­tivului bîrlădean de teatru s-au bucurat de un binemeritat și fru­mos succes. a fost sancționat. Nu se știe însă (mister ? !), ce fel de sancțiune a fost aplicată, cînd s-a intimplat acest lu­cru, dar mai ales dacă s-a intimplat așa ceva. Curios, nu ? Așteptăm noi relații. discurile, fură microreceptoarele. Așa că, în orașul Vaslui, este foarte greu să poți folosi un telefon public. Cre­dem că, mai ales paznicilor de noapte le revine, pe această linie, o sarcină deosebită: aceea de a veghea cu mai multă seriozitate la integritatea cabinelor telefonice din oraș. Astfel, autorii acestor penibile furturi vor putea fi depistați și pedepsiți pe mă­sura gravității faptelor lor, una spre cealaltă cu o viteză de-a dreptul... automobilistică. Conducă­torii artelajelor respective erau în stare de ebrietate. La un moment dat, cele două „autovehicule" s-au cioc­nit. „Care ești acolo, mă, cine ești tu ?“ — strigau cei șapte cetățeni aparținînd ambelor căruțe, toți în același timp. Toți puneau întrebări, nu răspundea nimeni. S-a produs o scurtă învălmă­șeală din care Eremia Vîrlan, om mai în vîrstă, s-a ales cu cîteva lovituri. Un cal, unul mai slab de constituție, a căzut la pămînt, iar căruțele au pre­zentat, în urma cercetărilor ulterioare, ușoare zgîrieturi. Pînă la urmă, una din tabere, cea mai puțin numeroasă, s-a declarat învinsă. Notăm cu Ițacțiune faptul că, a doua zi, cînd mințile s-au mai limpezit, cetățenii în cauză au gă­sit de cuviință că trebuie să se îm­pace. Curios, nu ? Un grup de elevi, în numele că­rora semnează Florin Enculescu, ne sesizează că gestionarul Ion Cocuz, de la bufetul din satul Valea Siliștei, comuna Solești, are o comportare ne­civilizată față de cumpărători, că nu respectă programul obișnuit de lucru, că în timpul serviciului consumă bău­turi alcoolice etc. In urma investiga­țiilor făcute de U.J.C.C. Vaslui, s-a constatat că cele sesizate sunt reale. In consecință, gestionarul Ion Cocuz Alt mister „La scrisoarea dumneavoastră ... în legătură cu sesizarea tov. Victor Burcă din Pungești, vă informăm că cercetînd cazul, cele sesizate s-au do­vedit a fi întemeiate. S-au luat măsuri de sancționare". Semnează ing. Al. Butușneac, direc­torul Direcției de poștă și telecomu­nicații Vaslui, și Petru Niță, șef de serviciu. Cine a fost sancționat ? Cu ce sancțiune ? Adică, pe scurt, cînd, cine, cum, ce ? Rubrică realizată de C. SUCEVEANU R­EDATE » r X

Next