Vremea, ianuarie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 157-193)
1931-06-07 / nr. 190
IF »regi Angliei I VÁMZÁRÉ TUTINDEIM IRULUI SCRIITOR % EMARQUE >ază al războiului, de frontul de vest”. Remărit DE PE FRONT“ epurelui măcel. T” e tragedia unei înșini de zile din cursul efocă existența sdrobită i pe care o încearcă cei n iginea ce-și făuriseră în tranșee și realitatea pețiile dramatice ale rea moravurilor, desfrâul zbor, mizeria morală și — toate acestea a bătuipocii de după războiu, utere de evocare și de ea întreagă, a apărut în limba ro.4. A. Philipide). Unii librarii și depozitarii -v Jăruie: ANESCU Zorilor acte POPA Fereastră arte îULESCU :ul acte 40 Lei umimiMiip mu ni'iim iiiiiiiiiii' I I iii mm iii....niiiniiiir No. ISO 7 IUNIE 1931 Vitrina cu porțelanuri ■ Splendidul basm al stelelor și al cerului trăește în toată frumusețea lui. A isbutit să cucerească încă odată, cu minuni abia imaginate, entuziasmul tuturor, într’o lume in care copilăria n’a murit niciodată și mai trăește iluzia că în cerntrul universului plutește pământul. Profesorul Picard, acest Prometeu cu înfățișarea aidoma lui Mahatma Gandhi a dat o iluzie în plus omului care lâncezea. Aproape în acelaș timp, universul e străbătut în toate trele dimensiuni. Lindberg, submarinul „Nautilus" și Picard sunt săgețile înfipte în inima nesfârșirii, de amanții pătimași, deprinși de Don Juan să cucerească necunoscutul femenin sau cosmic. In beția triumfului nu încape nicio cucuvaie. Oamenii au ajuns dincolo de aer, au suprimat hrana, respirația, distanța, încât până la cer și la Dumnezeu mai rămâne o palmă de loc, foarte la îndemâna multora, a copiilor, dacă vreți, fiindcă oamenii bătrâni se vor întoarce la metafizică și astrologie. A doua mare problemă care agită lumea in timpul acestor evenimente pare să fie forma sferică a nacelei domnului Picard. De ce , ar fi fost in formă de cozonac sau paralelipiped. Știința nu are instincte menajere, aplicațiuni practice și simț estetic. In schimb, la soare te poți duce cu un soare mai mic, pentru că oamenii speculează iluziile și simțul matern. Ultima chestiune, care și ea poate fi citită, pe larg, în toate ziarele, mai cu seamă la americanii atât de sentimentali, este fericitul evenimnt al doamnei Picard; întors pe pământ, ilustrul a căzut ca din cer, avea încă un moștenitor. ■ In afara acestor excelente mituri și a altora mai mici, (toate pe aceeaș coardă) expediția lui Picard nu mai apare publicului drept o ispravă nostimă. Iată, însă, că pentru vitrina mea, profesorul belgian are altă înfățișare. Capul lui de foetus cu ochelari și calviție incipientă, gâtul în care Adam a înfipt cel mai frumos măr de California, baricadat cu un guler mai înalt decât ar fi bănuit chiar Take Ionescu, se schimbă într’un făt frumos din poveste. Picard a desvârșit basmul. Ajuns la 16 mii de metri, a băgat de seamă că există cerul, pipăinul și cam vânăt, fiindcă n’are hidrogen, fardul care-i face obrazul bleu. De asemenea, a observat că stelele păstrează focul migălos de licurici și diamante, pe care savanții vroiau cu orice preț să-l suprime. Aerul stă acolo în pături groase, învelind cu dragoste rece pământul inutil fierbinte. Furtuni curioase duc grămezi de văzduh spre lună, seamănă viață în infinit, iar infinitul acesta, niciodată împiedicat de sori sau de constelații, seamănă cu o magnifică mantie, unde stelele sunt aceiași bufoni banali ai romanticilor și calea laptelui un șir de mărgăritare, cumar putea să-și închipuie, fără sacrificiu de sine, orice poet. Picard, cu asistentul lui în golul lumilor, se odihneau după șapte zile de muncă. Ce va fi cineva să nu aibă icoana precisă a lui Dumnezeu odihnindu-se, n are decât să se uite lung la fotografia lui Picard, în macetă. Omul acesta pune la punct omenirea. După însăși mărturisirea savanților, aproape tot ce-am știut noii despre albastrul cu soare nu poate corespunde realității. Cred chiar că realitatea nu există în materie cosmică. De aceea, Picard s’a mulțumit să reediteze basmele. Dacă se ridica până la cine știe câte zeci de mii de metri, ar fi găsit condorul cenușeresei, prcedat acolo de închipuire, și prinzând o stea, ar fi aflat că este suflet, tipărit pe cer de dor»l înălțimilor, iar Acelaș savant m’a îndreptat să gândesc la trista soartă a eroilor. Pentru cazul lui, de pildă, vor ieși destule gafțe critice. Doza perfedă și indomptabilă de răutate din sufletul nostru al fiecăriua m’a îndemnat și pe mine să cercetez, poate spre orizont, poate mai simplu în buzunarul bârfelii personaje, întrebarea dacă Picard a fost sau nu până la 16 mii de metri. In aparate n’am avuta niciodată încredere. Automatele de bomboane și termometrele au toane permanente, Picard a putut să dea cu degetul un indicator spre stânga și o manivelă spre dreapta. Apoi, gustând liniștit supa rece luată cu grijă gastrică dela locuința conjugală, să citească „Universul“, și să cașce lung, după o țigaretă intercosmică, Tabloul ar fi putut să se întregească și cu intervenția asistentului, care a propus maestrului o partidă de table, între timp, madam Picard era în chinurile nașterii... Noi eram care pe undeva și ne vedeam de treabă. Unul, vecin cu mine, murise și fata domnului judecător de la etaj — fugind cu o săptămână înainte de acasă — ea se întorsese și plângea, gravidă și femeie. Aici se tipăreau gazete, un sfert din lume dormea, nici soarele nu se clintise și luna nu exagera melancolia nimănui. In acea zi și noapte, omulețul acela cu ochelari, pionierul, scria cu toată viața și frământarea lui, o pagină din enciclopedia universală. Și noi ne bateam joc, firesc și atât de calm, de toată simfonia aceasta albastră MIRCEA GRIGORESCU Bătrânețea lui Allessandro Manzoni Trecută vârsta într adevăr creatoare, consumată aproape și ea de revedere a operei sale. Alessandro Manzoni, celebrul Corifeu al literaturei italiene din secolul al XIX-lea, avu o bătrânețe singuratică și melancolică, întunecată și mai mult de moartea lui Grossi și apoi a lui Rosmini, ultimul său prieten , de dureroasele pierderi, la scurt iterval una de alta, a ficei sale Matilda, a nepoatei Luisa și a celei de a doua soții, Teresa. Bătrânețe, luminată în răstimpuri de prietenia sinceră a lui Bonghi și Tommaseo, în colegțiile căruia el îți exprimă părerea asupra lucrurilor și oamenilor contimporani ; și de admirația lui Cavour, prin al cărui decret din 9 August 1895, statul dădu marelui poet o răsplată națională și scaunul de senator, slujbă pe care Manzoni o primi, deoarece o considera mai presus de toate ca o unire la idealul național al unităței patriei. De adâncă simțire pentru acest ideal el mai dă încă, odată îndeajuns dovadă, atunci când cu toate durerile familiare, are destulă putere și generositate de a lua parte la Risorgimentul patriei. își Ia ultimii ani ai vieții sale, Manzoni revizuiește operele, nu atât din punct de vedere al stilului, cât, sub puternica înrâurire a filosofiei rosminiene, prin nooi argumente istorice și morale. Nu neglijă nici chestiunea limbei, din contră, profita de orice ocazie ca să-și restabilească vechile sale idei. Ultima sa lucrare, fu chiar o nouă ediție a scrisoarei „Asupra Romantismului", reviziune uimitoare prin vivacitatea de gândire a unui om care trecuse de 85 ani. Manzoni se apropia de sfârșit. „In „Ianuarie 1873, povestește fiica sa „Victoria, primai o fotografie a tatălui meu, care-mi pricinui multă durere , „cât era de îmbătrânit și de schimbat. „Pe spatele fotografiei scrise : „Oechi, urechi, gambe, e ahima... „pensiero. „Non n’ho piu ehe mi dia ii „vero. „Dar o scrisoare pe care o scrise ,dupe puțin timp lui Bista, care-i soliitase un epigraf pentru monumentul lui „Napoleon III arăta cum gândirea sa „era cu toate acestea aceiași. „Totuși picioarele și ochii săi, de 88 de ani nu-i mai serveau atât de bine. „Intr'o dimineață, în primele zile ale lui „Martie după ce ascultase slujba în biserica di San Fedele alunecă și căzu „lovindu-și fatal capul de o treaptă... „In 22 Mai el își dădu marele su „flet lui Dumnezeu". "Ca om, Manzoni fu sincer, încrezător și înflăcărat. Entuziast în adolscență, gânditor, cercetător, neliniștit în tinerețe, singuratic și chinuit de nervi în maturitate, dar deschis prieteniilor devotate și sincere, alipit cu neclintire sentimentelor de familie, răbdător și rezemat; în bătrânețe trst, crunt lovit de soartă, el este capabil încă de iubire și duioșie față de soția și copii săi. . Ca gânditor, el fu în adolescență liber ■cugetător și revoluționar ; în tinerețe gransienist și liberal and iamennaisian și cousinian; în maturitte, cu totul catolc și tradiționalist, liberal în politică, conservator în celelalte , în bătrânețe, rosminian. Ca preț, fu mai întâi clasic, apoi critic și poet creștin, pe urmă aderent nouilor curente istorice și romantice și în fine platonic în înțeles rosminian. Acesta fu omul, gânditorul și poetul care în 22 Mai 1875, intră în regatul imortalităței. DOROTHEA CRISTESCU Curier literar H Revista poloneză „TECZA“ care apare săptămânal în condițiuni tehnice ireproșabile, în ultimul număr se ocupă de poezia românească și de pitorescul țării noastre. D-na Krystyna Kleskowna scrie un minunat articol intitulat: „Wielka Rumunja—" Kraj Piekna" (Romania Mare — Țară frumoasă). Reproduce frumoase clișee din Balcic, Sinaia și București. D-na Emila Zegaslowieza traduce din poeții Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Nichifor Crainic și Aron Cotuș. Gestul Polonei de a se ocupa de literatura și țara noastră este dovada unei apropieri care se face din ce în ce mai mult între cele două țări: Polonia și România. M D-l N. D. Cocea, autorul recentului roman, „Vinul de viață lungă" apărut în editura „Cultura Națională", — s’a retras de câteva săptămâni la Sighișoara unde lucrează la un nou roman care se chiamă „Familia Popescu". Se crede că acest nou roman va produce o surpriză în forul literaturii românești. In numerile viitoare „Vremea" va publica un fragment din „Familia Popescu". ■ Poetul Tudor Măinescu, autorul volumului de versuri „Picături de parfum"' apărut în editura „Cartea Românească" lucrează la un volum de epigrame întitulat „Spini". D-l George Mihail Zamfirescu, are gata un roman, care probabil, va apare chiar în toamna deasta. El Iacob Vasserislăn, un reprezentativ al literaturii germane, autorul celor două romane atât de cunoscute : Das Gänse männchen și Der Fall Maurizius (Cazul Mauricius, tradus și în românește), a terminat un nou roman intitulat : „Ezel Andergast“, ,,Contes romma’ns" este titlul antologiei întocmită de d-na Sarina Cosvan din scriitorii români contimporani și apărută zilele acestea la Paris. D-na Cassvan a tradus câte o bucată din următorii scriitori : Brătescu, Voinești, I. A. Bassarabescu, G. Brătescu, Jean Bart, N. Davidescu, V Demetrius, Victor Eftimiu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Minulescu, Cornelia Moldoveanu, Adrian Ma iiu, Gib. I. Mihăescu, D. D. Pătrășcanu, Cezar Petrescu, H. Papadat- Bengescu, Liviu Rebreanu, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Mihail I. C. Vissarion și I. Vinea. Antologia d-nei Sarina Cassvan este prefațată de scriitoarea contesa de Noailles. Charles Andre Julien a prezentat de curând editurei parisiene Payot — un material imens, rodul muncii sale de ani de zile, care cuprinde în proporții vaste istoria Africii de Sud. Criza actuală bântue în toate tărâmurile. Din această cauză cartea nu a fost exclusă. Editorii se plâng pretutindeni că rafturile sunt încărcate de volume și cele care mai apar în loc să se vândă, măresc numărul celor depozitate. Și aceasta nu numai la noi,. Alarmat mult de catastrofă se arată marele editor francez Bernard Grasset într’un articol care-l publică în ultimul număr al revistei „Les Nouvelles littéraires". O cauză a crizei cărții, el o mai atribue și faptului că scriitorii actuali creiază în afară de gustul publicului. El brodează numai pentru sine. El In Franța, s’a înființat de curând o academie femenină. Este tendința de totdeauna a sexului slab de a egala pe bărbat. ■ Frumos. Inițiativa unei astfel de academii literare a pornit de la d-ma Marie de Vailly, de meserie scriitoare. • Până în prezent această nouă academie întrunește sub acoperământul său și numele doamnelor : Elena Văcăre-O * 1 Vx *■* V ,vn J T -11 HT*’ A. o>_u, contesa pe îNoames, mrayana, Lucie Delame,Mardarul, etc... Femeile române, adică scriitoarele femei române, ■— sunt reprezntate prin d-na Sarina Cassavan. Și La frontiera dintre Belgia Franța, se va ridica în curând un moșinument marelui poet Verhaeren — și ■anume într’un sătuleț unde genialul poet a muncit și scris multe din operile sale nemuritoare. A apărut de curând o carte scriitorului german Klemperer, studiu asupra poeziei franceze. Este întitulată : De moderne franzoesische Lyrik. Klemperer prezintăpoezia franceză începând de la Banville până în zilele de azi. El dă însă toată atenția poemului în proză, găsind întâiul reprezentat pe Rabelais. Studiul este cât se poate de reușit ceea ce a măgulit îndeajuns pe francezi. Iü Scriitorul Marcel Soumaye fondat un premiu în valoare de 50000 franci pentru cel mai bun roman scris în anul în curs. Premiul a fost câștigat de către Pierre Hubedmont pentru romanul său proletar intitulat ,,Tereize hommes dans la mine". In această operă se descrie viața trudnică a muncitorului subpământean, se prezintă o revoltă a minierilor în care mulți își găsesc sfârșitul. Factura acestui roman, întrunește un nou Emil Zola. E. Premiul romanului populist, înființat anul acesta a fost acordat scriitorului francez Eugene Dobit pentru cartea sa , L’Hôtel du Nord. D-l Ion Marin Sadoveanu are gata un roman al cărui titlu n'a fost încă fixat. In prezent, lucrează la traducerea în românește a ,,Convorbirilor lui Eckermann cu Goethe". D-l Ion Marin Sadoveanu, își va strânge apoi, într un volum, esseurile publicate prin diferitele reviste și cotidiane. ® D-na B. Madeleine care a tradus cu atâta succes în franțuzește Ciuleandra d-lui Liviu Rebreanu, a terminat de tradus câteva din operile scriitorului Cezar Petrescu : Simfonia Fantastică, Calea Victoriei, Omul care și a găsit umbra și Somnul. După cum am mai anunțat și altădată, d-na B. Madeleine a predat unei mari edituri din Paris, traducerea în franțuzește a romanului d-lui Liviu Rebreanu : Pădurea Spânzuraților. Traducerea a fost primită cu viu entuziasm, ceea ce a atras numirea d-nei B. Madeleine ca membră a academiei „Latină". „ Tânărul scriitor Dan Botta va face să apară zilele acestea un volum de versuri. Se cheamă „Eulalii” (Spuneri frumoase) și va fi prefațat de către poetul Ion Barbu. Generația tânără femenină, numără puține înzestrate cu harul scriitoricesc. In afară de d-rele Florica Mumuianu și Grip. Malciu, până acum nu sa mai arătat nimeni. Cu mult mai tânără însă, d-ra Erastia Peretz, necunoscută publicului românesc, care a colaborat numai la diferite reviste franțuzești, pare să fie o nouă reprezentativă a scrisului femenin românesc. Un roman al său „Annié à la mer" va apare într’o însemnată editură din Paris. „Annié à la l'école" este titlul altui roman la care lucrează. D-ra Erastia Peretziai are gata și un volum de versuri care va apărea într’o editură românească. Cronicarul este numele unei reviste tinere. Apare îngrijit și cu colaborări variate. In No. 3 semnează d.nii. G. Bacovia Dem. Basarabeana, Lucian Boz, Al. Cazaban, G. St. Cazacu, Markt Cunțan, V. Demetrius, Barbu, Dobridor, C. Ionescu-Olt, Aurel Marin, Paul I. Papadopol și N. Pora. BIBLIOGRAFIE Toate cărțile și revistele, spre a fi recenzate, se vor trimite un dublu exemplar redacției „Vremea“ Str. Carol 10, Loco. SE DAMIAN STANCIU. — Fete și văduve. Editura „Cugetarea" București — Lei 80.-ü D. I. SUCHIANU — Curs de cinematografomânească" — Editura „Cultura Romei 80.-Ig. A. P. BĂNUȚ Tempi passati (umor și satiră din Ardealul de est). Editura „Bucovina" — Lei 125.— In LEWIS WALLACE — Ben Hur (în românește Editura Ig. Hertz — de Ion Gorun). Lei 40.—Bl F. DOSTOIEVSKY — Idiotul (traducere de Zizica Pătrășcanu). Editura volume — „Cultura Românească” — 2 Lei 180.-