Vremea, ianuarie-iunie 1933 (Anul 6, nr. 269-293)

1933-06-11 / nr. 291

BuLbă 2 11 IUNIE 1933 VREMEA VIAȚA INTERNAȚIONALA ! Pactul „celor patru și visurile lui Hitler Pactul celor patru n’a mai fost semnat în forma lui inițială. Plănul conceput de d. Mussolini și premierul britanic a fost aproape radical transformat de d. Daladier, care se pare că a înțeles pericolul ce ar fi pentru Franța cea dintâi o părăsire a politicei ' inaugurată'la Geneva.' Și visurile lui Hitler sunt astfel spulberate. Să le amintim totuși, pentru a evidenția mai bine utilitatea politicei pe care Mica Înțelegere a dus-o în ultimul timp. La adăpostul apoliticei pacifiste“ a premierului italian, și cultivându-i slăbiciunea de-a deveni anrector al întregei Europe, Hitler urmărea prin concursul Ducelui să-și întindă dominațiunea peste granițele Reich-ului, în Ausistria. Bănuind însă că o atare politică ar înstrăina simpatiile italienilor, d. Goering, președintele Consiliului prusian, în călătoria ce-a făcut-o în Italia a încercat să desmintă continu orice intenție de ,acord italo-german față de chestiunea austriacă. Visurile lui Hitler n’au putut fi însă prea mult disimulate Italiei. Ducele care simte totuși unde sunt adevăratele interese ale patriei sale, și-a dat seama că o unire ? Germaniei cu Austria sub Hitler, adică o mare Germanie nazistă, ar însemna un grav pericol pentru Italia în primul rând, înainte de a fi pentru pacea universală. Și asta semneze: Rămâne de văzut dacă ar fi fost cu siguranță un drum spre Pentru cineva care nu, a trăit într’o țară Anglo-Saxonă și Îndeosebi în Statele Unite ale Americii, disprețul de rasă este în cele mai multe cazuri un lucru de nepriceput. Publicul Românesc întâlnind pe stradă, într’un restaurant, sau într’un cabaret un African, un Chinez sau un Filipinez, îl va privi cu curiozitate, humor, iar peste câteva minute cu indiferență. Anglo-Saxonii însă, mult mai obișnuiți decât noi a întâlni Negrii sau Galbeni în viața lor din toate zilele, nu găsesc nimic ide mirare când se încrucișează cu ei pe stradă. Dacă însă și-ar analiza reacțiunile intime, ar găsi un nedesmințit dispreț, amestecat cu un mare simțământ de superioritate și uneori chiar cu o adevărată ură față de dânșii. Intoleranța popoarelor mari a fost întotdeauna un fapt uimitor — secolul al XX-lea nu a desmimțit acest lucru. Reacțiunea la dânșii, este fără îndoială mai mult atavică, decât judecată, iar rezultatele acestei atitudini față de unii din semenii noștrii e uneori, de așa, natură, încât nu ne putem opri a ne rușina de calificativul de ..civilizat“, pe care ni’l acordăm nouă înșine de atâtea ori cu suficiență, mândrie și lipsă de auto-critică. Această trăsătură psihologică atât de caracteristică la prietenii noștrii din Lumea Nouă și din cea Veche, este cu atât mai izbitoare într’o comunitate îngustă, sau un cerc restrâns ca cel al unui hotel sau al unui vapor de pildă, unde aceleași fețe cu mici variațiuni, se văd zi de zi — până la o complectă exasperare reciprocă — CHINA—JAPONIA 1 Mussolini s’a hotărât să susțină mai puțin politica hitleristă.ace s’a tradus printr’o potemé a elanului pentru realizarea,directoratului de patru, al Europei“, iar pe de altă parte printr’o îndulcire a atitudinei italiene față de Mica Ințelegere. De unde până atunci presa italiană nu mai sfârșia să atace țările Micei înțelegeri, cu și fără motiv, imediat atacurile au fost oprite și tonul schimbat. . Iată explicația pentru care Ducele n’a mai făcut caz când a fost vorba să se schimbe radical pactul celor patru. Dar modificarea pactului așa cum a propus-o d. Daladier a produs enervarea în cercurile germane. In lumea politică și chiar în sânul guvernului german, părerile au fost foarte împărțite în privința ultimei formule a pactului. La ministerul afacerilor străine și printre conservatorii nuanța von Papen Hugenberg, s-a manifestat foarte puțin entusiasm. Cercurile acestea cereau chiar ca Germania să nu-și mai pună semnătura în josul unui document care, după modificările ce suferise,avea ,la urma urmei să întărească vSîatu quo-ul. Cei din jurul lui Hitler pretind însă că doar de [hatârul lui Mussolini a acceptat Cancelarul să Ducele va ști să răsplătească toate aceste... concesii și favoruri pe care regimul actual din Germania nu mai contenește să i le facă. Conferința dela Londra se deschide... Delegații statelor au început să se adune, în capitala Marei Britanii. Optimismul pare că nu prea domnește în rândurile plenipotențiarilor. Și faptul este cu atât mai justificat cu cât piedici de tot soiul se ivesc în desbaterile conferinței. Egoismul conducătorilor de azi nu cedează nici în Statele Unite acolo unde ar trebui să se găsească punctul inițial și stimulent necesar marei acțiuni de cooperație internațională. Problema datoriilor, cea mai arzătoare dintre toate va strica cu siguranță buna dispoziție a delegaților. Nici Statele Unite și nici principalul debitor, Germania, nu’și părăsesc pozițiile pe care s’au așezat de atâta vreme. Conducătorii Reich-ului au Încercat recent să provoace un nou faliment al Germaniei. De astădată marca germană trebuia să se prăbușească, pentru ca în chipul acesta atenția lumii să fie atrasă chiar în preajma Conferinței de la Londra. Situația delegaților germani, cari vor avea rolul să pledeze la 12 iunie pentru o ștergere totală a datoriilor Reich-ului, timp de X zile, săptămâni ori luni Mă gândesc la vaporul care nu a dus în două luni jumătate de la Atena la Yokohama. Nu am avut în acest răstimp decât doi oameni „de culoare" printre noi, un Indian și un Siamez., Primul era un fost om de afaceri și un actual filozof. Celălalt un actual Principe de sânge și un viitor exilat — exilul, pentru membrii foatelor case domnitoare devenind aproape o profesiune. Snobismul însă este tot atât de puternic ca și antipatia de rasă la unele popoare. De aceea pe când Indianul era socotit mai degrabă, ca o aparițiune supărătoare, un maniac (fiindcă prefera cărțile oamenilor) și „un urât", fiindcă nu era blond, roșe și cu ochi albaștrii, —celălalt era căutat, prezentat, măgulit, poftit — poate chiar și tutuit, dacă acest lucru ar exista în limba engleză, iar Siamezul părea deci mai „alb“. Indianul neobișnuit de „negru“. Părăsisem peninsula care a dat pentru prima oară unui suveran Englez titlul de Imperator, lucru pentru care Victoria R. I. trimetea buchetele de Lori, drept recunoștință, primului ei ministru Disraeli, făuritorul acestei noi situațiuni, când dânsul avea accesele rare de reumatisme. Reumatic era și interlocutorul meu, dar nimeni nu’i trimetea flori; de altfel el nici nu a fost vreodată interesat în mod activ de politică, sau de Almanachul de Gotha. ...... am trecut de 70 și îmi petrec ultimii ani ai vieții călătorind." Societatea în care am lucrat până după războiu nu a mai văzut nevoia de-a se folosi de serviciile mele, din momentul ce, în unele chestiuni de primă însemnătate, părerile mele erau diametral opuse de-ale ei. Azi însă îmi dau seama că Societatea a avut dreptate, eri însă credeam contrariul. Nemai având așadar gustul afacerilor la vârsta mea, după o asemenea, miopie strigătoare, am hotărât să trăesc în vapoare trenuri, aeroplane, automobile și hoteluri până la apropiata mea moarte. Ai mei nu mai au nevoe de mine, nevasta mea, la care țineam foarte mult, s’a prăpădit iar copii mei sunt de mult însurați și au fiecare o familie numeroasă — noi Indienii suntem foarte prolifici. Acasă fiind aș cheltui mai mult decât cu viața pe care o duc acum — așadar de ce m’aș lipsi a cunoaște scoarța pământului ? Lucrurie pe care le văd însă nu mă interesează cu tot dinadinsul; de aceea citesc cea mai mare parte din zi: ceea ce găsesc în cărți este pentru mine mai actual decât cele pe care le văd în jurul meu. Cum totuși aceasta nu este o gimnastică destul de bună pentru mine, petrec 2 i ore pe zi făcând calcule de matematică pură — din fericire creerul meu mai lucrează destul de bine !... Este uimitor de constatat cum aceste socoteli îți deschid orizonturi cu totul noi și îți dau un punct de vedere nebănuit asupra vieței. De pildă, conform calculelor mele, planeta noastră nu mai are de trăit decât vreo 200 de milioane de ani — apoi neantul. De aceea nu mă pot opri a surâde când semenii mei vorbesc de opere nemuritoare, capitole de istorie nemeritoare, sau curente de idei definitive. Acțiunile, ideile și ambițiunile noastre nu sunt decât picături de apă într’un ocean— este vizibil cum chiar un Bernard Shaw se ia în serios ! ... Singurul lucru ce are vreo însemnătate este intelectul nostru personal, indiferent de ceea ce producem, căci aceea ori va fi prost interpretat ori va fi inutil Atuncea nu este mai bine să fum ființe profund gânditoare și intelectualdceste cât de compect formate, decât să ne pierdem clipe prețioase pentru dezvoltarea materii noastre cenușii, ,în a produce inepții ?... Din fericire pentru progresul și așa numitul geniu omenesc, prea puține gândesc ca mine altfel, probabil, am mai fi încă la vârsta de piatră !... Eu mă mărginesc doar să iluminez, din când în când, liniștind în acelaș timp, spiritele turmentate ale celor ce nu pricep, fiindcă au plecat de la un punct de vedere cu totul greșit..“. Comentarii printre pasageri: o fată bătrână din Boston, Massachussets : „Ar trebui să fie o lege pentru ca pe vapoare ca al nostru să nu se încuviințeze vinderea biletelor unor oameni de culoare !“ O îmbogățită din Londra : —„Da, da, mi se spune că este un om atât de excepțional, dar în numele lui Dumnezeu, de ce nu se schimbă mai des de cămașă!“. B Intre Siam și Insulele Fiilipine, între un secretar de legațiune Englez la Bangkok, surâzător — și politicos — și o orchestră de jazz din Montreal gălăgioasă și monotonă— am făcut cunoștința fratelui Regelui Siamez. „... Am cunoscut pe Suveranul Dr. în Franța și în diferite rânduri pe ceilalți membri ai familiei domnitoare... acuma sunt timpuri grele pentru toți, lumea se îndreaptă spre comunism — la noi în țară pericolul este foarte mare ...revoluțiunea din iunie trecut n’a putut reuși decât din pricina slăbiciunei guvernului, care nu știut să ia măfuri în consecință. a O simplă mână de ofițeri a pus capăt, în câteva ore, ultimei monarhii absolute din lume... unele din rudele mele au fost arestate, altele au fost trimise în exil unde se mai găsesc și astăzi... mie însă nu mi s’a întâmplat nimic, nimic, eu pot să circul, să călătoresc, am scăpat până acum de orișice persecuțiune... în viitor însă, cine știe!... Dar Bangkok este oraș foarte interesant, cu toate că relativ nou — ia însă din ce în ce un mai mare avânt... Faptele meu este al 7-lea suveran al dinastiei noastre; din păcate nu are încă un descendent, de aceea chestiunea succesiunei nu este încă regulată... Eu acuma mă duc la Manilla pentru o lună, iar de-acolo mă reîntorc în Siam — pentru câtă vreme însă nu știu, cu toate că mie revoluționarii nu’mi vor face nimic, absolut nimic! ..“. Jazz-ul devenise atât de asurzitor încât Prime pelle Puradhatra nu mai vorbea decât în monosit,albie, spre a putea, mai bine accentua vocalele în gălăgia înconjurătoare. La O ferie între două vârste : — „Nu-i așa că nu pare de fel galben ? Pare mai i degrabă ars de soaire — și știi, este într’adevăr însuși fratele Regelui Siamului !“’ Peste două zile, la Manilla, fotografiii și jurnaliștii invadau vaporul spre a fotografia și interviteva pe „principele de sânge“ și pe „principele literilor“ (G.B.) In acelaș timp, pe când toți ne pregăteam să coborâm pe uscat spre a lua parte la carnavalul Filipinez, ori spre a dansa la ,,Sainta Anna, cel mai mare cabaret din lume“ (seram doar într’o posesiune Americană) Indianull din Bombay cu o carte de matematică sub braț se închise în cabina sa, cu aerul cel mai natural din lume. Din păcate Vaporul nu a mai înscris un alt călător,, de culoare“ pe lista sa de pasageri. GEORGE I. DUCA Tokio, 11 Maiu 1933. In ultimul timp Camera franceză a avut de furcă cu bugetul. Și presa nu a încetat să comenteze subiectul de la ordinea zilei. Publicul însă a sfârșit prin a nu se mai interesa atât de mult, zicându-și că lucruri extraordinare nu se pot spune în această chestiune. Toate acestea pentru că cei vinovați nu mai pot fi trași la răspundere. Nimeni nu știe asta mai bine ca d. Edouard Herriot. A fost insă un indiscret care a tribuit intr’un articol din "Journal Officiel" această frază pronunțată la 15 iulie 1932 de către fostul president de consiliu. In 1933 dacă in execuția bugetului va fi deficit, noi vom fi responsabili și desigur veți avea dreptul să ne cereți socoteala. ... Că d. Herriot a pronunțat aceste cuvinte nimeni nu se indoește. Dar că le-a spus în serios sau a fost o simplă ironie, asta numai d-sa ar putea s'o lămurească. Cu toate astea la Quai d'Orsay se mai petrec fapte pe care presa cotidiană, le ascunde. De ce ? Aceasta numai guvernul ar putea s'o știe. Și actualul president al consiliului s’a dovedit un abil diplomat care știe să evite orice incident din interese de înalt patriotism... guvernamental, bineînțeles. Așa zisele trecute, marea manifestație a comercianților și contribuabililor a oferit d-lui Daladier pretextul unei digresiuni care în Parlament reușește întotdeauna. Presidentul consiliului a găsit un subiect foarte delicat — mai ales acum preajma conferinței economice. în D-sa a vorbit despre ,,apărarea republicei" după regulele cele mai cunoscute. Și a promis că va ,,înăbuși orice mișcare tumultoasa" ... Digresiunea d-lui Daladier nu va modifica intru nimic tezaurul, iut va ajuta cu nimic ca impozitele să sporească. Dar pentru ca guvernul să iasă din diferite incidente cu față cur ată este desigur un remediu excelent. Toată lumea se întreba de ce Anglia, Germania și Italia erau așa grăbite să semneze „pactul celor patru". Pentru că vorba d-lui Herriot,, sau pactul este inutil sau este periculos". Inutil ar putea fi pentru că pactul Kellogg garanta pacea pentru totdeauna. Și periculos dacă ar fi avut drept scop revizuirea tratatelor. S’a obiectat desigur că în momentele grele prin care trecem n’ar fi inutil ca tocmai cu intențiile cele mai agresive să-și ia formal angajamente de menținere a păcii. Dar cu revizuirea tratatelor cum rămânea? Pentru că Franța a asigurat Mica înțelegere că nu va admite sub nici un cuvânt revizuirea frontierelor. Și acest angajament Mica înțelegere l-a făcut cunoscut oficial pentru că.. secret n’ar fi fost o promisiune de care ar fi putut să-i fie teamă. ... Iată cum pactul a sfârșit prin a părea inutil chiar pentru cei cari l-au conceput. Și se miră lumea de ce nu s’au grăbit Anglia, Italia și Germania să semneze pactul când era gata conceput D. Fabre-Luce, care nu a renunțat la ambițiile sale politice a fondat în Franța un nou partid social-democrat, care seamănă cu două picături de apă cu cel ghitlerist. A recrutat colaboratori zelos, care răspândesc de bună credință „cuvântul" stăpânului în toată țara, și reușesc se zice să câștige adepți convinși. Și d. Fabre-Luce în așteptarea momentului pentru o maestră lovitură de stat, a plecat în Germania unde ținând conferințe a repurtat un răsunător succes. — Sunt sigur, a exclamat d-sa că voiu fi de acord cu Hitler...Crede oare d-sa că francezii vor renunța cu atâta ușurință la revoluția franceză", și la toată vieața de frământări și lupte ceau dus-o in toate timpurile pentru asigurarea libertăților ? Chirurgia estetică este la modă. Câți nu ies din clinică, de nerecunoscut, pentru că mâna unui savant arhitect a corectat opera nedesăvârșită a Creatorului. In cabinetul vestitului dr. Passot nu se aude decât „doriți un nas ” la Aspasia, ă la Cléo de Merode, â la Ramon Novato ? Bineînțeles că Berlinul are și el artiștii lui. Faimosul Joseph era idolul evreilor năpăstuiți de Venus sau Adonis. Numai că „Führerul" s’a amestecat și în afacerile bietului Joseph interzicând savantului evreu să mai corecteze nasul coreligionarilor săi. ... Amintim că Hitler in ultimul timp a hotărât să vândă toate operele de artă franceză, vechi sau moderne, și din muzee și cele ale particularilor. Așa că încă nu se știe dacă prin noua dispoziție s’a gândit să dea o lovitură evreilor sau, artei franceze. D. Tizt, este proprietarul marilor magazine — comparabile, cu Gaieties Lafayette — din Berlin D sa a sosit zilele trecute la Paris unde bineînțeles s’a dus să asiste la reuniunile contra antisemitismului. Imediat a fost anunțat că din Berlin îl chiamă să vină cu primul tren ministerul afacerilor străine. Prin telefon i s-a dat explicația că este de dorit să nu ia parte la manifestațiile prosemite. Și d. Tizt, prudent, a plecat urgent spre Berlin mai ales că admirația sa pentru Germania a crescut foarte mult. — Ce țară domnule! a exclamat și ce spionaj bine organizat! Nu spusesem la nimeni că mă duc la Paris și mai ales că acolo am să asist la manifestațiile prosemite. Regimul hitlerist, dacă n’a reușit să realizeze prea mult in domeniul economic, în cel spiritual și sufletesc a făcut transformări radicale. Adică a impregnat caracterul hitlerist întregei vieți germane. Nu se trăește în Germania de azi decât pentru și prin Hitler. ,,Buletinul Librăriei germane" face mare reclamă pentru o broșură a doctorului Friedrich Wecken: „Arborele genealogic ca dovadă a originei germane", pe care o recomandă ca o broșură de necesitate pentru cetățeni prima celui de al treilea Reich. Nu pare fiecare german să-și trebue dovedească puritatea sângelui, ca să trăiască omenește în Germania? Doctorul Wecken prezintă un procedeu sigur și rapid de a-ți cunoaște.... calitatea sângelui. Mai picante sunt desigur reclamele comerciale ce se fac în Germania sub regimul lui Hitler. ln „Die Deutsche Bühne", firmă anunță că execută orice costtume necesare pentru teatru și cinema : „Prima firmă pur creștină, sub o direcție național socialistă". Iar în „Lokal Anzeiger" se poate citi „Nu mai întrebuințați crema evreiască pentru îngrijirea piesei! Crema Lovana este tot atât de bună, este mai ieftină și pur germană !“. Reprezentant: Geisser et Co- Casă ariană de la fondare”." Reclama e sufletul comerțului. Și comerțul cere azi bază ariană 100%. Reprezentanți statelor, îngroziți și înduioșați de.......falimentul,“ german, n’ar mai fi putut cu siguranță să insiste asupra utilității achitării datoriilor. Pe de altă parte însă Statele Unite manifestă, tot în preajma conferinței, intenții puțin... generoase. Guvernul american a adoptat, față de problema datoriilor o politică... de așteptare. Iar președintele Roosevelt s-a mărginit să declare foarte simplu că datoriile guvernelor străine, ce însumează un total de 144 milioane dolari, au scadența la 15 Iunie. Ce va aduce așadar Conferința ușurată, de la Londra nu-i greu de bănuit. pasageri între două lumi — Ce faci acolo ? — Un film documentar pentru Liga Națiunilor care nu vrea sa creadă , facem război aici fără voia ei. * — (Simplicissimus) MANEVRELE DOLARULUI — N’aveți grije... Nu mor... Respir numai puțin aer curat. (Simplicissimus)