Vremea, ianuarie-iunie 1934 (Anul 7, nr. 319-343)
1934-01-14 / nr. 321
i ABONAMENTE S INSTITUTE: un an LOOO lei IN STRĂINĂTATE DUBI, U. întoarcerea la românism Trăim într’o mentalitate ciudată. Din care pare că nu putem ieși, sau nu îndrăznim să ieșim. In toată acțiunea noastră, în toată preocuparea de fiece zi, în planurile ce le alcătuim, ca și în măruntele combinațiuni de culise, suntem terorizați de aceiași formulă : „ce zice străinătatea ?“. Ne pasă atât de mult de opinia lumii întregi, că suntem gata oricând s’o sacrificăm pe-a noastră, a romănilor. Suntem atât de atenți la judecata străinilor asupra noastră, că pierdem din ochi orice apreciere românească. „Ce-or să zică străinii ?“... „Ne stricăm cu străinătatea !“... „Nu mai scoatem capul în lume Sunt singurele elemente de care ținem într’adevăr seamă când voim să apucăm pe un drum serios. Dar sunt și singurele lucruri care ne împiedică în drum, de nu mai știm niciodată cum să ieșim din încurcătură. De ce? Fiindcă stăinătatea ne judecă în abstract, ori de câte ori propriile ei interese sunt absente. Nu ne intră în cap că interesele străinătății sunt urna și nevoile noastre alta. O fi frumos neapărat ca să apărem în fața lumei ca model de virtute omenească și ca strașnici păstrători ai celor mai absolute norme etice. Dar nu ne dăm seama că aceste principii rămân sterile în mijlocul vieții românești care-și cere hrană din sufletul și aspirațiile ei. Rândurile de față nu pornesc din nevoia de a condamna o politică nenorocită a trecutului. Suntem prea mult pătrunși de greutatea momentului de față ca să mai răscolim sufletul poporului acestuia cu greșelile ce au fost comise până acum. Socotim însă că tocmai sbuciumul acesta sufletesc al țării ne impune tuturora o verificare a mentalității, o hotărîtă transformare a normelor noastre de vieață. Trebue să ne întoarcem la românism: e poruncitoarea condiție a existenței noastre. Atâta timp cât sunt români cari n’au ce mânca în propria lor țară, atâta timp cât mii de tineri nu-și găsesc loc în vieață, atâta timp cât activitatea românească nu poate intra în cadrul propriilor ei interese, e periculos să ne speriem de gogorița „străinătății“. „Ce zice străinătatea?“... Hai să ne întrebăm serios, ce zice ? Ce zice străinătatea că de cincisprezece ani de la unire, nu am fost în stare să ne croim drumul nostru propriu ? Ce zice că ne împiedicăm în aceleași probleme ale organizării de Stat, cărora nu putem să le dăm o dezlegare curajoasă ? Ce zice că suntem neputincioși să privim situația în față ca să-i dăm soluții întregi ? Știm. Poate că soluțiile românești ar contrazice interesele străinătății. Dar ce-o să spună străinătatea când românismul dominat de interesele ei își va impune singur dreptul la vieață ? Ce-o să spună străinătatea când aspirațiile românești, prea mult nesocotite în anii din urmă, se vor plasa singure în centrul tuturor preocupărilor ? Nu, nu ! hotărit! Opinia străinătății nu are ce căuta astăzi în mijlocul nostru. Momentul prezent cere sufletului românesc să hotărască. Din toate părțile țării se simte un vânt de românism care bate. Din toate păturile sociale dor de românism care se înalță. Țara se vrea vindecată de mâini românești, cu leacuri românești. Poporul acesta crede încă în energia lui, în puterea lui de muncă, în nevoia de-a se afirma. Mai lăsați așadar străinătatea ! Lăsați-o să țipe și să urle împotriva noastră. Lăsați-o să ne judece prost cât o pofti și să ne urască dacă vrea. Gândiți-vă doar la interesele românești care se cer întregi și imediat satisfăcute. Să ne întoarcem la românism. Fără zăbavă și fără ocoluri. E singurul mijloc de-a ne salva din toate relele ce încearcă să ne cuprindă. • C. A. Donescu Sublinieri inutile intrând în guvern, d. Titulescu a spus: „interpretând sentimentul unanim al țârii, voi continua sa servesc idealul de justiție, de pace și de morală, de care țara este însetata“. ... Idealul de morală?.. I-o fi dat adica în gând d-lui Titulescu să nu-și mai ia vagonul ministerial în străinătate ? ... ziarele anunță că experții Geneva se apropie de București. ... va să zică ne reluăm firul vieții, guvernul a anunțat, printre nenumăratele puncte de vedere programul său, și „rezolvarea problemei chiriilor“ ... Trebue să fie înscrisă din eroare. Problema e veche și s’a rezolvat de mult se anunță că Dunărea amenință cu revărsarea. ... se vede că a uitat că-i stare de asediu vorbind de acțiunea de destindere pornită de dL Tătărescu, „Dreptatea“ spune că șeful guvernului ar trebui să „încerce întâi o destindere în chiar rândurile partidului liberal“. Rău n'ar fi, evident, — Cu o singură condiție , concomitent să încerce și național-țărăniștii o destindere la ei. — Bine, pot sta până la 2 noaptea în cârciumă... Dar cine-mi plătește consumația ? Director: Vladimir Al. Donescu BUCUREȘTI, Str. Carol, IO TELEFON: 369/98 Viața politica a intrat in normal... D-l N. Titulescu a acceptat in sfârșit să intre în Cabinet. Și va pleca în curând în străinătate". . V. Tentația politicului și a jertfit (Ziarele) Oscilația intre preocupările cele mai detașate de actualitate și între necesitatea de a lua o atitudine imediată în consumarea unui proces istoric, desvoltă în conștiința unora din intelectualii de azi o frenezie ciudată, o iritare constantă și o tensiune enervantă. Căci astăzi este imposibil să te mai menții într un cerc determinat de probleme, într’o sferă bine delimitată de valori, ci ești silit să îmbrățișezi structuri diferite de valori, planuri diametral opuse cari nu pot fi trăite fără ca accesul lor să nu provoace o furie neliniștitoare. Cine nu se simte dominat de un impuls spre o vastă mobilitate, acela nu experimentează nimic din drama omului contemporan, aruncat într’o pluralitate de forme divergente pe cari nu le poate sintetiza unitar in trăirea sa. Trecerile rapide de la probleme religioase, artistice, etc. la probleme politice, cari toate astăzi s’au disociat și s’au cristalizat autonom, te aruncă irezistibil în alt spirit, in altă atmosferă și te obligă la o multiplicitate de atitudini contradictorii. Tot farmecul neliniștitor al omului de azi, consistă în contradicția lui intimă, în incapacitatea lui de a realiza un stil armonios. O mobilitate dramatică îl asvârle și-l rostogolește din înălțimi în prăpăstii și din toată existența lui nu face decât o serie de surprize. Un polimorfism, ce nu se naște numai din oscilații între sfere diferite de valori, ci și dintr o afirmare a neliniștii, ca expresie constituțională a omului. Amestecul în psihologia omului contemporan, a unei ardori pasionate cu o încordare disperată și un ethos mesianic, îmi trezește o nemărginită admirație. Ar fi o mare greșală să se vorbească de dezabuzare sau de un scepticism comod. Oare toată pasiunea nebună din noi nu este atât de puternică încât în culmea celei mai groaznice desnădejdi să ne avânte în conștiința propriei noastre misiuni ? Cu toții am negat prea multe lucruri pentru a putea fi numai sceptici. Numai acei oameni pot fi creatori cari sunt arși de o pasiune, atât de intensă, încât au senzația că mor îndoiala simplă, oricât de durabilă ar fi, este sterilă, aproximativ și inutilă precum steril, aproximativ și inutil este orice spirit critic, izvorât fatal din îndoială. Să ne bucurăm toți cei cari suntem prea încordați pentru a fi lucizi și prea debordanți pentru a fi comozi. Întreg eroismul nostru pornit dintr’o zăpăceală dinamică, dintr’o frenezie oarbă și apocaliptică, dintr un elan tumultos și din văpăi irezistibile, să realizeze ceiace impotența rațională, spiritul critic, scepticismul și toate îndoelile acestei lumi nici n’au putut bănui. Viața nu e un spectacol și nici un joc. In lumea în care unii mor fără să fi cunoscut victoria, în care unii se sacrifică din disperare, iar alții urcă din iubire toată seara renunțărilor, în această lume în care nedreptățile sunt eterne și imanente și suferințele arzătoare și infinite, mai putem zâmbi și ne mai putem juca, mai avem dreptul sa facem numai considerații ? Nu-ți vine mai bine să renunți la cărțile ce le citești sau la cărțile pe cari le scrii, la toate ideile de bibliotecă și la toate voluptățile muzicale, la gânduri, la femei și la visuri, pentru a te înregimenta într’o cruciadă împotriva tuturor nedreptăților umane, împotriva a tot ce a rezultat din obrăznicia și megalomania omului, împotriva a tot ceiace nu e puritate, dezinteresare și eroism ? Căci m’a apucat o pasiune nebună pentru tot ce e pur și nefalsificat, în lumea, asta de indivizi acri, sceptici, murdari, incapabili de sacrificii. Sa plecam, fraților, într’o cruciadă teribila și avântată, împotriva putregaiului uman, împotriva tuturor idealurilor moarte cari ne înăbușe elanurile noastre și împotriva tuturor formelor cari ne apasă misiunea noastră. Am disperat prea mult pentru a nu ne consuma în flăcările unei credințe. Și dacă credința noastră n’ar fi decât avântul nostru exaltat, de abandonare în viața și moarte cu egală pasiune, dacă n’ar fi decât o barbarie de oameni inculți sau de oameni distinși de cultura, nu este ea totuși o credință, prin care obscuritățile ființii noastre devin tot atât de creatoare ca și luminile noastre ? De ce să nu fim mândri de frenezia noastră, de apocalipsul nostru intern, de pornirea noastră pasionată, de ardoarea noastră eroică ? De ce să nu ne bucurăm când văpăile dorinței noastre de sacrificiu înving tristețile, bolile sau măruntele noastre resemnări ? Renunțări, dar dar nu resemnări. Cine renunță înseamnă că are prea mult de dat , cine se resemnează n’are nici măcar ce primi ! Emil Cioran D. N. TITULESCU — Bună invenție trenul, domnule... desen de• Anestin Pauză de liniște Noul șef al guvernului s'a hotărit să propună șefilor opoziției un armistițiu politic. E veriba, bineînțeles, nu de-o suspendare luptelor politice ci muma, de-o antenuare a ostilităților, spre a ■ da răgaz guvernului să poată lua unele măsuri de interes superior, măsuri cari depășesc interesele de partid, situându-se în cadrul mai larg și mai ridicat al nevoilor Statului. Acest armistițiu ar fi, cu alte cuvinte, o pauză de liniște și de respirație ce s’ar acorda țării, spre a-și putea reveni din sguduirile recente ce au încercat-o. Și în vremea războiului, pe frontul de Vest, a existat acest soi de „trévé" spre a da putința unei mai crâncene reluări a luptelor odată pauza expirată. Să sperăm că nu acesta e înțelesul armistițiiului pe care-1 tratează d. Tătărescu cu șefii partidelor de opoziție. Perntru că, dacă e vorba de o suspendare a mcderărilor politice, pentru a fi reluate mai târziu cu o și mai neînduplecată furie, mărturisim sincer că un asemenea armistțiu nu ne încântă. Am dori ca guvernul să obțină o astfel de liniște, bizuită pe domolirea spiritelor prea înfierbântate, o liniște bizuită pe înțelegerea momentelor excepționale prin care trece statul. La temperatura ridicată, de astăzi, nu poate înflori decât planta cotropitoare a destrămării și discordiei, iar nu floarea calmă a propășirii. VREMEA organizează un serviciu special de corespondenți pentru străinătate. Din PARIS, D*nul V. V. STANCIU, ne va trimite, anchete, interview-niri politico-sociale. D-na D. CHRISTESCU, doctorandă la Sorbona, va informa asupra mișcării literare, iar D-na ELEIIA BARLO asupra celor teatrale. Din AMERICA, nc. va trimite corespondențe D*1 DIMANCESCU iar Din BERLIN dl. EMIL CIORAN, doctorand în filosofie.