Vremea, ianuarie-iunie 1941 (Anul 14, nr. 585-607)

1941-01-12 / nr. 585

ABONAMENTE UN AN 250 LEI 6 LUNI 130 LEI Să ne regăsim pe noi înșine iată convenția economică înche­ie Guvernul nostru cu Germania va însemna, după declarațiile­ d-lui ministru de Industrie, o amplă desvoltare a bogățillor noastre de tot felul. Puternicul ajutor financiar și capacitatea industriei germane ne dau posibilitatea unei reale puneri în aplicare a planului nostru decenal. Problema reclădirii țării se va pune atunci, în toată am­ploarea ei. Guvernul dorește ca această muncă uriașă să fie divizată în etape, timp de zece ani. Deci un efort constant, pe o perioadă mai lungă de timp. Se va sfârși astfel cu improvi­zările, cu graba de lucru, ca să nu se cada în opoziție, sau de a se dărâma ce s’a realizat, fiind opera adversarului politic. Se asigură deci operei de re­facere, două elemente esențiale: Ho­­ibilitățile economice și con­tinuitatea. Nu ne îndoim că programele de realizări se studiază asiduu în ministere, și că ele vor fi ter­minate odată cu redeschiderea șantierelor de primăvară. Pregătite de specialiști, cre­dem noi, ele trebuesc totuși a­­duse la cunoștința opiniei publi­ce și lăsate câtva timp în discu­ția mulțimii. Se va putea atunci ține sea­ma de multe observații și su­gestii, care făcute de marele pu­blic. Vor avea darul să deștepte ateni­m­ea populației și de-a o­amitea..i astfel, încorona la opera mare.1 Specialiștii care au de rezol­vat probl^ele date, au de ti­­n^L^JjlSfl­.'hqi ales, de nevoile i­nterfi^ate nației, de idealurile ei și de pitorescul întreg al țării. In opera de reclădire a Sta­tului, trebuie să ne regăsim noi înșine. Să nu începem din nou să imi­tăm străinătatea. Să luăm tot­deauna exemplul cel bun de la cei mai mari, dar să nu-i co­piem. Să știm să turnăm formele noi ale țării, în tipare­le vechi ale nației noastre. Să crescm­­ ară nouă din sufletul nostru, din personalitatea și obiceiurile­­ noastre.­­ Numai atunci vom reuși în o­­pera ce o întreprindem. Dacă, zidind, ne vom afla pe noi înșine. Bogățiile noastre naturale, vor putea fi valorificate metodic, prin mijloace tehnice moderne, prin capitalul necesar și printr'a ' ■ pricepută exploatare. Atâtea bogății cari zac în pă­mânt necercetate de nimeni, sau prost exploatate, ne vor da po­sibilitățile unei reale așezări e­­conomice. * I­put.Totul este de luat de la înce­ Pornind de la petrol, care a fost până acum exploatat săl­batic, și până la pădurile noa­stre, nimic nu a fost organizat rațional și dăruit cu folos real consumatorilor. Toate așa zisele ,,Case auto­nome“, menite să asigure pe deoparte o stabilitate în orga­­­nizare și exploatare, iar pe de alta o independentă mai mare de comercializare, au constituit simple sisteme birocratice, de-a consuma salarii și taxe no­i. Nici un program de lucru deosebit, nici măcar o inițiativă mai energică pentru asigurarea valorificării bogățiilor respec­tive. Concursul economic promis de Reich, aparține în primul rând priceperii noastre lăun­trice de a-l folosi la maximum. Numai bazați pe u­n serios studiu al posibilităților noastre, al nevoilor generale și al pro­gresului, putem începe munca cea nouă, la care se cuvine să încadrăm toate energiile noa­stre. VLADIMIR DONESCU PROFESIONIȘTII INACTIVITĂȚII. — El sare obstacole și eu critic.. IN STRĂINĂTATE DUBLU PENTRU INSTITUȚII 1000 LEI ANUAL DIRECTOR: VLADIMIR DONESCU BUCUREȘTI, STR. CAROL 10 TELEFON 3.69.98 PUBLICITATEA LA ADMINISTRAȚIE Săptămână internațională Prima săptămână a începutului de an e dominată de ecoul di­scursurilor ținute de d-nii Hitler, Roosevelt, Petain. Cuvântarea președintelui Americii reprezintă fixarea de atitudine a lumii celei noi față de Axă. D-Sa a afirmat categoric că războaiele europene nu se pot despărți de interesele americane care sunt legate de soarta Angliei. De aceea „trebue să le trimitem arme în cantități suficiente și destul de repede pentru ca suferințele războiului să fie evitate și copiilor noștri’’. A­­cestui discurs i se pot pune două întrebări: este America pregă­tită de războiu ca să ajute pe En­glezi și d. Roosevelt este auto­rizat să rezolve singur problema intervenției? Cercetând trecutul is­toric al Statelor­ Unite, constatăm că președinții săi au fost întot­deauna un fel de dictatori. Abra­ham Lincoln a pornit războiul în contra sclaviei fără a mai cere aprobarea altora. Astfel de exemple se pot repeta, și chiar d. Roosevelt, în cei opt de președinție , a fost ani ai săi întotdea­una un dictator. Dar cealaltă problemă, a posibilităților ameri­cane de ajutorare a Angliei, deși nu o cunoaștem, o credem pentru un moment nerealizabilă. Și toa­tă enigma războiului stă aici. Ger­mania, maestra războiului fulger o va lua înaintea Americii. D-l Hitler a mărturisit că armata germană va fi în 1941 mult mai puternică dec­ât în 1940. Greul războiului este dus acum de Italia, în Grecia și în Africa. Comunicatele anunță că armata germană a și fost îndreptată spre câmpurile de luptă italiene. D. Hitler mărturisește că „lupta po­porului italian este lupta noastră, speranțele sale, sunt ale noastre", deci frăția de arme este totală. Iată cum războiul Germaniei, a milioanelor de soldați care nu mai luptă în Apus, mută as­tăzi în Mediterana. De aici și în­dreptarea interesului diplomatic asupra Balcanilor. Prim ministrul Bulgariei a făcut o vizită la Vie­­na și nici nu se poate concepe ca țările mici din Sud-estul Euro­pei să nu intre în sfera de intere­se ale Axei. Altfel, am avea pen­tru moment o neînțelegere de or­din minor pentru o forță mili­tară de talia celei Germane. Că vom avea mari desfășurări de forțe militare în Mediterana, ne-o spune și d. Schmiedt, din ministerul Afacerilor străine de la Berlin, când mărturisește că lup­tele Italiei din Mediterana sunt in acelaș timp și luptele interese­lor Germaniei. Odată ce ele vor fi terminate, Axa e stăpâna mi­­i­tarește in Europa. Dar de aici încep noi probleme. Ele se simt de acum in Franța. Mai incai a­­vem înlăturarea titlului de Re­­publică, înlocuit prin stat. Iată cum Infrăngerea militară a Fran­ței a pecetluit soarta celei de a treia republica galica, indiferent de ce va fi în viitor, credem cu certitudine in înmormântarea for­mei actuale a franței. Dezastrul de la îd­U a pecetluit soarta îm­păratului N Napoleon, și fraița a cautat refugiul in republică. A­­cum tot un dezastru militar prici­nuit de Germania a alungat re­­publica, fară de ideologii, de unde au plecat terme de stat in întreaga lume, franța va cunoa­ște îLuminaLUie tiamantan inter­ne, capriinuiți cu gloria franceza, aureola la contestaoiia a culturii universale, nu putem concepe o prabușire denaiviva a sa, tvia, re­­peue ne fuge gandul spre o înțe­legere franco-germana, scrind ca de multe ori chiar ei. Hitler vor­bea cu admirație despre Franța. Încă odata Germania a biruit franța. Culturile insă nu dispar, ei de se înv­esc, se înfrățesc, își caută un alt făgaș în vieața omeni­rii. Credem ca Franța se află aici, în schimbarea conceptului față de (Continuare în pagina IV-a) T. BUCUR Crez la­ început de an începem un an nou, Dumne­zeu știe cum va fi pentru țără, cât și pentru întreaga omenire. Se deschid căile marilor lupte, pe care cuvântările conducăto­rilor de popoare ni le arată a fi aspre și grele. Trăim des­facerea lumii de concepții vechi, de credințe, odinioară noi și ele și vrednice să strălucească în marea frescă a ideologiei u­mane, dar pe care vremea le-a ros, le-a fărâmițat, ca pe orice este pământesc și deci trecă­tor. Noi suntem cei ce ducem greul, suntem acele ființe nepu­tincioase — cobaiul — prin care ALEȘII dibnesc concepția de viață a viitorului, ne­contu­rată încă. Și acești cobai ce suntem ne­ frământăm vom rămâne pentru mâine și nu de­cât modești începători de ideo­logii, dar mari prin suferințe și sbucium. In noi trăiesc două lumi. Sim­țim în gândirea și gesturile noa­stre pe înaintași, părinții vor­besc încă prin noi, așa încât o bună parte din noi nu este noastră, ci a lor, bună sau rea, a și de care ne este peste putin­ță să ne scăpăm. Desigur, că o regretăm în părțile sale nega­tive, dar no i putem urî, fiindcă din ea ne-a venit vieața, fiindcă și ea este un capitol din isto­ria țării. Simțim și gândim apoi în chi­puri noi, ideale, ne face plăce­rea să le numim. Natura a sădit în om ideea de progres prin luptă, de aceea instinctiv fiecare pornește în vieață „generație" prin luptă, lentă sau revoluționară, așa cum clipa o impune. Noi, cei de astăzi, ne aflăm în această cadență, nervoasă, brutală, dar sinceră și spontană, a începutului de lupta, în care zăngănesc toate forțele din orice colț al omenirii, prin noi cei vii, cât și prin amintirea a­­celora din morminte, care tră­iesc de apururi în jurul nostru, ca un nimb de lumină și întu­nerec, de imbolduri și de frâu al păcatelor inerente, căci sun­tem numai oameni, începem un an nou și conti­nuăm o luptă abia începută. Din când în când, în toiul frămân­tării, ne cerem o clipă de odih­nă, pentru a ne măsura forțele și țelurile. Un astfel de popas ne impu­nem și nouă pentru începutul a­n­ului 1941. Ca primă țintă, în continua­rea luptei, cea mai scumpă, cea mai nobilă, avem ceea ce am pierdut: Transilvania, Bucovina, Basarabia. Oricare ar fi fost gestul prin care am scăpat din mâini aceste frânturi din trupul românesc, botezat prin orice formulă, pe care numai istoria o va judeca real și imparțial, Transilvania, Bucovina și Basa­­­­rabia rămân pământ românesc. Stăpânite trecător sau chiar pentru totdeauna, aceste teri­torii vor fi socotite de istorie pământ românesc sub dominație străină. Așa cum Italia a fost stăpânită veacuri dearăndul, de la Goți și până la francezi și Germani, așa cum Germania a avut „țări" în afară de centrul ei de vieață, așa și noi, în mo­mentul de față, avem „țări" ale noastre dar trecuts sub domina­­ție străină. Este o lege a naturii, care ne îndeamnă să ne ocupăm cu mai multă trudă și dragoste de cei ce sufăr. De aceea și noi ne vom gândi în primul rând în scri­sul nostru la acești frați domi­nați. Române în suferință, sim­­te-ne mereu prezenți lângă tine, nezdruncinat de lipiți în această sfâșietoare și nedreaptă dure­re, în această oribilă umilință. Ne îndreptăm mereu spre Tine și vom căuta să împlântăm a­­dânc în sufletul tuturor forțele uriașe ale unui neam ce nu poate muri. Vom striga pretu­tindeni, de la mie la mare, a­­ceastă sfâșiere crudă și nerea­lă istoricește. Dar în lupta noastră, această zvârcolire reprezintă numai par­tea romantică, necesară pen­tru imbolduri. Fiindcă mature de toate realiști, suntem șiini că dreptatea nu vine prin cer­­șeală, prin strigăte disperate, prin articole de gazete, prin stu­dii juridice, geografice și isto­rice. Un popor s­e impune prin faptă. Și fapta cere om vred­nic, vânjos, gata de luptă, d,s jertfă. De aceea, noi pregătim lupta. Și primul gest este sco­­borărea în adâncurile noastre. Acolo aflăm de totdeauna o în­sușire aleasă: nu urîm pe ni­meni, nici chiar pe Unguri sau Evrei. Credem că fiecare are dreptul să trăiască lui, în cinste și pace, în cuibul dar nu aici, în casa noastră. La noi, în hotarele Daciei, ne vrem stă­pâni, nu din mândrie orgolioa­să, ci din dragostea pentru a­­cest pământ. Simțim românește și ne vrem Români și atât timp cât suntem aici, trăind pentru noi, nu pentru alții, nu ne vrem cu suflet schimbat, chiar cu a­­cela al celei mai alese nații din lume. Dar aceasta nu ne împie­decă să privim cu sete și în­frigurare către toate culturile europene, străduindu-ne să ni le apropiem și să le adâncim. Nu ne urîm înaintașii și nu cred­m în lupta între genera­ții. Cei dinaintea noastră ne dau pilde chiar prin greșelile lor, fiindcă atunci ei ne opresc de a cădea in prăpastie. Iar genera­țiile sun­t firme noi pentru co­cioabele vechi. Concepția lup­tei între generații, ca și parti­dele politice, sunt elemente de zâzanie în calea marei înfrățiri românești. Vedem, în armonia totală a istoriei pământului a­­cestuia, cum generațiile se con­tinuă și se întregesc între ele. Cred că axa vieții românești stă în figura acelei uriașe torțe de lumină, cărei niciunei gene­rații nu­-i este îngăduit s'o lase la pământ. Fiecare generație, la capătul de vieață, o redăm, având în piepturi mândrii stră­bune, celor noi, care cu emoții îngenunche spre a o primi, și in aceslaș timp ridică imnuri către Cel de Sus, spre a-i da înțelep­ciune și puteri, în urcușul cel greu. Cei bătrâni ne spun „Dar noi trebue sâ ne întrebăm, sâ ne sfătuim, sâ ne înțelegem, clipă de clipă, pentru a ne afla rostul ce­ adevărat și a nu aș îndepărta dela dânsul". Astfel, pe deasupra genera­­țiilor, uniți spiritualicește și în­frățiți prin durere,muncim ca să luminăm și să întărim pe orice Român. Și oria? Român îmi este mie, in această luptă, mai scump și mai apropiat decât oricare străin, purtând el și chiar cel mai ilustru nume din literatură și de oriunde. Muncim ca să ridicăm țără­nimea, industria, comerțul, bur­ghezia, cultura românească. Muncim să ne înălțăm spiritua­licește, dar să ne facem și o vieață mai ușoară, îmbelșugată, căci nu s'a văzut în istorie să înflorească nici când o civiliza­ție in sărăcie, ci din belșug. Dar prin aceasta nu vrem să spunem că suntem iubitori arginți. Din contra, credem de un suflet și aici trebue să aibă loc revoluția de înoiri. Aici trebue să impunem drep­tatea și legea obligatorie la cei mari față de cei mici. Ni­meni nu este mare și mai ales in fața legii. Și mai credem că nu se poate câștiga nimic decât prin mun­că. Noblețea c­a mai aleasă vine prin muncă, și cine nu muncește nu are dreptul de a trăi. La acest început de an, scri­sul nostru se oțelește pentru a impune oricui aceste frânturi de realități și gândul fiecăruia se'ndreaptă spre credința că ele vor străluci curând în tot cuprinsul hotarelor firești ale acestui neam cu grele bl­este­mult pe umbr. BARIU THEODORISCU

Next