Vremea, ianuarie-iunie 1941 (Anul 14, nr. 585-607)
1941-01-12 / nr. 585
ABONAMENTE UN AN 250 LEI 6 LUNI 130 LEI Să ne regăsim pe noi înșine iată convenția economică încheie Guvernul nostru cu Germania va însemna, după declarațiile d-lui ministru de Industrie, o amplă desvoltare a bogățillor noastre de tot felul. Puternicul ajutor financiar și capacitatea industriei germane ne dau posibilitatea unei reale puneri în aplicare a planului nostru decenal. Problema reclădirii țării se va pune atunci, în toată amploarea ei. Guvernul dorește ca această muncă uriașă să fie divizată în etape, timp de zece ani. Deci un efort constant, pe o perioadă mai lungă de timp. Se va sfârși astfel cu improvizările, cu graba de lucru, ca să nu se cada în opoziție, sau de a se dărâma ce s’a realizat, fiind opera adversarului politic. Se asigură deci operei de refacere, două elemente esențiale: Hoibilitățile economice și continuitatea. Nu ne îndoim că programele de realizări se studiază asiduu în ministere, și că ele vor fi terminate odată cu redeschiderea șantierelor de primăvară. Pregătite de specialiști, credem noi, ele trebuesc totuși aduse la cunoștința opiniei publice și lăsate câtva timp în discuția mulțimii. Se va putea atunci ține seama de multe observații și sugestii, care făcute de marele public. Vor avea darul să deștepte atenimea populației și de-a oamitea..i astfel, încorona la opera mare.1 Specialiștii care au de rezolvat probl^ele date, au de tin^L^JjlSfl.'hqi ales, de nevoile interfi^ate nației, de idealurile ei și de pitorescul întreg al țării. In opera de reclădire a Statului, trebuie să ne regăsim noi înșine. Să nu începem din nou să imităm străinătatea. Să luăm totdeauna exemplul cel bun de la cei mai mari, dar să nu-i copiem. Să știm să turnăm formele noi ale țării, în tiparele vechi ale nației noastre. Să crescm ară nouă din sufletul nostru, din personalitatea și obiceiurile noastre. Numai atunci vom reuși în opera ce o întreprindem. Dacă, zidind, ne vom afla pe noi înșine. Bogățiile noastre naturale, vor putea fi valorificate metodic, prin mijloace tehnice moderne, prin capitalul necesar și printr'a ' ■ pricepută exploatare. Atâtea bogății cari zac în pământ necercetate de nimeni, sau prost exploatate, ne vor da posibilitățile unei reale așezări economice. * Iput.Totul este de luat de la înce Pornind de la petrol, care a fost până acum exploatat sălbatic, și până la pădurile noastre, nimic nu a fost organizat rațional și dăruit cu folos real consumatorilor. Toate așa zisele ,,Case autonome“, menite să asigure pe deoparte o stabilitate în organizare și exploatare, iar pe de alta o independentă mai mare de comercializare, au constituit simple sisteme birocratice, de-a consuma salarii și taxe noi. Nici un program de lucru deosebit, nici măcar o inițiativă mai energică pentru asigurarea valorificării bogățiilor respective. Concursul economic promis de Reich, aparține în primul rând priceperii noastre lăuntrice de a-l folosi la maximum. Numai bazați pe un serios studiu al posibilităților noastre, al nevoilor generale și al progresului, putem începe munca cea nouă, la care se cuvine să încadrăm toate energiile noastre. VLADIMIR DONESCU PROFESIONIȘTII INACTIVITĂȚII. — El sare obstacole și eu critic.. IN STRĂINĂTATE DUBLU PENTRU INSTITUȚII 1000 LEI ANUAL DIRECTOR: VLADIMIR DONESCU BUCUREȘTI, STR. CAROL 10 TELEFON 3.69.98 PUBLICITATEA LA ADMINISTRAȚIE Săptămână internațională Prima săptămână a începutului de an e dominată de ecoul discursurilor ținute de d-nii Hitler, Roosevelt, Petain. Cuvântarea președintelui Americii reprezintă fixarea de atitudine a lumii celei noi față de Axă. D-Sa a afirmat categoric că războaiele europene nu se pot despărți de interesele americane care sunt legate de soarta Angliei. De aceea „trebue să le trimitem arme în cantități suficiente și destul de repede pentru ca suferințele războiului să fie evitate și copiilor noștri’’. Acestui discurs i se pot pune două întrebări: este America pregătită de războiu ca să ajute pe Englezi și d. Roosevelt este autorizat să rezolve singur problema intervenției? Cercetând trecutul istoric al Statelor Unite, constatăm că președinții săi au fost întotdeauna un fel de dictatori. Abraham Lincoln a pornit războiul în contra sclaviei fără a mai cere aprobarea altora. Astfel de exemple se pot repeta, și chiar d. Roosevelt, în cei opt de președinție , a fost ani ai săi întotdeauna un dictator. Dar cealaltă problemă, a posibilităților americane de ajutorare a Angliei, deși nu o cunoaștem, o credem pentru un moment nerealizabilă. Și toată enigma războiului stă aici. Germania, maestra războiului fulger o va lua înaintea Americii. D-l Hitler a mărturisit că armata germană va fi în 1941 mult mai puternică decât în 1940. Greul războiului este dus acum de Italia, în Grecia și în Africa. Comunicatele anunță că armata germană a și fost îndreptată spre câmpurile de luptă italiene. D. Hitler mărturisește că „lupta poporului italian este lupta noastră, speranțele sale, sunt ale noastre", deci frăția de arme este totală. Iată cum războiul Germaniei, a milioanelor de soldați care nu mai luptă în Apus, mută astăzi în Mediterana. De aici și îndreptarea interesului diplomatic asupra Balcanilor. Prim ministrul Bulgariei a făcut o vizită la Viena și nici nu se poate concepe ca țările mici din Sud-estul Europei să nu intre în sfera de interese ale Axei. Altfel, am avea pentru moment o neînțelegere de ordin minor pentru o forță militară de talia celei Germane. Că vom avea mari desfășurări de forțe militare în Mediterana, ne-o spune și d. Schmiedt, din ministerul Afacerilor străine de la Berlin, când mărturisește că luptele Italiei din Mediterana sunt in acelaș timp și luptele intereselor Germaniei. Odată ce ele vor fi terminate, Axa e stăpâna miitarește in Europa. Dar de aici încep noi probleme. Ele se simt de acum in Franța. Mai incai avem înlăturarea titlului de Republică, înlocuit prin stat. Iată cum Infrăngerea militară a Franței a pecetluit soarta celei de a treia republica galica, indiferent de ce va fi în viitor, credem cu certitudine in înmormântarea formei actuale a franței. Dezastrul de la îdU a pecetluit soarta împăratului N Napoleon, și fraița a cautat refugiul in republică. Acum tot un dezastru militar pricinuit de Germania a alungat republica, fară de ideologii, de unde au plecat terme de stat in întreaga lume, franța va cunoaște îLuminaLUie tiamantan interne, capriinuiți cu gloria franceza, aureola la contestaoiia a culturii universale, nu putem concepe o prabușire denaiviva a sa, tvia, repeue ne fuge gandul spre o înțelegere franco-germana, scrind ca de multe ori chiar ei. Hitler vorbea cu admirație despre Franța. Încă odata Germania a biruit franța. Culturile insă nu dispar, ei de se învesc, se înfrățesc, își caută un alt făgaș în vieața omenirii. Credem ca Franța se află aici, în schimbarea conceptului față de (Continuare în pagina IV-a) T. BUCUR Crez la început de an începem un an nou, Dumnezeu știe cum va fi pentru țără, cât și pentru întreaga omenire. Se deschid căile marilor lupte, pe care cuvântările conducătorilor de popoare ni le arată a fi aspre și grele. Trăim desfacerea lumii de concepții vechi, de credințe, odinioară noi și ele și vrednice să strălucească în marea frescă a ideologiei umane, dar pe care vremea le-a ros, le-a fărâmițat, ca pe orice este pământesc și deci trecător. Noi suntem cei ce ducem greul, suntem acele ființe neputincioase — cobaiul — prin care ALEȘII dibnesc concepția de viață a viitorului, neconturată încă. Și acești cobai ce suntem ne frământăm vom rămâne pentru mâine și nu decât modești începători de ideologii, dar mari prin suferințe și sbucium. In noi trăiesc două lumi. Simțim în gândirea și gesturile noastre pe înaintași, părinții vorbesc încă prin noi, așa încât o bună parte din noi nu este noastră, ci a lor, bună sau rea, a și de care ne este peste putință să ne scăpăm. Desigur, că o regretăm în părțile sale negative, dar no i putem urî, fiindcă din ea ne-a venit vieața, fiindcă și ea este un capitol din istoria țării. Simțim și gândim apoi în chipuri noi, ideale, ne face plăcerea să le numim. Natura a sădit în om ideea de progres prin luptă, de aceea instinctiv fiecare pornește în vieață „generație" prin luptă, lentă sau revoluționară, așa cum clipa o impune. Noi, cei de astăzi, ne aflăm în această cadență, nervoasă, brutală, dar sinceră și spontană, a începutului de lupta, în care zăngănesc toate forțele din orice colț al omenirii, prin noi cei vii, cât și prin amintirea acelora din morminte, care trăiesc de apururi în jurul nostru, ca un nimb de lumină și întunerec, de imbolduri și de frâu al păcatelor inerente, căci suntem numai oameni, începem un an nou și continuăm o luptă abia începută. Din când în când, în toiul frământării, ne cerem o clipă de odihnă, pentru a ne măsura forțele și țelurile. Un astfel de popas ne impunem și nouă pentru începutul anului 1941. Ca primă țintă, în continuarea luptei, cea mai scumpă, cea mai nobilă, avem ceea ce am pierdut: Transilvania, Bucovina, Basarabia. Oricare ar fi fost gestul prin care am scăpat din mâini aceste frânturi din trupul românesc, botezat prin orice formulă, pe care numai istoria o va judeca real și imparțial, Transilvania, Bucovina și Basarabia rămân pământ românesc. Stăpânite trecător sau chiar pentru totdeauna, aceste teritorii vor fi socotite de istorie pământ românesc sub dominație străină. Așa cum Italia a fost stăpânită veacuri dearăndul, de la Goți și până la francezi și Germani, așa cum Germania a avut „țări" în afară de centrul ei de vieață, așa și noi, în momentul de față, avem „țări" ale noastre dar trecuts sub dominație străină. Este o lege a naturii, care ne îndeamnă să ne ocupăm cu mai multă trudă și dragoste de cei ce sufăr. De aceea și noi ne vom gândi în primul rând în scrisul nostru la acești frați dominați. Române în suferință, simte-ne mereu prezenți lângă tine, nezdruncinat de lipiți în această sfâșietoare și nedreaptă durere, în această oribilă umilință. Ne îndreptăm mereu spre Tine și vom căuta să împlântăm adânc în sufletul tuturor forțele uriașe ale unui neam ce nu poate muri. Vom striga pretutindeni, de la mie la mare, această sfâșiere crudă și nereală istoricește. Dar în lupta noastră, această zvârcolire reprezintă numai partea romantică, necesară pentru imbolduri. Fiindcă mature de toate realiști, suntem șiini că dreptatea nu vine prin cerșeală, prin strigăte disperate, prin articole de gazete, prin studii juridice, geografice și istorice. Un popor se impune prin faptă. Și fapta cere om vrednic, vânjos, gata de luptă, d,s jertfă. De aceea, noi pregătim lupta. Și primul gest este scoborărea în adâncurile noastre. Acolo aflăm de totdeauna o însușire aleasă: nu urîm pe nimeni, nici chiar pe Unguri sau Evrei. Credem că fiecare are dreptul să trăiască lui, în cinste și pace, în cuibul dar nu aici, în casa noastră. La noi, în hotarele Daciei, ne vrem stăpâni, nu din mândrie orgolioasă, ci din dragostea pentru acest pământ. Simțim românește și ne vrem Români și atât timp cât suntem aici, trăind pentru noi, nu pentru alții, nu ne vrem cu suflet schimbat, chiar cu acela al celei mai alese nații din lume. Dar aceasta nu ne împiedecă să privim cu sete și înfrigurare către toate culturile europene, străduindu-ne să ni le apropiem și să le adâncim. Nu ne urîm înaintașii și nu credm în lupta între generații. Cei dinaintea noastră ne dau pilde chiar prin greșelile lor, fiindcă atunci ei ne opresc de a cădea in prăpastie. Iar generațiile sunt firme noi pentru cocioabele vechi. Concepția luptei între generații, ca și partidele politice, sunt elemente de zâzanie în calea marei înfrățiri românești. Vedem, în armonia totală a istoriei pământului acestuia, cum generațiile se continuă și se întregesc între ele. Cred că axa vieții românești stă în figura acelei uriașe torțe de lumină, cărei niciunei generații nu-i este îngăduit s'o lase la pământ. Fiecare generație, la capătul de vieață, o redăm, având în piepturi mândrii străbune, celor noi, care cu emoții îngenunche spre a o primi, și in aceslaș timp ridică imnuri către Cel de Sus, spre a-i da înțelepciune și puteri, în urcușul cel greu. Cei bătrâni ne spun „Dar noi trebue sâ ne întrebăm, sâ ne sfătuim, sâ ne înțelegem, clipă de clipă, pentru a ne afla rostul ce adevărat și a nu aș îndepărta dela dânsul". Astfel, pe deasupra generațiilor, uniți spiritualicește și înfrățiți prin durere,muncim ca să luminăm și să întărim pe orice Român. Și oria? Român îmi este mie, in această luptă, mai scump și mai apropiat decât oricare străin, purtând el și chiar cel mai ilustru nume din literatură și de oriunde. Muncim ca să ridicăm țărănimea, industria, comerțul, burghezia, cultura românească. Muncim să ne înălțăm spiritualicește, dar să ne facem și o vieață mai ușoară, îmbelșugată, căci nu s'a văzut în istorie să înflorească nici când o civilizație in sărăcie, ci din belșug. Dar prin aceasta nu vrem să spunem că suntem iubitori arginți. Din contra, credem de un suflet și aici trebue să aibă loc revoluția de înoiri. Aici trebue să impunem dreptatea și legea obligatorie la cei mari față de cei mici. Nimeni nu este mare și mai ales in fața legii. Și mai credem că nu se poate câștiga nimic decât prin muncă. Noblețea ca mai aleasă vine prin muncă, și cine nu muncește nu are dreptul de a trăi. La acest început de an, scrisul nostru se oțelește pentru a impune oricui aceste frânturi de realități și gândul fiecăruia se'ndreaptă spre credința că ele vor străluci curând în tot cuprinsul hotarelor firești ale acestui neam cu grele blestemult pe umbr. BARIU THEODORISCU