Vremea, ianuarie-iunie 1942 (Anul 15, nr. 633-654)

1942-05-10 / nr. 647

A apărut In editura Vremea și Țăranii de N­­. ANGELESCU PUNCTE In Istoria literaturii române de C. Călinescu, exista la pag. 727 o fotografie înfățișând pe Tu­dor Arghezi și întâiul său născut, în Elveția. Drept dedicație foto­grafia poartă aceste cuvinte : „Le Père, le Fils et.... l’Evolution de la Matière...” • In Flacăra, II, nr. 16, 1913 a­­flăm că Mihai Kogălniceanu îm­­mutase multor prieteni cărți din biblioteca sa și că, desperat că repetatele sale cereri de resti­tuire rămăseseră fără răspuns, re­curse la acest mijloc eroic. Pu­blică la gazetă o informație con­cepută cam în acești termeni, D. M. Kogălniceanu,­ care nu poate suferi cărțile desperechia­­te, roagă pe toți prietenii săi ce au asemenea volume de la d-sa să binevoiască a veni la locuința d-sale pentru a-și ridica și restul volumelor rămase. • Cu prilejul centenarului lui Stendhal, au apărut două cărți : Stendhal, curieux homme de Louis Revel și Le plus bel omou­r de Stendhal de Gaston Picard. ” Un prieten al lui Macaulay spunea : „ înainte de a pleca la Cal­cutta, Macaulay vorbea cam prea mult. Acum însă are scânteerl de tăcere care fac conversația cu el delicioasă.­­ La Paris s’a deschis de câ­teva luni o librărie de un gen cu totul nou. Intr’adevăr, în ea vi­zitatorul se poate bucura de tri­plul avantaj al unui bar, al libră­riei propriu zisă și al unei galerii de tablouri. La parter e barul și librăria, la etaj galeria de pictu­ră, care, într’un colț, are un mi­nuscul salon de ceai, izolat prin­­tr’un paravan pictat de către unul din artiștii casei Parterul rivali­zează dealtfel cu etajul și în ce privește organizarea de expoziții,­­ de scriitori se’nțelege. Fotogra­fii, manuscrise, documente de tot felul raportându-se la lucrul ro­mancierului sau poetului sunt a­­dunate de mâini amicale Humorul nu e exclus, căci, de pildă, Andre Berry își prezintă drept strămoși pe Constantin cel Mare, apoi pe Pic de la Miran­­dola și alte personagii ilustre sau pitorești. Librăria aceasta, care cunoaște o mare vogă, are și o firmă ori­ginală : „Arc-en-Ciel”.­­ Dacă ar fi să ne luăm după câteva recente volume apărute în Franța, am putea crede că editu­rile s’au transformat în case de construcție. Au apărut, într'ade­­văr, trei „case" : La Maison d’en haut de Jacques Decrest, La Mai­son enchantée de R. J. Bénes, tradusă din cehă de Restaux, și La Maison des corbeaux de Hugo Wast, tradusă din spaniolă de G. Pilement.­­ Se spune că, după propria declarație a autorului, romanul Parada Norocului al d-lui Damian Stănoiu a fost lucrat la fața lo­cului, adică la ruleta din Sinaia. In scopul observației, autorul ar fi pierdut ,,treizeci de miișoa­­re”. Apare în editura VREMEA: E. LOVINESCU văzut de criticii din gene­rația imediat următoare. O manifestare cu totul inedită în cultura noastră Moralitatea literaturii O literatură nu se organizează și nu se reglementează prin mă­suri de constrângere exterioare ei. Daci asemenea condiții se i­­vesc, literatura continuă să trăia­scă o viață subordonată și timidă, la suprafața vieții adevărate, în­florind în opere superficiale și me­diocre, firi respirație adânci lipsite tot mai mult de valoare ge­si neral omenească. Atacurile împotriva libertății li­teraturii sunt făcute de obicei numele moralei. Ele sunt o inven­ta­ție modernă. Literatura de imagi­nație (căci numai despre ea vor­bim) sa bucurat multă vreme de o libertate deplină atâta timp cât ea nu atingea regimul politic în mijlocul căruia se desvolta. Sub vechiul regim francez, când tipă­rirea unei cărți era supusă unei a­­probări din partea cenzurii rega­le, literatura de imaginație se pu­tea desvolta fără obstacole. Cen­zura putea să oprească scrisorile filosofice ale lui Voltaire dar nu se amesteca în chestiuni de mo­rală. Foarte rar se întâmpla ca o carte să fie prohibită pentru imoralitatea ei. O carte putea fi pe atunci condamnată pen­tru ideile ei, în niciun caz (sau extrem de rar) pentru stilul ei indecent sau pentru imoralita­tea ei. lată, de exemplu, Gil Bias al lui Le Sage. Această operă sar putea numi foarte bine roma­nul tâlhăriei. Nu întorci o pagină în această carte fără ca să nu dai peste descrierea unei pungășii, a unei escrocherii sau a unei tâlhă­rii la drumul mare. Care este moralitatea acestui roman ? Una singură și care sar putea formula cam așa. In viață, sentimentele frumoase sunt luate în batjocură, numai interesul con­duce totul și cine e sincer, desin­­teresat și cinstit este repede dat la o parte și învins în lupta pen­tru existență. Aceasta este învăță­tura pe care o dă una dintre ope­xdr ătMfi ar­­derea lui Gil Bias. Prigoana împotriva literaturii în numele moralei apare in secolul trecut, in istoria spirituală a aces­tui secol, unele din pasajele cele mai rușinoase sunt desigur proce­sele de atentat la bunele moravuri care s'au intentat lui Flaubert și lui Baudelaire cu prilejul a două capodopere cum sunt Madame Bo­­vary și Les Fleurs du Mal. Acuzații de acest fel s'au adus, de atunci încoace, mereu și împo­triva multor scriitori. Nu lista lor ne interesează aici. Cei care judecă literatura după criteriul moralei nu se mulțumesc *­­­i numai cu atâta. Ei cer literatu­­­­rii nu numai ca să aibă un con­­­­ținut care să nu lovească bune­ e­le moravuri ci să aibă chiar ten­dințe moralizatoare !" Literatura, în linii generale, este d expresia unei anumite societăți sa z­ o anumită epocă. Așadar, dacă es­­­­­­te vorba să se aducă cuiva învi­­ci­nuirea de imoralitate, atunci tre­bue să se aducă societății imorale și în mijlocul căreia o anumită Ute­­ri­­atură apare. Și aici trebue de­­ observat că, de multe ori, dacă li­­ni­teratura oglindește starea reală a si societății in care se produce, ea critică și satirizează această socie­­gil­tate, reflectând-o batjocoritor și zugrăvind-o în culori aspre. In a­­cd­cest sens și numai în acesta se mot poate vorbi despre un rol morali­zator al literaturii. Dar literatura se poate foarte bine lipsi de acest­­ tol. P* Primejdia pe care ar înfățișa-o o pe literatură pentru moralitatea unei po, societăți este o exagerare. Pentru­ cai că, încă odată, nu o literatură este Ar imorală ci societatea in care ea se produce. Nu exemplele de imora­­la 1 Uitate din literatură pervertesc ti­ doi I­neretul ci exemplele pe care tine- tea ]­retul le găsește din belșug în ju­­cul f­iul lui, in familie, in viața socia- a?a­l­lă, în faptele mărunte ale vieții co- aPă j­tidiane, în mediul social în care te c trăește. fiul De obicei, când se vorbește de coti imoralitatea unei opere literare, se ?o­i înțelege prin asta indecența ei, și, tot i mai precis, zugrăvirea dragostei deaț fizice. Dar atunci ar trebui proci­­ca i bită o bună parte din tezaurul fieri literaturii clasice sau, în cel mai așa bun caz, ar trebui cenzurați cei date mai mari scriitori ai omenirii. Pri­m­ejdia, aici, e cu totul mincinoasă. Ea, dealtfel, nu începe să fie sem­nalată decât târziu în istoria lite­raturilor. Chestiunea, aici, trebue pusă altfel și anume in ce privește felul in care este descrisă dragos­tea. Orice lucru, cât de impudic, poate fi descris cu gust și cu pu­ritate. Dar atunci ce mai caută aici criteriul moralei ? Ca si vorbim a­­cum numai de noi, poate ar fi mai bine să se pornească lupta. In li­teratura noastră, impottiva prostu­lui gust, împotriva golănismului literar și al mahalagismului estetic mai bine decât să ne facem mai pudici decât suntem și să vorbim cu fățărnicie despre imoralitatea literaturii. Orice constrângere im­pusă literaturii în numele moralei este o măsură greșită și fără nici un efect practic. Moralitatea litera­turii stă în perfecțiunea ei. Al. Philippine o carte de Aristizza Romanescu Puțini sunt acei­ chiar dintre oa­menii de teatru, care știu că marea Aristizza Romanescu pe lângă a­­mintirea unui talent­ care face cins­te istoriei noastre teatrale, a mai lăsat în urma ei și o carte. Este vorba de o carte în care ne­întrecuta artistă prezenta urmașilor ei, într’o formă agreabilă, o analiză destul de subtilă a tuturor elemente­lor ce trebuiesc să colaboreze la o realizare dramatică. Cartea se nu­mește : Arta dramatică și reprezin­tă propriu-zis un curs complet asu­pra tehnicei actoricești. ,.Prin urmare, cei ce vor să se destine acestei cariere teatrale tre­bue să se convingă că, fără princi­pii, fără calități și fără muncă, nu vor ajunge decât actori, în înțelesul decăzut al cuvântului adică niște Păpuși, niște mașini, sau niște cara­ghioși’” "dr .e.or « W0 Pe­tr’un astfel r­. rezolvare în­tre atât de CUrS’ după 0 trebue să ? Cuprinzătoa^ a ceea ce toarea tra^azT ^ tr’un Probleme în: „eT.” ■“"■’«"«.or pental v,_ Plecând d­ela primele noțiuni­ la(,a’ fizionomia, âtltudi­« ir"’1“““- **“»«»“« Urmează partea cea mai delicată deci Și cea mai dificilă a lucră­­: Pasiunile, Viciile și Suferințele­­ ”U este vorba numai de o a­ f­­i« științifică urmărind price­ 1 fetesc inferior, ci ac^n­­u tocmai pe ceeace aceste pa­­s • vicii, și suferințe aduc cu ele g manifestări exterioara » 0,7 r .a cu ori ‘ 1 de a le reda pe scenă. I­­n partea a t reia, autoarea face sumara prezentare a Mitologiei struca in ultima parte să se ocu­­p­e Costume­­ p» epoci­i pQ_ ni­re- încheindu-și cursul cu un °­ ln care vorbește despre d‘ a Pieptănatului. P cursed 86 P ° are nUmi intr’adevăr m de artă dramatică. Fără în­ ca ca multe altele s’ar mai pu­­ce «Pune astăzi într’un astfel de fo­c (regle, machiaj, decor....) dar sâ ZTm­ Priintă această lu*«re ,va cuta în anul 1906 este de depar­­te c­el mai complet curs cu care tea- ”a nostru se poate mândri. Și so­țul 71 cu mulți dintre actorii nu­ Ce­ar mai câte ceva de învă­ța' rasfoindu-l( iar tineriIor ^ mc de la conservator le-ar servi ”, nu foarte util îndreptar în ca­­nul 1 pentru care cn „ om -ci­n, „eS, ~ “» rie reamintindu-i. ma N. Moldovanu­ [ în primul rând, lipsa totală ca stil de care, sufere autorul. De ceia, cartea are o neglijență atât mai condamnabilă cu cât consacrată unui scriitor al căr geniu a tins către desăvârșire normală și care iubea perfecțiune mai mult decât realitatea. D. Da Petrașincu întrebuințează cu­vinte triviale, improprii, striden­te. Scrie ca și cum ar vorbi la ce­fenea sau pe stradă, apoi, abor­dează probleme pentru care n are bibliografia necesară și nu­ pregătirea. Și, în sfârșit, se ocup de un autor ale cărui opere­­ sunt necunoscute în original, d­ s neștiind limba engleză. Dâinuește ,deci, la izvoarele a­cestei cărți, o improvizație și, ce puțin, o lipsă de seriozitate in­telectuală și morală. De aceia, ori­cât am vrea să-i înregistrăm efor­tul și pasiunea de care dă dovadă, suntem siliți să denunțăm, și de data asta, ca și 'n cazul acelui ..Decebal” al d-lui B. Iordan, pre­zența unui parventism cu atât mai grav cu cât el poate avea urm­ări­n actuala mișcare culturală dela loi, căreia îi lipsește criticul care să ne apere de invazia tuturor răbiților sau a tuturor acelora e-și închipuie că fantezia poate nlocui munca răbdătoare a omu­­ui de știință. « GEORGE FOTTY: Defense de humanisme. — O conferință ți­­ntă la „Institutul francez de a­lte studii din România". Sum­­ătă 25 Aprilie. Autorul nu apără, de fapt, u­­manismul în genere, ci ne arată im umanismul creștin din clul XVI a apărat pe om, se­mn­nd umanismul nu are nevoie , fie apărat. Simpla enunțare a­­ florilor sale îl constitue apo­­­­gia, dacă vrem să ne înrădăci­­n­im în credința că prezentul e u iar trecutul frumos. Căci,­­ înseamnă : a apăra omul ? Ce i­urne este rău nu în afara for­­ț­ei de existență numită om ? Da­­r este etalonul cu care putem e­ c lua ceea ce este sau nu propriu îului ? Și oare nu cumva orice r­ordonată fixată ne definește n­u mult preferințele decât ne d­evăluie adevărul ? . 3. George Fotty ne-a vorbit v —. vuiv­o ai vuiți unită «zi și ne-a a­­de­mintit sfatul lui Jean de St. Sam en­­son : „Spiritum nolite extingue cu­re” (Păziți-vă să întunecați spiri­­­tul). Dar oare tot ce se face în cui istorie poate fi conceput ca ne­­ea decurgând din spirit sau ca ne­­ea fiind o creație a spiritului ? De ce nu să luăm momentele de criză altce­­v­­va decât drept niște premeniri pe n­ care spiritul le face în însăși erar­­a­­hia valorilor sale ? 17­ Dar toate aceste întrebări nu nu sunt menite să diminueze contri­­b­­buția d-lui Fotty, ci dimpotrivă să îi ne arate cât de variată Ia pers­­es­pective i-a fost conferința și cât ta de sugestivă i-a fost tema desbă­­tută. D-sa crede în valoarea uma­­i­­nismu­lui creștin. E punctul său de îl vedere pe care-l respectăm întru i- cât e prezentat cu seriozitatea ne­­­­­cesară. Dar acest umanism creș­­te fin, e catolic. Deci e irevelant pen­­­­­tru noi cari suntem ortodoxi. e Și fiindcă, în felul acesta ,am ieșit i din lumea preferințelor, intrând­­ în plină realitate, vom spune că > acestui umanism catolic, noi îi o-­­ s­punem umanismul ortodox care : t și-a găsit întruparea, de pildă în 1 ■ „Cartea de învățătură” a lui f­­ Neagoe Basarab. r I­­­ARAM M. FRENKIAN . Le t réalisme grec. — O plachetă care ci­ne desvăluie gândirea unui cerce­­­­tător bine informat. Regretăm ră­u nu cunoatem lucrarea sa ,,Le­s Monde homerique” pentru a ve­­­­dea în ce măsură cercetarea de zi față continuă cercetarea sa publ­­i­cată la Paris în 1934, iar condu­­­c­țiile de azi ne interzic nădejdea­­u că vom putea lua cunoștință prea ne curând. Dealtfel d. Frenkm an­ne >i spune că a mai publicat și niște sa „Studii de filosofie presocratică în 1937, iar placheta „Le realisme la grec” se referă mereu când la una fel când la cealaltă din lucrările sale. ti­tuși în această situație ne re­­po­dem în imposibilitate de a prezen­­ta­ta placheta de față altfel decât în­ sat registrând-o pur și simplu, rămâ­­de nând ca mai târziu să-i găsim 1ot coordonatele proprii. șie PROF. C. MOISIL : Crește­­rii­rea colecțiilor cabinetului numis­ ce mafie.­­»Ne mulțumim, de ceam­ fi < lată, să anunțăm această lucra­ adi­e, rămânând ca, în curând, să re­ Por­venim, c­~— gț1­u V. Demetrius, omul care " întrupa bunătatea și mo­destia, soarta s’a arătat de o vitre­gie covârșitoare; îndeobște, ex­presia „a fost un nedreptățit" c­­am ieftină, cam uzată, slujind foarte adesea de expedient pen­tru a justifica trecerea oare­cum inutilă prin viață a cuiva ca­re a putut să ne fie drag pentru alte motive. In cazul lui Deme­trius, constatarea e, din neferici­re, perfect la locul ei, pentru că, scriitor înzestrat cu atât de re­marcabile merite,­­— el a avut par­te de satisfacții mizere în ra­port cu valoarea operei sale. Patruzeci de ani de activitate sârguincioasă, probă, și douăzeci de cărți n’au putut să facă din el decât un scriitor ,,stimat” — ceea ce e ceva, dar prea­ puțin, când poezia și proza lui ar fi avut dreptul la o recunoaștere inte­grală. Drama vieții lui V Demetriu loniettiorutcd lui PoliiaU Istrati Duminica trecută, din inițiativa d-lui Alexandru larix, un grup di intelectuali a comemorat pe roman­cierul Panait Istrati, de la a căru moarte s-au scurs șapte ani. D­­l. Mironescu, deschhizând serii conferințelor, a căutat cu multă sagacitate să desprindă sensul o­perei „fiului risipitor“, cum a fos numit, cu dreptate, Panait Istrati Dragostea de oameni, înțelegere tuturor formelor de viață, sunt e­lementele de bază ale romanele autorului Nersammlei. Critica Perpessicius a prezentat în cuvin­te calde, cu arta-i cunoscută, oper lui Panait Istrati; rapsodul Brăila a povestit proprie i viață și a­celo umili, munciți de aceleași nelinii ca și el, în romane, care, începân cu Kira Kiralina și încheind c­apul de soare pe Mediterană, s­i £.«naz sau­ vîafa"/! Adrian Zograffi; aceste fragment ale romanului său ciclic sunt lega­te prin același fir conducător : ex­periențele multiple, sub toate me­ridianele ale eroului principal, mă­nat de aceleași neliniști ca și crea­torul său. In seria amintirilor asupra .­­ Panait Istrati, d. Victor Eftimiu a prezentat pe omul neînțeles de contemporanii săi, luptând cu cele mai mari piedici, care s-ar putea spune că și-a scris opera cu pro­­priu-i sânge; d-n. Aida Vrioni a evocat o întâlnire cu autorul lui Codin la Menton, în epoca succe­selor europene, iar artistul-poet Ion Aurel Manolescu l-a înfățișat pe Istrati prin prisma generației mai tinere, care a aflat în opera sa un nesecat izvor de frumuseți ar­­tistice. Incheiând seria evocărilor, I. Alexandru Talex a prezentat o parte din corespondența inedită a­ui Panait Istrati. Scrisorile citito­­rlor, adevărate confesiuni asupra preferințelor literare scrisorile din­re Romain Rolland, nașul său lite­ar și autorul lui Mihail, sau co­­espondența cu prietenii săi ar a­­roga, prin strângerea în volum, o ouă și interesantă perspectivă a­­upra lui Panait Istrati și a operei de. Comemorarea autorului Unchiu­­l­ui Anghel este un act de înaltă în­­ț­legere al rolului lui Panait Istra­­t în istoria noastră literară; ea p­oate fi în același timp preludiul u­nei mai adânci cunoașteri a epicei d­­e. Poate să nu fie prea departe­­ , ziua în care toate romanele lui S­trati vor fi traduse în române­ ț în condiții superioare traduce­­ri Nerantsulei, iar corespondența, i se anunță atât de interesantă, va fi clasată și publicată pentru a mai s âncita cunoaștere, a scriitorului Di­nait Istrati. D. D. P. stă cu deosebire în faptul că, po­vestitor și romancier îndreptă­țit prin felul său de­ a scrie și prin subiectele asupra căror se coborî­­se cu solicitudine, să ajungă la inima mulțimilor, el nu a izbu­tit să fie ceea ce se cheamă un scriitor cu­ popularitate. Și totuși, Demetrius a fost cel dintâi care a zugrăvit mahalaua, privind-o altfel decât prin prisma caragealească. In meșteșugarii și în micii slujbași de la periferie des­­­­coperise o lume de care nici un alt scriitor nu se apropiase decât cu intenții să o persifleze, iar a­­ceasta lume alcătuește în romane­­­­le lui o frescă interesantă, abso­lut autentică Intr’o vreme când interesul se concentra asupra vieții satelor și­­ când peisajul literaturii era a­­­­proape exclusiv rural, modestul V. Demetrius deschidea drumuri spre cunoașterea altor aspecte de­­ viață românească și cerea de cetățenie literară pentru drept alte făpturi După el, pe cărările de el deețelenție, au venit așa cum se întâmplă, alții și au scris romane poate mai izbutite sub raportul­­ formal dar nu mai bogate în ob­­­­servație. Așa cum se întâmplă în­­­­să de multe ori, critica literară a­­ uitat să consemneze faptul că lui Demetrius i se cuvenea cel puțin­­ recunoașterea de a fi scris cele­i dintâiu pagini inspirate din viața t­a necăjită a mahalalei. Dacă — modest, timid, stânga­­ciu­ — V. Demetrius n‘a știut să­­- și servească opera, oficiul acesta­­ i-l va face timpul cândva. Con­­­­ducător de editură, a lăsat ca vo­­r­lumele lui să nu cunoască circula­­­­ția pe care alți scriitori știu s-o a­­a­sigure cărților lor. A lăsat ca, e­­■i­puizate în ritm încet, greoiu, să nu i fie aduse înapoi­ în vitrină. Cre­d­ dem, totuși, că mai târziu scriito­­­­rul va căpăta întreaga prețuire a a cititorilor cari vor constata cu e un sentiment de jenă că trecuse*­­­ră indiferenți pe lângă o operă a [i cărei singura vina putea sa fie r.u. e mai aceea de a nu fi avut, anga­­­­jată în serviciul ei, toba publici­*­­­tății. . A­ s chestiunea dacă romanul po­­l ^­lițist constitue sau nu o li­teratură ce îndreptățește obiecțiu­­nile care i se aduc, formează un­­ subiect desbătut deseori în presă, dar neelucidat deocamdată, pă­rerile exprimându-se ca deopotri­vă fervoare pentur și contra ge­nului. De curând, în hebdomadarul francez „Présent”, Kleber Hae­dens a ridicat din nou problema, situându-se printre apărătorii scri­erilor cu subiect așa zis palpitant. „Romanul polițist, — spune el, — este mai puțin istoria crimei și mai mult istoria luptei împotriva crimei. Noi urmărim eforturile detectivului care are toată simpa­tia noastră; suntem nerăbdători să-l vedem pe asasin arestat și pedepsit, și abia așteptăm să-l înhățăm de guler". Dar Kleber Haedens recunoaște temeiul celeilalte obiecțiuni : proasta calitate din punct de ve­dere literar a romanului poli­țist,­­ ceea ce nu justifică însă condamnarea genului ca atare căci, declară el, „ este ca și cum am­ osândi poezia și teatrul pentru că există unii poeți și autori drama­tci, inferiori”. Scrierilor din această categorie i se mai aduce o mustrare pe are totuși colaboratorul hebdo­madarului francez n’o menționea­­z : aceea că ele ar strica gustul entru lectura bună. Se poate ăspunde însă acestei acuzații că enul își recrutează două feluri d­e cititori: în primul rând, cei istruiți care găsesc în­frunzărirea umanelor de acțiune o oră de extindere, așa cum ar găsi ju­­ind bridge ; în al doilea rând,­­ care sunt la întâiul contact cu ora tipărită. De o vătămare a totului acestora din urmă nu se bate, prin urmare, vorbi­ri­dea gustul lor nu e încă format, sențialul este să li se deschidă afta pentru citit, iar romanele tine îndeplinesc tocmai această acțiune. Mai târziu, visul devi­­el însuși exigent, lasă baltă­ierile acestea și trece la altele alt conținut, cu altă prezentare. Ion Pas­ lar­ei iiie 161' " Sunt prezentate •Ar­» ..'re*­Un capitol este închinat genuri­i’a “í, a,tul istoriei teatrelor p . ídleni Până la Scandinavi 1 stil SePr­ n l ° are tărie de cultură! 1 ,M,t“ b’""* "«• .. ^ I­M «F JI­O DAN PETRAȘ ÎNCIJ « Edgar despre „falimentul conștiinței Intretăeri de drinrv»

Next