Vremea, ianuarie-iunie 1942 (Anul 15, nr. 633-654)
1942-05-10 / nr. 647
A apărut In editura Vremea și Țăranii de N. ANGELESCU PUNCTE In Istoria literaturii române de C. Călinescu, exista la pag. 727 o fotografie înfățișând pe Tudor Arghezi și întâiul său născut, în Elveția. Drept dedicație fotografia poartă aceste cuvinte : „Le Père, le Fils et.... l’Evolution de la Matière...” • In Flacăra, II, nr. 16, 1913 aflăm că Mihai Kogălniceanu îmmutase multor prieteni cărți din biblioteca sa și că, desperat că repetatele sale cereri de restituire rămăseseră fără răspuns, recurse la acest mijloc eroic. Publică la gazetă o informație concepută cam în acești termeni, D. M. Kogălniceanu, care nu poate suferi cărțile desperechiate, roagă pe toți prietenii săi ce au asemenea volume de la d-sa să binevoiască a veni la locuința d-sale pentru a-și ridica și restul volumelor rămase. • Cu prilejul centenarului lui Stendhal, au apărut două cărți : Stendhal, curieux homme de Louis Revel și Le plus bel omour de Stendhal de Gaston Picard. ” Un prieten al lui Macaulay spunea : „ înainte de a pleca la Calcutta, Macaulay vorbea cam prea mult. Acum însă are scânteerl de tăcere care fac conversația cu el delicioasă. La Paris s’a deschis de câteva luni o librărie de un gen cu totul nou. Intr’adevăr, în ea vizitatorul se poate bucura de triplul avantaj al unui bar, al librăriei propriu zisă și al unei galerii de tablouri. La parter e barul și librăria, la etaj galeria de pictură, care, într’un colț, are un minuscul salon de ceai, izolat printr’un paravan pictat de către unul din artiștii casei Parterul rivalizează dealtfel cu etajul și în ce privește organizarea de expoziții, de scriitori se’nțelege. Fotografii, manuscrise, documente de tot felul raportându-se la lucrul romancierului sau poetului sunt adunate de mâini amicale Humorul nu e exclus, căci, de pildă, Andre Berry își prezintă drept strămoși pe Constantin cel Mare, apoi pe Pic de la Mirandola și alte personagii ilustre sau pitorești. Librăria aceasta, care cunoaște o mare vogă, are și o firmă originală : „Arc-en-Ciel”. Dacă ar fi să ne luăm după câteva recente volume apărute în Franța, am putea crede că editurile s’au transformat în case de construcție. Au apărut, într'adevăr, trei „case" : La Maison d’en haut de Jacques Decrest, La Maison enchantée de R. J. Bénes, tradusă din cehă de Restaux, și La Maison des corbeaux de Hugo Wast, tradusă din spaniolă de G. Pilement. Se spune că, după propria declarație a autorului, romanul Parada Norocului al d-lui Damian Stănoiu a fost lucrat la fața locului, adică la ruleta din Sinaia. In scopul observației, autorul ar fi pierdut ,,treizeci de miișoare”. Apare în editura VREMEA: E. LOVINESCU văzut de criticii din generația imediat următoare. O manifestare cu totul inedită în cultura noastră Moralitatea literaturii O literatură nu se organizează și nu se reglementează prin măsuri de constrângere exterioare ei. Daci asemenea condiții se ivesc, literatura continuă să trăiască o viață subordonată și timidă, la suprafața vieții adevărate, înflorind în opere superficiale și mediocre, firi respirație adânci lipsite tot mai mult de valoare gesi neral omenească. Atacurile împotriva libertății literaturii sunt făcute de obicei numele moralei. Ele sunt o inventație modernă. Literatura de imaginație (căci numai despre ea vorbim) sa bucurat multă vreme de o libertate deplină atâta timp cât ea nu atingea regimul politic în mijlocul căruia se desvolta. Sub vechiul regim francez, când tipărirea unei cărți era supusă unei aprobări din partea cenzurii regale, literatura de imaginație se putea desvolta fără obstacole. Cenzura putea să oprească scrisorile filosofice ale lui Voltaire dar nu se amesteca în chestiuni de morală. Foarte rar se întâmpla ca o carte să fie prohibită pentru imoralitatea ei. O carte putea fi pe atunci condamnată pentru ideile ei, în niciun caz (sau extrem de rar) pentru stilul ei indecent sau pentru imoralitatea ei. lată, de exemplu, Gil Bias al lui Le Sage. Această operă sar putea numi foarte bine romanul tâlhăriei. Nu întorci o pagină în această carte fără ca să nu dai peste descrierea unei pungășii, a unei escrocherii sau a unei tâlhării la drumul mare. Care este moralitatea acestui roman ? Una singură și care sar putea formula cam așa. In viață, sentimentele frumoase sunt luate în batjocură, numai interesul conduce totul și cine e sincer, desinteresat și cinstit este repede dat la o parte și învins în lupta pentru existență. Aceasta este învățătura pe care o dă una dintre opexdr ătMfi arderea lui Gil Bias. Prigoana împotriva literaturii în numele moralei apare in secolul trecut, in istoria spirituală a acestui secol, unele din pasajele cele mai rușinoase sunt desigur procesele de atentat la bunele moravuri care s'au intentat lui Flaubert și lui Baudelaire cu prilejul a două capodopere cum sunt Madame Bovary și Les Fleurs du Mal. Acuzații de acest fel s'au adus, de atunci încoace, mereu și împotriva multor scriitori. Nu lista lor ne interesează aici. Cei care judecă literatura după criteriul moralei nu se mulțumesc *i numai cu atâta. Ei cer literaturii nu numai ca să aibă un conținut care să nu lovească bune ele moravuri ci să aibă chiar tendințe moralizatoare !" Literatura, în linii generale, este d expresia unei anumite societăți sa z o anumită epocă. Așadar, dacă este vorba să se aducă cuiva învicinuirea de imoralitate, atunci trebue să se aducă societății imorale și în mijlocul căreia o anumită Uteriatură apare. Și aici trebue de observat că, de multe ori, dacă liniteratura oglindește starea reală a si societății in care se produce, ea critică și satirizează această sociegiltate, reflectând-o batjocoritor și zugrăvind-o în culori aspre. In acdcest sens și numai în acesta se mot poate vorbi despre un rol moralizator al literaturii. Dar literatura se poate foarte bine lipsi de acest tol. P* Primejdia pe care ar înfățișa-o o pe literatură pentru moralitatea unei po, societăți este o exagerare. Pentru cai că, încă odată, nu o literatură este Ar imorală ci societatea in care ea se produce. Nu exemplele de imorala 1 Uitate din literatură pervertesc ti doi Ineretul ci exemplele pe care tine- tea ]retul le găsește din belșug în jucul fiul lui, in familie, in viața socia- a?allă, în faptele mărunte ale vieții co- aPă jtidiane, în mediul social în care te c trăește. fiul De obicei, când se vorbește de coti imoralitatea unei opere literare, se ?oi înțelege prin asta indecența ei, și, tot i mai precis, zugrăvirea dragostei deaț fizice. Dar atunci ar trebui procica i bită o bună parte din tezaurul fieri literaturii clasice sau, în cel mai așa bun caz, ar trebui cenzurați cei date mai mari scriitori ai omenirii. Primejdia, aici, e cu totul mincinoasă. Ea, dealtfel, nu începe să fie semnalată decât târziu în istoria literaturilor. Chestiunea, aici, trebue pusă altfel și anume in ce privește felul in care este descrisă dragostea. Orice lucru, cât de impudic, poate fi descris cu gust și cu puritate. Dar atunci ce mai caută aici criteriul moralei ? Ca si vorbim acum numai de noi, poate ar fi mai bine să se pornească lupta. In literatura noastră, impottiva prostului gust, împotriva golănismului literar și al mahalagismului estetic mai bine decât să ne facem mai pudici decât suntem și să vorbim cu fățărnicie despre imoralitatea literaturii. Orice constrângere impusă literaturii în numele moralei este o măsură greșită și fără nici un efect practic. Moralitatea literaturii stă în perfecțiunea ei. Al. Philippine o carte de Aristizza Romanescu Puțini sunt acei chiar dintre oamenii de teatru, care știu că marea Aristizza Romanescu pe lângă amintirea unui talent care face cinste istoriei noastre teatrale, a mai lăsat în urma ei și o carte. Este vorba de o carte în care neîntrecuta artistă prezenta urmașilor ei, într’o formă agreabilă, o analiză destul de subtilă a tuturor elementelor ce trebuiesc să colaboreze la o realizare dramatică. Cartea se numește : Arta dramatică și reprezintă propriu-zis un curs complet asupra tehnicei actoricești. ,.Prin urmare, cei ce vor să se destine acestei cariere teatrale trebue să se convingă că, fără principii, fără calități și fără muncă, nu vor ajunge decât actori, în înțelesul decăzut al cuvântului adică niște Păpuși, niște mașini, sau niște caraghioși’” "dr .e.or « W0 Petr’un astfel r. rezolvare între atât de CUrS’ după 0 trebue să ? Cuprinzătoa^ a ceea ce toarea tra^azT ^ tr’un Probleme în: „eT.” ■“"■’«"«.or pental v,_ Plecând dela primele noțiuni la(,a’ fizionomia, âtltudi« ir"’1“““- **“»«»“« Urmează partea cea mai delicată deci Și cea mai dificilă a lucră: Pasiunile, Viciile și Suferințele ”U este vorba numai de o a fi« științifică urmărind price 1 fetesc inferior, ci ac^nu tocmai pe ceeace aceste pas • vicii, și suferințe aduc cu ele g manifestări exterioara » 0,7 r .a cu ori ‘ 1 de a le reda pe scenă. In partea a t reia, autoarea face sumara prezentare a Mitologiei struca in ultima parte să se ocupe Costume p» epocii pQ_ nire- încheindu-și cursul cu un ° ln care vorbește despre d‘ a Pieptănatului. P cursed 86 P ° are nUmi intr’adevăr m de artă dramatică. Fără în ca ca multe altele s’ar mai puce «Pune astăzi într’un astfel de foc (regle, machiaj, decor....) dar sâ ZTm Priintă această lu*«re ,va cuta în anul 1906 este de departe cel mai complet curs cu care tea- ”a nostru se poate mândri. Și soțul 71 cu mulți dintre actorii nu Cear mai câte ceva de învăța' rasfoindu-l( iar tineriIor ^ mc de la conservator le-ar servi ”, nu foarte util îndreptar în canul 1 pentru care cn „ om -cin, „eS, ~ “» rie reamintindu-i. ma N. Moldovanu [ în primul rând, lipsa totală ca stil de care, sufere autorul. De ceia, cartea are o neglijență atât mai condamnabilă cu cât consacrată unui scriitor al căr geniu a tins către desăvârșire normală și care iubea perfecțiune mai mult decât realitatea. D. Da Petrașincu întrebuințează cuvinte triviale, improprii, stridente. Scrie ca și cum ar vorbi la cefenea sau pe stradă, apoi, abordează probleme pentru care n are bibliografia necesară și nu pregătirea. Și, în sfârșit, se ocup de un autor ale cărui opere sunt necunoscute în original, d s neștiind limba engleză. Dâinuește ,deci, la izvoarele acestei cărți, o improvizație și, ce puțin, o lipsă de seriozitate intelectuală și morală. De aceia, oricât am vrea să-i înregistrăm efortul și pasiunea de care dă dovadă, suntem siliți să denunțăm, și de data asta, ca și 'n cazul acelui ..Decebal” al d-lui B. Iordan, prezența unui parventism cu atât mai grav cu cât el poate avea urmărin actuala mișcare culturală dela loi, căreia îi lipsește criticul care să ne apere de invazia tuturor răbiților sau a tuturor acelora e-și închipuie că fantezia poate nlocui munca răbdătoare a omuui de știință. « GEORGE FOTTY: Defense de humanisme. — O conferință țintă la „Institutul francez de alte studii din România". Sumătă 25 Aprilie. Autorul nu apără, de fapt, umanismul în genere, ci ne arată im umanismul creștin din clul XVI a apărat pe om, semnnd umanismul nu are nevoie , fie apărat. Simpla enunțare a florilor sale îl constitue apogia, dacă vrem să ne înrădăcinim în credința că prezentul e u iar trecutul frumos. Căci, înseamnă : a apăra omul ? Ce iurne este rău nu în afara forței de existență numită om ? Dar este etalonul cu care putem e c lua ceea ce este sau nu propriu îului ? Și oare nu cumva orice rordonată fixată ne definește nu mult preferințele decât ne devăluie adevărul ? . 3. George Fotty ne-a vorbit v —. vuivo ai vuiți unită «zi și ne-a ademintit sfatul lui Jean de St. Sam enson : „Spiritum nolite extingue cure” (Păziți-vă să întunecați spiritul). Dar oare tot ce se face în cui istorie poate fi conceput ca neea decurgând din spirit sau ca neea fiind o creație a spiritului ? De ce nu să luăm momentele de criză altcevva decât drept niște premeniri pe n care spiritul le face în însăși erarahia valorilor sale ? 17 Dar toate aceste întrebări nu nu sunt menite să diminueze contribbuția d-lui Fotty, ci dimpotrivă să îi ne arate cât de variată Ia persespective i-a fost conferința și cât ta de sugestivă i-a fost tema desbătută. D-sa crede în valoarea umainismului creștin. E punctul său de îl vedere pe care-l respectăm întru i- cât e prezentat cu seriozitatea necesară. Dar acest umanism crește fin, e catolic. Deci e irevelant pentru noi cari suntem ortodoxi. e Și fiindcă, în felul acesta ,am ieșit i din lumea preferințelor, intrând în plină realitate, vom spune că > acestui umanism catolic, noi îi o- spunem umanismul ortodox care : t și-a găsit întruparea, de pildă în 1 ■ „Cartea de învățătură” a lui f Neagoe Basarab. r IARAM M. FRENKIAN . Le t réalisme grec. — O plachetă care cine desvăluie gândirea unui cercetător bine informat. Regretăm rău nu cunoatem lucrarea sa ,,Les Monde homerique” pentru a vedea în ce măsură cercetarea de zi față continuă cercetarea sa publicată la Paris în 1934, iar conducțiile de azi ne interzic nădejdeau că vom putea lua cunoștință prea ne curând. Dealtfel d. Frenkm anne >i spune că a mai publicat și niște sa „Studii de filosofie presocratică în 1937, iar placheta „Le realisme la grec” se referă mereu când la una fel când la cealaltă din lucrările sale. tituși în această situație ne repodem în imposibilitate de a prezentata placheta de față altfel decât în sat registrând-o pur și simplu, rămâde nând ca mai târziu să-i găsim 1ot coordonatele proprii. șie PROF. C. MOISIL : Creșteriirea colecțiilor cabinetului numis ce mafie.»Ne mulțumim, de ceam fi < lată, să anunțăm această lucra adie, rămânând ca, în curând, să re Porvenim, c~— gț1u V. Demetrius, omul care " întrupa bunătatea și modestia, soarta s’a arătat de o vitregie covârșitoare; îndeobște, expresia „a fost un nedreptățit" cam ieftină, cam uzată, slujind foarte adesea de expedient pentru a justifica trecerea oarecum inutilă prin viață a cuiva care a putut să ne fie drag pentru alte motive. In cazul lui Demetrius, constatarea e, din nefericire, perfect la locul ei, pentru că, scriitor înzestrat cu atât de remarcabile merite,— el a avut parte de satisfacții mizere în raport cu valoarea operei sale. Patruzeci de ani de activitate sârguincioasă, probă, și douăzeci de cărți n’au putut să facă din el decât un scriitor ,,stimat” — ceea ce e ceva, dar prea puțin, când poezia și proza lui ar fi avut dreptul la o recunoaștere integrală. Drama vieții lui V Demetriu loniettiorutcd lui PoliiaU Istrati Duminica trecută, din inițiativa d-lui Alexandru larix, un grup di intelectuali a comemorat pe romancierul Panait Istrati, de la a căru moarte s-au scurs șapte ani. Dl. Mironescu, deschhizând serii conferințelor, a căutat cu multă sagacitate să desprindă sensul operei „fiului risipitor“, cum a fos numit, cu dreptate, Panait Istrati Dragostea de oameni, înțelegere tuturor formelor de viață, sunt elementele de bază ale romanele autorului Nersammlei. Critica Perpessicius a prezentat în cuvinte calde, cu arta-i cunoscută, oper lui Panait Istrati; rapsodul Brăila a povestit proprie i viață și acelo umili, munciți de aceleași nelinii ca și el, în romane, care, începân cu Kira Kiralina și încheind capul de soare pe Mediterană, si £.«naz sau vîafa"/! Adrian Zograffi; aceste fragment ale romanului său ciclic sunt legate prin același fir conducător : experiențele multiple, sub toate meridianele ale eroului principal, mănat de aceleași neliniști ca și creatorul său. In seria amintirilor asupra . Panait Istrati, d. Victor Eftimiu a prezentat pe omul neînțeles de contemporanii săi, luptând cu cele mai mari piedici, care s-ar putea spune că și-a scris opera cu propriu-i sânge; d-n. Aida Vrioni a evocat o întâlnire cu autorul lui Codin la Menton, în epoca succeselor europene, iar artistul-poet Ion Aurel Manolescu l-a înfățișat pe Istrati prin prisma generației mai tinere, care a aflat în opera sa un nesecat izvor de frumuseți artistice. Incheiând seria evocărilor, I. Alexandru Talex a prezentat o parte din corespondența inedită aui Panait Istrati. Scrisorile cititorlor, adevărate confesiuni asupra preferințelor literare scrisorile dinre Romain Rolland, nașul său litear și autorul lui Mihail, sau coespondența cu prietenii săi ar aroga, prin strângerea în volum, o ouă și interesantă perspectivă aupra lui Panait Istrati și a operei de. Comemorarea autorului Unchiului Anghel este un act de înaltă înțlegere al rolului lui Panait Istrat în istoria noastră literară; ea poate fi în același timp preludiul unei mai adânci cunoașteri a epicei de. Poate să nu fie prea departe , ziua în care toate romanele lui Strati vor fi traduse în române ț în condiții superioare traduceri Nerantsulei, iar corespondența, i se anunță atât de interesantă, va fi clasată și publicată pentru a mai s âncita cunoaștere, a scriitorului Dinait Istrati. D. D. P. stă cu deosebire în faptul că, povestitor și romancier îndreptățit prin felul său de a scrie și prin subiectele asupra căror se coborîse cu solicitudine, să ajungă la inima mulțimilor, el nu a izbutit să fie ceea ce se cheamă un scriitor cu popularitate. Și totuși, Demetrius a fost cel dintâi care a zugrăvit mahalaua, privind-o altfel decât prin prisma caragealească. In meșteșugarii și în micii slujbași de la periferie descoperise o lume de care nici un alt scriitor nu se apropiase decât cu intenții să o persifleze, iar aceasta lume alcătuește în romanele lui o frescă interesantă, absolut autentică Intr’o vreme când interesul se concentra asupra vieții satelor și când peisajul literaturii era aproape exclusiv rural, modestul V. Demetrius deschidea drumuri spre cunoașterea altor aspecte de viață românească și cerea de cetățenie literară pentru drept alte făpturi După el, pe cărările de el deețelenție, au venit așa cum se întâmplă, alții și au scris romane poate mai izbutite sub raportul formal dar nu mai bogate în observație. Așa cum se întâmplă însă de multe ori, critica literară a uitat să consemneze faptul că lui Demetrius i se cuvenea cel puțin recunoașterea de a fi scris celei dintâiu pagini inspirate din viața ta necăjită a mahalalei. Dacă — modest, timid, stângaciu — V. Demetrius n‘a știut să- și servească opera, oficiul acesta i-l va face timpul cândva. Conducător de editură, a lăsat ca vorlumele lui să nu cunoască circulația pe care alți scriitori știu s-o aasigure cărților lor. A lăsat ca, e■ipuizate în ritm încet, greoiu, să nu i fie aduse înapoi în vitrină. Cred dem, totuși, că mai târziu scriitorul va căpăta întreaga prețuire a a cititorilor cari vor constata cu e un sentiment de jenă că trecuse*ră indiferenți pe lângă o operă a [i cărei singura vina putea sa fie r.u. e mai aceea de a nu fi avut, angajată în serviciul ei, toba publici*tății. . A s chestiunea dacă romanul pol ^lițist constitue sau nu o literatură ce îndreptățește obiecțiunile care i se aduc, formează un subiect desbătut deseori în presă, dar neelucidat deocamdată, părerile exprimându-se ca deopotrivă fervoare pentur și contra genului. De curând, în hebdomadarul francez „Présent”, Kleber Haedens a ridicat din nou problema, situându-se printre apărătorii scrierilor cu subiect așa zis palpitant. „Romanul polițist, — spune el, — este mai puțin istoria crimei și mai mult istoria luptei împotriva crimei. Noi urmărim eforturile detectivului care are toată simpatia noastră; suntem nerăbdători să-l vedem pe asasin arestat și pedepsit, și abia așteptăm să-l înhățăm de guler". Dar Kleber Haedens recunoaște temeiul celeilalte obiecțiuni : proasta calitate din punct de vedere literar a romanului polițist, ceea ce nu justifică însă condamnarea genului ca atare căci, declară el, „ este ca și cum am osândi poezia și teatrul pentru că există unii poeți și autori dramatci, inferiori”. Scrierilor din această categorie i se mai aduce o mustrare pe are totuși colaboratorul hebdomadarului francez n’o menționeaz : aceea că ele ar strica gustul entru lectura bună. Se poate ăspunde însă acestei acuzații că enul își recrutează două feluri de cititori: în primul rând, cei istruiți care găsesc înfrunzărirea umanelor de acțiune o oră de extindere, așa cum ar găsi juind bridge ; în al doilea rând, care sunt la întâiul contact cu ora tipărită. De o vătămare a totului acestora din urmă nu se bate, prin urmare, vorbiridea gustul lor nu e încă format, sențialul este să li se deschidă afta pentru citit, iar romanele tine îndeplinesc tocmai această acțiune. Mai târziu, visul deviel însuși exigent, lasă baltăierile acestea și trece la altele alt conținut, cu altă prezentare. Ion Pas larei iiie 161' " Sunt prezentate •Ar» ..'re*Un capitol este închinat genurii’a “í, a,tul istoriei teatrelor p . ídleni Până la Scandinavi 1 stil SePr n l ° are tărie de cultură! 1 ,M,t“ b’""* "«• .. ^ IM «F JIO DAN PETRAȘ ÎNCIJ « Edgar despre „falimentul conștiinței Intretăeri de drinrv»