Ziarul Călětoriilor, 1898 (Anul 2, nr. 16-88)

1898-01-04 / nr. 16

— ■ —--- ■■ ....er- ■ . —124 ZIARUL CaLETORIILOR după spusa tuturora, trebuia să ie­șim din această iarnă; dimpotrivă, nu văd decât figuri rotunde și să­nătoase. Cu lumina însă se petrece un lu­cru ciudat. Păn’acum ni se părea aci jos întocmai ca și ziua, când a­­prindeam lămpile ; acuma însă, chiar când toate lămpile sunt aprinse şi ne coborâm jos, par’că ne-am coborî într’o pivniţă. Marţi 27 Februarie.—Mergem spre est-sud-est. Pesimismul meu era în­dreptăţit. Aproape toată ziua a bătut un vânt puternic de la vest; baro­metrul e jos, a început însă a se urca în chip neregulat, temperatura e cea mai înaltă pe care am avut’o toată iarna; maximul de azi a fost —97 C. La 8 ceasuri dimineaţa, ter­mometrul era la —22° C. Tempera­tura creşte şi scade aproape exact în chip invers cu barometrul. Observaţiile de azi după amiazi ne arată 80° 10’ latitudine nordică. Miercuri 28 Februarie. — Astă­zi avem vreme frumoasă; vântul nu bate aproape de loc și temperatura e între — 26 și — 30° C. Spre sud cerul e acoperit de nori, așa că soa­rele nu prea îl vedem, dar e deja lumină cum se cade. Dup’amiază am făcut cu Sverdrup o plimbare cu patinele de zăpadă; pentru prima oară în acest an, am putut face o ast­fel de plimbare după amiază. Ieri şi azi am încercat să pompăm apa ce poate s’ar fi strâns în inte­riorul vaporului, dar n’am scos ni­mic, de­şi am încercat şi cu sare şi cu apă încălzită. Se poate că apa a îngheţat în jurul pompei, se poate de asemenea că nici nu este în vapor. De mai bine de o lună nu s’a ară­tat de alt-fel apă de loc, nici în ca­mera mașinelor nici în alt loc. Astă-seară vîntul a început să bată iar din sud-sud-vest și barome­trul scade, de unde deducem că se apropie vînt favorabil. Seara am făcut, în bucătărie, o baie caldă; curăţenia corpului te face să te simţi par’că mai am. Joi, 1 Martie. — Stăm aproape pe loc. Vreme frumoasă, moale, numai — 19° C. Cerul acoperit, ninsoare u­­şoară şi vânt slab. Am încercat un sondagiu cu tot ce am avut funie pe bord. Dar, cu toate că am sondat până la 3415 de de metri, n’am dat de ia­d. Bentsen e de părere că osia pământului tre­bue să aibă o gaură şi mai că-mi vine şi mie să cred tot aşa.. Vineri, 2 Martie.— Câinii cei mici cari au­ fost ţinuţi până acum în ca­bina unde au­ văzut lumina zilei, şi unde au făcut o mulţime de bleste­măţii cu cutiile de aparate ale lui Hangen, au fost aduşi ieri pentru întâia oară pe punte. Azi au fost inuţi acolo toată dimineaţa. Se arată foarte curioşi, examinează toate şi se interesează mai ales de interiorul tuturor cuşcelor câinilor din acest mare oraş. Duminică, 4 Martie.— Iar mergem repede spre sud. Vântul e iar de la nord vest, dar nu aşa mult. Observaţiile de dup’amiazi ne arată 79° 54’ latitudine nordică; aceasta însemnează că în zilele din urmă, înainte de a da vântul acesta, tre­buie să fi făcut un drum bun spre nord. Ieri şi azi vremea a fost rea, la o temperatură de — 37 până la — 38° C. și cu un vânt de 11 1/2 pe secundă, trebuie să mărturisim că e cam răcoare. De observat e că acum vânturile de nord aduc frig iar cele de sud căldură, la începutul iernei era contrariul. Luni, 5 Martie.—Am făcut cu Sver­drup o plimbare lungă spre nord-est cu patinele de zăpadă. Drum foarte bun, căci vântul a împrăştiat pretu­tindeni zăpada, de­şi e destul de puţină. Marţi, 6 Martie —Iar stăm pe loc. Astă­zi a fost o zi rece de tot, 44 până la 46° C, sub zero, cu un vînt de aproape 6 metri pe secundă , o ocazie minunată pentru cine a vrut să aibă mâini şi urechi degerate, — şi unii din noi s’au şi folosit de a această ocazie. Fridtjof Nansen (Urmare în numărul viitor) JULES GROS PĂŢANIILE Unei nunţi pariziane in jurul lumei . Şeful indian sări uşor din locul înalt unde era cocoţat şi se înfăţişă înaintea vânătorului. — Tatăl Purtătorul de trăsnet, zise el cu tonul acela ceremonios care nu’l părăsea nici­odată, ar face bine să ascundă carul și catârii săi sub acoperitoarea de lemn. In timp ce el se va duce la prietenii d soarei ră­pite, mă voia duce pe de altă parte, să caut urma răpitorilor. Raton, în acest timp, va rămânea să păzească echipajul Frate-meu să mă aștepte, să nu plece făr’de mine. Programul lui Ochiu de Lynx fu ur­mărit punct cu punct, catârii intrară în pădure, și pătrunseră, fără obo­seală, într’o înfundătură, unde nimeni nu i ar fi bănuit Raton cu o exce­lentă pușcă la mână, se ghemui în dosul caprei, și cu mâna pe cocoșul armei, începu a explora împrejuri­mile, cu privirea lui pătrunzătoare. Cât despre d. Fontaine și tovarășul său Novet, porniră pe o cărăruşă în­gustă, care ducea la vîrful colinei. Ajunseră dinspre ziuă, așa după cum făgăduise bătrânului geograf. Găsiră acolo pe tinerii ghemuiți îm­prejurul focului pe jumătate stins, descurajaţi și disperaţi. — In picioare ! In picioare ! prie­teni, le strigă d. Fontaine. A venit vremea să ne punem pe lucru. Când­ aflară că Noyet și cu tova­rășii săi, se vor îndruma ca să se ducă spre urmărirea răpitorilor ti­nerei fete, toţi împreună reclamară onoarea de a face parte din expe­diţie. — Lăsați, vă rog, zise Purtătorul de Trăsnet. Nu m’am tocmit de a ur­mări această întreprindere de­cât cu condiția de a face ce vreau. Deci, nu pot să primesc concursul nici u­nuia dintre d-voastră. D'abia debar­caţi din Europa, nu puteţi cunoaşte pericolele, care înconjoară mereu, pe cei care vor scăpa pe d­­oara. — Ce ne pasă de pericole? întrerup­se marchizul Cesar de la Becassiére, care, une­ori ştia să uite pe Tortoni şi cafeneaua Anglais. Crezi oare că avem mai puţină bărbăţie de­cât dumneata ? — Pentru mine, zise Emil des Rivieres, domnii aceştia ori s’ar în­voi ori nu, îi voiu urma şi voiu îm­părţi cu ei toate pericolele care îi ameninţă. E vorba de ceva mai pre­ţios de­cât viaţa, fiind­că e logod­nica mea aceea care e în mâna săl­baticilor, fiind­că rivalul meu care trebue să fie instigatorul acestei crime poate acum va smulge prin groază, consimțimîntul, care s-­­ descurajeze de a-1 căpăta prin convingere. Novet păru a sta la gânduri, apoi înduioșat de sigur de dureroasa stare a amorezului zise: — Mi-e teamă să nu îmi pară răui de slăbiciunea mea; mie teamă că neexperienţa vieţei sălbatice să nu vă facă greutăţi, dar consimt cu toate acestea să te iau, dar cu con­diţia ca numai d-ta singur să vii cu noi. Marchizul şi pictorul Beaudoin pro­testară zadarnic; vînătorul fu neîn­durat. Cât despre tînărul funcţionar de la Luvru, se resemnă a rămânea fără a se plînge. Nu încerca nici o dorință de a încerca o ast­fel de a­­ventură, și gândul magazinului său de mătăsărit nu îl părăsea nici o clipă Numai dacă stăpânul meu s’ar în­voi să mă ia îndărăt când d. Milton va voi să mă reîntoarcă, spunea el mereu. Scoborîră coasta, apoi Guilom No­vet și Emil des Rivieres luară con­cediu de la tovarășii săi, regăsiră furgonul, catârii și pe păzitorul lor Raton tot în starea în care fuseseră lăsați. Ochi-de-Lynx nu se ivise încă.

Next