Ziarul Călětoriilor, 1898 (Anul 2, nr. 16-88)
1898-01-04 / nr. 16
— ■ —--- ■■ ....er- ■ . —124 ZIARUL CaLETORIILOR după spusa tuturora, trebuia să ieșim din această iarnă; dimpotrivă, nu văd decât figuri rotunde și sănătoase. Cu lumina însă se petrece un lucru ciudat. Păn’acum ni se părea aci jos întocmai ca și ziua, când aprindeam lămpile ; acuma însă, chiar când toate lămpile sunt aprinse şi ne coborâm jos, par’că ne-am coborî într’o pivniţă. Marţi 27 Februarie.—Mergem spre est-sud-est. Pesimismul meu era îndreptăţit. Aproape toată ziua a bătut un vânt puternic de la vest; barometrul e jos, a început însă a se urca în chip neregulat, temperatura e cea mai înaltă pe care am avut’o toată iarna; maximul de azi a fost —97 C. La 8 ceasuri dimineaţa, termometrul era la —22° C. Temperatura creşte şi scade aproape exact în chip invers cu barometrul. Observaţiile de azi după amiazi ne arată 80° 10’ latitudine nordică. Miercuri 28 Februarie. — Astăzi avem vreme frumoasă; vântul nu bate aproape de loc și temperatura e între — 26 și — 30° C. Spre sud cerul e acoperit de nori, așa că soarele nu prea îl vedem, dar e deja lumină cum se cade. Dup’amiază am făcut cu Sverdrup o plimbare cu patinele de zăpadă; pentru prima oară în acest an, am putut face o astfel de plimbare după amiază. Ieri şi azi am încercat să pompăm apa ce poate s’ar fi strâns în interiorul vaporului, dar n’am scos nimic, deşi am încercat şi cu sare şi cu apă încălzită. Se poate că apa a îngheţat în jurul pompei, se poate de asemenea că nici nu este în vapor. De mai bine de o lună nu s’a arătat de alt-fel apă de loc, nici în camera mașinelor nici în alt loc. Astă-seară vîntul a început să bată iar din sud-sud-vest și barometrul scade, de unde deducem că se apropie vînt favorabil. Seara am făcut, în bucătărie, o baie caldă; curăţenia corpului te face să te simţi par’că mai am. Joi, 1 Martie. — Stăm aproape pe loc. Vreme frumoasă, moale, numai — 19° C. Cerul acoperit, ninsoare uşoară şi vânt slab. Am încercat un sondagiu cu tot ce am avut funie pe bord. Dar, cu toate că am sondat până la 3415 de de metri, n’am dat de iad. Bentsen e de părere că osia pământului trebue să aibă o gaură şi mai că-mi vine şi mie să cred tot aşa.. Vineri, 2 Martie.— Câinii cei mici cari au fost ţinuţi până acum în cabina unde au văzut lumina zilei, şi unde au făcut o mulţime de blestemăţii cu cutiile de aparate ale lui Hangen, au fost aduşi ieri pentru întâia oară pe punte. Azi au fost inuţi acolo toată dimineaţa. Se arată foarte curioşi, examinează toate şi se interesează mai ales de interiorul tuturor cuşcelor câinilor din acest mare oraş. Duminică, 4 Martie.— Iar mergem repede spre sud. Vântul e iar de la nord vest, dar nu aşa mult. Observaţiile de dup’amiazi ne arată 79° 54’ latitudine nordică; aceasta însemnează că în zilele din urmă, înainte de a da vântul acesta, trebuie să fi făcut un drum bun spre nord. Ieri şi azi vremea a fost rea, la o temperatură de — 37 până la — 38° C. și cu un vânt de 11 1/2 pe secundă, trebuie să mărturisim că e cam răcoare. De observat e că acum vânturile de nord aduc frig iar cele de sud căldură, la începutul iernei era contrariul. Luni, 5 Martie.—Am făcut cu Sverdrup o plimbare lungă spre nord-est cu patinele de zăpadă. Drum foarte bun, căci vântul a împrăştiat pretutindeni zăpada, deşi e destul de puţină. Marţi, 6 Martie —Iar stăm pe loc. Astăzi a fost o zi rece de tot, 44 până la 46° C, sub zero, cu un vînt de aproape 6 metri pe secundă , o ocazie minunată pentru cine a vrut să aibă mâini şi urechi degerate, — şi unii din noi s’au şi folosit de a această ocazie. Fridtjof Nansen (Urmare în numărul viitor) JULES GROS PĂŢANIILE Unei nunţi pariziane in jurul lumei . Şeful indian sări uşor din locul înalt unde era cocoţat şi se înfăţişă înaintea vânătorului. — Tatăl Purtătorul de trăsnet, zise el cu tonul acela ceremonios care nu’l părăsea niciodată, ar face bine să ascundă carul și catârii săi sub acoperitoarea de lemn. In timp ce el se va duce la prietenii d soarei răpite, mă voia duce pe de altă parte, să caut urma răpitorilor. Raton, în acest timp, va rămânea să păzească echipajul Frate-meu să mă aștepte, să nu plece făr’de mine. Programul lui Ochiu de Lynx fu urmărit punct cu punct, catârii intrară în pădure, și pătrunseră, fără oboseală, într’o înfundătură, unde nimeni nu i ar fi bănuit Raton cu o excelentă pușcă la mână, se ghemui în dosul caprei, și cu mâna pe cocoșul armei, începu a explora împrejurimile, cu privirea lui pătrunzătoare. Cât despre d. Fontaine și tovarășul său Novet, porniră pe o cărăruşă îngustă, care ducea la vîrful colinei. Ajunseră dinspre ziuă, așa după cum făgăduise bătrânului geograf. Găsiră acolo pe tinerii ghemuiți împrejurul focului pe jumătate stins, descurajaţi și disperaţi. — In picioare ! In picioare ! prieteni, le strigă d. Fontaine. A venit vremea să ne punem pe lucru. Când aflară că Noyet și cu tovarășii săi, se vor îndruma ca să se ducă spre urmărirea răpitorilor tinerei fete, toţi împreună reclamară onoarea de a face parte din expediţie. — Lăsați, vă rog, zise Purtătorul de Trăsnet. Nu m’am tocmit de a urmări această întreprindere decât cu condiția de a face ce vreau. Deci, nu pot să primesc concursul nici unuia dintre d-voastră. D'abia debarcaţi din Europa, nu puteţi cunoaşte pericolele, care înconjoară mereu, pe cei care vor scăpa pe doara. — Ce ne pasă de pericole? întrerupse marchizul Cesar de la Becassiére, care, uneori ştia să uite pe Tortoni şi cafeneaua Anglais. Crezi oare că avem mai puţină bărbăţie decât dumneata ? — Pentru mine, zise Emil des Rivieres, domnii aceştia ori s’ar învoi ori nu, îi voiu urma şi voiu împărţi cu ei toate pericolele care îi ameninţă. E vorba de ceva mai preţios decât viaţa, fiindcă e logodnica mea aceea care e în mâna sălbaticilor, fiindcă rivalul meu care trebue să fie instigatorul acestei crime poate acum va smulge prin groază, consimțimîntul, care s- descurajeze de a-1 căpăta prin convingere. Novet păru a sta la gânduri, apoi înduioșat de sigur de dureroasa stare a amorezului zise: — Mi-e teamă să nu îmi pară răui de slăbiciunea mea; mie teamă că neexperienţa vieţei sălbatice să nu vă facă greutăţi, dar consimt cu toate acestea să te iau, dar cu condiţia ca numai d-ta singur să vii cu noi. Marchizul şi pictorul Beaudoin protestară zadarnic; vînătorul fu neîndurat. Cât despre tînărul funcţionar de la Luvru, se resemnă a rămânea fără a se plînge. Nu încerca nici o dorință de a încerca o astfel de aventură, și gândul magazinului său de mătăsărit nu îl părăsea nici o clipă Numai dacă stăpânul meu s’ar învoi să mă ia îndărăt când d. Milton va voi să mă reîntoarcă, spunea el mereu. Scoborîră coasta, apoi Guilom Novet și Emil des Rivieres luară concediu de la tovarășii săi, regăsiră furgonul, catârii și pe păzitorul lor Raton tot în starea în care fuseseră lăsați. Ochi-de-Lynx nu se ivise încă.