Ziarul Călětoriilor, 1898 (Anul 2, nr. 16-88)
1898-01-24 / nr. 22
1 70 ■-* 2ÎARUL CALÉTOR11LOR Ah! fermecătoare Capree, regina apelor albastre, stâncă de aur, giuvaer presărat de smaralde; Capree, scăldată de soare, inundată de lumină, arsă de ocră şi de sgură roşie Capree, delicioasă nebunie a unei lumi încântătoare, mărgăritarul mărgăritarelor din regatul mărgăritarelor, insulă feerică, insulă sirenă! Ah! Capree, ce plăcut sună în urechi numele tău! Ah! amintirea ta, deşteaptă efluvii dulci în sufletul celor ce te-au cunoscut! Şi câte regrete trebue să iaşi în spiritul celor ce nu te-au văzut!... Nici verdeaţă îmbelşugată! nici văi armonioase! nici ruine! Căci, după Tiberiu, Senatul Roman a pus să se dărâme cele douăsprezece palate dedicate zeilor şi cele o sută de case după ţărm ! Caprele, vechii locuitori şi naşi ai insulei, veniră atunci să pască cytisus-ul după ultimele urme ale ocupaţiunei romane, urme presărate cu sare. Şi atunci, numai piraţii din Barbaria fură singurii cari frecventară Caprea. Şi Caprea se lăsă lenei în deliciul uitărei! Nici ruine! Nici drumuri! Numai trepte, pe cari catârul nu îndrăzneşte să calce. Dar pretutindeni, stânci spăimântătoare, case acoperite cu viţă, agăţate de asperităţile pietrelor, ulicioare strimte, strânse între ziduri, pe cari, din când în când, apare câte un palmier, demn de coasta africană. Aproape peste tot sunt măslini şi fructe splendide , bolţi de viţă cu struguri dulci, flori cu corola strălucitoare. Şi câte excursiuni în acest colţ de Paradis!... Şi ce panoramă! capul Misena, golful Neapol, Vezuviul, şi coasta care merge dulce, ondulând către ţărmurile Italiei de Sud! Apoi, Faraglioni, care es din mare ca nişte dolmene gigantice, ca acele monumente mortuare celtice ; apoi alte stânci... Saltul lui Tiberiu, după care, acest monstru încoronat, arunca pe favoriţii săi, după ce ÎI supusese la cele mai teribile torturi... Intr’o zi, unul din aceşti nenorociţi, în culmea durerei, implora moartea; dar împăratul, îi răspunse cu dispreț: — Nu te iubesc într’atât, ca să-ți dau moartea. La sud de acest palat, la Punta Tragara, unde se ridică trei stânci în formă de piramide, aspectul este delicios. Cea din mijloc, este străpunsă de o deschidere naturală—numită Arco-Naturale—prin care, bărcile pescarilor trec împinse de vîntul dulce. Şi la Arco-Naturale ce vedere admirabilă! Eşti deasupra şesului, ai înaintea ochilor marea, brăzdată de pânze albe şi roşii! Ah ! cu câtă greutate te desparţi de această privelişte ! Şi grota de Azur sau a nimfelor. Descoperirea acestei grote, este foarte curioasă. In timpul vere! din 1832, doi englezi pluteau pe lângă coaste, când unul din ei, văzând o escavaţie într’o stâncă, avu curioasa idee de a pătrunde în ea. Cărei fu mirarea şi admirarea, văzând un lac liniştit, aşezat într’un cerc de vre-o 400 de metri. Stâncile, apa, nisipul, toate sunt albastre, de o culoare dulce, care te minunează. Apa lacului, de 5 metri adâncime este aşa de limpede, aşa de clară, că ţi pare că e destul să întinzi mâna ca să apuci scoile din fundul lui. Bolta este foarte înaltă, formată dintr’o stâncă, acoperită cu stalactite. Intrarea este cam dificilă și numai culcându te pe brânci, într’o barcă mică, pot pătrunde în Grota de Azur. Apa în vestibulul grotei, se ridică până la tavan, și lumina pătrunde în interior, prin acest vestibul traversând apa care umple. E feeric!... Complectarea panoramei o face grota Mitramania, la care se ajunge printr’un scoborâş de 130 de trepte Insula Caprea a fost ocupată de francezi în 1808. In timpul acela Murat îşi inaugura domnia în Neapol, şi văzând, de la fereastra sa, fâlfâind steagul englez pe vârful lui Mont Solaro, unde e situat oraşul Capri, însărcină pe generalul Lamarque de a da jos. Lucrul nu era tocmai aşa uşor căci pe atunci Caprea se numea «micul Gibraltar» . Dar Lamarque, cu câţiva oameni din Landes, nu se temea de nimic. Caprea era apărată de Hudson Lowe, viitorul temnicer al lui Napoleon. Cu 1900 de oameni, Lamarque debarcă, în timpul nopţei, în trei puncte diferite ale insulei. El merse, contra focului inamicului, pe poteci pe cari numai un singur om poate trece, până la o banchetă de stâncă ; şi cum acolo, soldaţii săi arătară o ezitare, el dădu ordin bărcilor să se depărteze. Astfel, el şi soldaţii săi, nu puteau decât să învingă sau să moară cu toţii. La 150 de picioare mai sus, englezii sunt în număr de 1.500. De trei ori trupele franceze ocupară, prin asalt, glacisul şi de trei ori fură respinse. In timpul nopţei, Lamarque, sub un foc teribil, reia asaltul, dând ordin trupelor sale de a nu trage nici un foc. Numai la 20 de paşi de inamic, tobele răsunară şi francezii, cu strigăte puternice, se aruncară peste trupele engleze. Fac un număr dublu de prizonieri şi apoi începe asediul cheea acestei poziţii: Capri. Acesta era o dublă şi îndoită dificultate. Flota britanică, alergând la zgomotul tunului, bombardează poziţiile franceze. Lamarque este apucat între două tocuri. Dar nu e nimic ! După un asediu de 10 zile Hudson Lowe se predă. Câteva zile după aceasta, unul din miniştrii lui Murat, Salicetti, scria domnului sau: «Sunt la Capri în mijlocul francezilor, dar nu pot pricepe cum au intrat aci». S’au dus acele zile !... Din vremurile atât de frumoase ale domniei Romane, n'au rămas nici ruine, nici o urmă! Singură, amintirea cea sîngeroasă a domniei nebune a lui Tiberiu, planează asupra insulei!... Tăcută, visătoare, liniştită, împresurată de albastrele ape ale Mediteranei, Caprea nu trăeşte decât simpla viaţă de pescari. Ah! fermecătoare Capree, regina apelor albastre, stânca de aur, giuvaer presărat de smaralde, Capree scăldată de soare, inundată de lumină, arsă de ocră şi de sgură roşie! Capree, delicioasă nebunie a unei lumi încântătoare, mărgăritarul mărgăritarelor din regatul mărgăritarelor, insulă feerică, insulă sirenă! Ah! Cepree, ce plăcut sună în urechi numele tau! Ah ! amintirea ta, deşteaptă efluvii dulci în sufletul celor ce te au cunoscut! Şi câte regrete trebue să laşi în spiritul celor ce nu te au văzut!... fermecătoarea... regino !... Pompi. EPISOADE DIN CATEGORIA MEA LA FOLUL NORD vi Trebue să cercetez mai departe ca să văd dacă tot acest praf brun e de natură minerală și prin urmare de origine terestră. Prin crăpături am găsit o mulţime de ghemuri mari de alge de aceiaşi natură cum am mai observat adesea. De asemenea am adunat ghemuri de diatomee printre cari sub microscop am descoperit o mulţime de organisme celulare roşii de o formă caracteristică (n’am avut încă timpul să le examinez mai de aproape). Toate aceste diatomee se găseau la oarecare adîcime cam la un metru sub apă. Tot aci prosperau şi algele, numai părţi din ele se ridicau până la suprafaţă. Probabil că acolo era întocmai adâncimea la care pătura superpusă de apă dulce se întinde asupra apei de mare. Apa la suprafață era curat apă dulce. Joui 19 Iulie.—E întocma așa cum m’am așteptat. Am început să înțeleg mersul vânturilor. După ce am avut azi un vânt tă-