Ziarul Călătoriilor, 1910 (Anul 11, nr. 661-712)
1910-01-06 / nr. 661
4040 AA/vWs/WWWVS ilkttiL CAtAtfCaiiLCa I I. 11 .1.1. 1-I11.1-1M. .I..O ■ - tur-» idei.* ABONAMENT LA „ ZIARUL CĂLĂTORIILOR” Pentru 1 an 5 lei, jum. an 2.60 Spaniolii in regiunea Ritului încă din Iulie, spaniolii duc o aspră campanie in Maroc, care interesează în mod viu și pe Francezi, căci şi ei au avut de făcut acum d'! ani o sforţare militară importantă— tot in Maroc şi pentru că, după cum se înţelege, stăpânii Algeriei şi Tunisului nu pot rămâne străini de ceea ce se petrece in Maroc. Fără îndoială că spaniolii din Melilla nu se aşteptau la aceste evenimente cari luau naştere din cauza fanteziei pe care o avu Abd-el-Aziz de a instala la Fez o linie de vagonete «Decauville» spre a uni palatul cu grădinile sale. La începutul lui Iulie, o depeşă anunţă, că «Rifanii’ atacaseră şantierele şi omorâseră 6 lucrători. Generalul Marina scoase imediat trupele sale din Men 11a și merse să alunge pe inamic pe care îl şi puse pe fugă — către Nádor; ocupă muntele Atalayon şi se instala pe masivul Gurugu. La 18 iulie, pe la 3 după masă, Rifanii îl atacară acolo, la masă. Maurii fură decimaţi dar şi spaniolii pierdură pe locol.colonel Gaballos, comandantul Royo, căpitanul Illache şi pe alţi două ofiţeri. După două zile, Marocanii tăiară drumul spaniolilor cu Stefi 11a dar aceştia işi făcură loc. In dimineaţa zilei de 23, Rifanii atacară staţia drumului de fer de la Capul Moreno. Spaniolii sosiră şi respinseră atacul, cu baioneta. Soldaţii respirară, dar căldura şi lipsa de apă deveneau covârşitoare. De-odată sună goma. Atacul reîncepu. Ilordele marocane doborârii coloana spaniolă. Colonelul Cabrera şi doui comandanţi fură omorâţi. Alţi marocani se îndreptară către Melilla, noroc că trupe proaspete debarcaseră în ziua acea. Marina le trimise întru întâmpinare. Rostul bătăliei: 16 ofiţeri şi 300 de oameni! La 20, Maurii fură alungaţi de generalul Pintos care-şi găsi moartea mai târziu din cauza neprevederei sale de a ocupa un teren bun. Generalul Marina are planul său de a obţine trupe considerabile şi dea ocupa metodic posturile strategice ale Nadoraiui, Seluanului şi Guruguuluî. Li nu se lasă de a fi ftrat în lupte de fond. Timp de trei luni, August, Septembre şi Octombre, prepară o luptă înceată şi sigură. Dar in avant-posturi e alergătură continuă şi soldaţii spanioli învaţă în paguba lor, ceea ce este o hârţuială marocană. Strămoşii lor au învins pe Napoleon tot prin hârţuială şi tocmai prin această Ritanii obosesc pe Spanioli. Şi cât sunt de buni trăgători şi ce războinici fioroşî! Nenorocire celuia, care ehiar prizonier. Supliciul omorâre! cu pietre, dispărut din restul Marocului , se conservă încă pe coastele inospitaliere ale Ritului. Condamnatul e pus ia lanţuri şi apoi lovit cu pietre de tot tribul, chiar şi de femei şi copii. Ori ce lovitură dată lui "Rumi ) (condamnatului) se numără printre bunele moravuri pentru cari Allah va fi de gustul musulmanului. Lucrul cel mai extraordinar era sângele rece cu care se ascundeau Rifanii in găuri adânci aproape de linia de posturi. Acolo steteau ore întregi și când o patrulă inamică se apropia de groapa nebănuită, îşi găsea moartea fără a avea timp să anunţe nici pe camarazii din urmă. Aceasta necăjea mult pe spanioli, pe lângă veştile triste ce le sosea din interiorul Spaniei. Trupelor şi generalului Marina mai ales, le-a trebuit multă înţelepciune şi inimă spre a alege momentul nemerit operaţiunilor sale de la sfârşitul lui Septembre. Această ultimă luptă fu decisivă. Situaţia fu schimbată in 8 zile. Rând pe rând poziţiile Nadorului, Guru, gutiului, Seluanului, etc.—fură ocupate. La 2! Sept. drapelul Spaniol fâlfâia pe muntele Gurugu. Acesta fu un delir pentru Spanioli. întreaga Spanie era entuziasmată. Regele declară că ziua aceia era cea, mai frumoasă din domnia lui. Dar, din nenorocire, succesul fu scurt; — după 2 zile, o coloană de Spanioli cari veneau la Seluan fu prinsă de către Rifani și decimată pe liane. Lupta fu teribilă şi furia marocanilor extraordinară : unii atacau cu pumnalul, alţii asvârleau pietre cu praştia asupra infanteriei. Coloana trebui să se retragă; generalul Vicario care o comanda, fu omorât împreună cu alţi 16 ofiţeri. De atunci si până in prezent, luptele au încetat şi marocanii par a fi schimbat tactica lor de lupte de fond, în lupte izolate fără veste şi trogănitoare. Spaniolii au avut o grea şcoală de făcut,pe care însă au sfârşit-o cu mult eroism. A. PEŞTERILE MAMUTULUI Călătorind prin Statele Unite ale Americei, treceam prin Kentuki şi nu putui să nu mă opresc ca să vizitez celebra peşteră a Mimutului, care de mult face admiraţia călătorilor din lumea întreagă. Intr’adevăr călătoria ce făcui acolo, în fundul pământului, mă uimi mai mult decât toate minunile Statelor Unite; mi se păru ca văz o lume nouă, cu totul alta de cât cea pâmânteascâ. Până sâ ajung la aceasta peşteră, călătorii iu trenul, printr’o localitate curioasă, plină de peşteri, cu ape subterane la fiecare pas; o mulţime da isvoare cu apă minerală, fântâni intermitente, tot felul de curiozităţi geologice. In apropierea peşterilor se afla un oţel mare, otelul « Peşterei Mamutului». Acolo mă oprii şi imediat după masă, îmbrăcaţi—cu şi vreo trei tovarăşi de-ai mei— în haine groase de postav, pornirăm înspre peşteri, însoţiţi de doui conducători negri, cari purtau mai multe lămpi. O luarăm mai întâi pe o cărare strâmtă in mijlocul stâncilor şi peste puţin timp zărirăm sub coasta muntelui, în mijlocul viei plină de verdeaţă, o intrare neagră, întunecoasă, strâmtă, încât d’abia puteau trece două persoane alăturea : era intrarea vestitelor peşteri. După ce fiecare din noi îşi aprinse lampa, intrarăm mai întâi într’un gang lung şi strâmt, apoi scoborârâm 60—80 trepte de piatră, umede şi alunecoase. Eram acum într’o galerie înaltă şi largă ce ducea la o sală mare, rotundă, din care plecau o mulţime de ganguri. Patrunserâm în acel loc numit «Marele vestibul»; prin acesta, care ’i situat pe un povârniş destul de repede, am ajuns într’o sală de o circonferinţă de o sută de metri aproape şi cu o boltă imensă. Sala aceasta cuprinde cinci mii de persoane şi e împodobită cu o mulţime de stalactite de forme curioase ; din cauza aceasta i s’a dat numele de Biserica gotică. Intr’adevâr, aceste stalactite seamănă de minune cu architectura unei biserici medievale : aci se văd coloane, pilaştri, bolţi, ogivale, pâpă şi o catedră naturală de piatră, de la care, de sigur, mulţi predicatori-călători au venit să-şi expună doctrinele. Părăsind biserica gotică, ne afundarăm într’un alt gang, pe pereţii căruia, la lumina lămpilor noastre, straluceau stalactite admirabile. De acolo intrarăm în camera Strigoilor — numită astfel din pricină că aici s’au găsit mumii indiene şi, probabil, altădată servise de cimitir unor triburi indiene. Deşi are un nume îngrozitor, «Camera Strigoilor» e foarte bine luminată. Funiile conducătorilor au făcut aci un fel de cafenea ; aici se văid băuturi diverse şi se citesc jurnale. Mai departe, în gangul numit «Labirint», bolta devine atât de joasă, încât a trebuit să ne tărâm pe picioare şi pe mâini. Acest gang se mai numeşte Drumul