Ziarul Călătoriilor, noiembrie 1912 – noiembrie 1913 (Anul 13, nr. 1-52)
1912-11-14 / nr. 1
ZIARUL CĂLĂTORIILOR ŞI AL ŞTIINŢELOR POPULARE Astronomia pentru toţi intr’o revistă pentru popularizarea ştiinţelor, astronomia trebue să ocupe un loc însemnat, tocmai prin natura obiectivului cu care ea se ocupă. In adevăr, astronomia este ştiinţa cerului, adică a tuturor astrelor, a tuturor stelelor, cari sunt tot atâţia sori ca şi Soarele ce ne luminează şi ne dă căldura; e ştiinţa deci şi a Soarelui nostru şi a tuturor corpurilor întunecate, mari şi mici ce se învârtesc în jurul lui, numite planete şi printre cari se prenumără şi Pământul pe care locuim noi. Nu poţi deci să vorbeşti de Pământ, fără să nu arăţi, că e şi el un corp ceresc ca toate celelalte tot rotund, tot plutind în spaţiu. Câţi sunt insă cel cari ştiţi, că globul pe care locuim, fuge în spaţiu în jurul Soarelui, cu o iuţeală de aproape 30 km. pe secundă. 30.000 metri pe fiecare secundă şi noi nu simţim de loc mişcarea aceasta vijelioasă ! Vezi că Pământul e imens faţa de biata furnică ce se numeşte omul. De pe balconul ceresc pe care ne aflăm, noi putem însă să urmărim celelalte astre : planete, comete şi stele, le putem studia mişcările, constituţia lor. Mai toţi cred că nu te poţi ocupa şi nu poţi fi folositor astronomiei, decât dacă cunoşti matematica înaltă, sau dacă ai la îndemână cele mai costisitoare instrumente optice. E o mare greşeală a neştiutorilor, cari face astfel pe mulţi, să se ţină departe de studiul cel mai interesant, cel mai plăcut, cel mai uşor. De ani de zile caut să desrădăcinez această părere din ţara noastră, încurajând pe cât mai mulţi să se ocupe cu studiul direct al bolţei cereşti, dovedind că fără o înaltă cultură matematică şi fără lunete colosal de mari, tot poţi fi folositor studiului cerului, sa f, cel puţin, poţi să afli nenumărate adevăruri astronomice cu mare uşurinţă. Oricine poate să înveţe constelaţiunile cu stelele lor principale, să urmărească mersul piaţetelor printre stele, stelele variabile, cari îşi schimbă mereu strălucirea. Nu ţi se cere decât bunăvoinţă şi răbdare, răsplătite in urmă cu o plăcere ce nu o încearcă decât cu cari studiază cerul. Cu un binoclu poţi să vezi nenumărate lucruri cereşti, pe cari nu le poţi observa cu ochii liberi, cu o lunetă astronomică care nu costă decât 40 — 50 lei poţi să faci observaţii foarte interesante. Totul e să ai un conducător şi în ce priveşte acest studiu, mă voi pune cu o mare plăcere la dispoziţia tuturor celor cari vor să facă primii paşi spre studiul cerului. Vom răspunde deci fie prin revistă, fie direct, tuturor celor cari vor să cunoască câte ceva din minunăţiile cereşti. Ne adresăm orăşenilor, dar în special celor cari locuesc în comunele rurale, cari au un cer măreţ, nepătat de praful şi fumul oraşelor, neluminat în timpul nopţii de lumina gazului aerian, sau de a lămpilor electrice. Pentru cineva care are un cer liber, un orizon larg, nu e o mai mare plăcere, seara, după ce a scăpat de grija zilei, decât răcorindu-şi sufletul colindând cu mintea prin adâncimele bolţei azurate. Vor apare deci treptat articole de astronomie populară, cum şi sfaturi practice şi vom publica cu plăcere şi observaţion făcute în ţara noastră de amatorii astronomi, cari cunoscftndu-mă toţi, îmi vor da ajutorul lor pentru a răspândi cât mai mult cunoştinţele astronomice in ţara noastră. Orice scrisoare se va adresa direcţiei ,,Ziarului Călătoriilor şi al Ştiinţei populare”, str. Brezoianu No. 11, Bucureşti. Victor Anestin: Illtreii coincid din IS Itt 3 Sfârşitul pădurilor Ziarele mănâncă pădurile Ziarele se înmulţesc pe zi ce trece, în toate ţările şi desvoltarea acestea, mai cu seamă în Statele Unite, Anglia şi Franţa e excesivă. Această desvoltare se face deci în paguba pădurilor, a căror apropiată dispariţiune pare de neînlăturat. Pădurile nu au în prezent duşmani maimari decât pe fabricanţii de hârtie şi nu e mâncător mai mare de hârtie ca un ziar cotidian. Astfel, în Statele Unite din America se consumă anual 651 milioane metri cubi de lemne, pe când creșterea pădurilor nu trece de 198 milioane de metri cubi. Cu alte cuvinte America consumă de trei ori mai multe lemne decât produc toate pădurile ei. Astfel, deficitul de 463 milioane de metri cubi pe ani va da repede gata vechile rezerve, oricât de însemnate ar fi ele. În România, nimicirea pădurilor se face cu mare sârguinţă de câţiva exploatatori, şi cel puţin nu se împărtăşesc şi ziarele de acest desavantaj al ţărei, căci ele se plâng mereu de lipsa de hârtie, după cum se plânge şi ziarul „Universul” cel care„mănâncă" mai multă hârtie in ţara noastră. Mâncătorii de fiere De câţiva ani, medicii sunt partizanii unui nou metod terapeutic, care pare că dă rezultate satisfăcătoare. E vorba de opoterapie. E foarte simplu. Eşti bolnav de rinichi? Mănânci rinichii unui animal oarecare. Suferi de inimă? Nu ai decât să consumi la inimi de viţel, de porc, etc. Fiecare parte a corpului omului, sau a animalelor, cuprinde o virtute particulară, spun unii cari poate să fie astfel absorbită. De aceia pe semne că unele triburi de sălbateci au obiceiul să mănânce inima duşmanului, pentru a-şi întări curajul. In China aşa se face. Chinezii fac apoi terapie fără să ştie. Pentru el, ficatul e organul esenţial, in care localizează eî facultăţile cele mai nobile şi fierel îi atribuie valoarea acţiunei. I Călâii chinezi fac afaceri foarte bune , de pe urma acestei superstiţii. Ei vând ficatul victimelor lor. Din nenorocire cererea întrece oferta şi din această pricină s’au organizat adej vărate bande de rău făcători, cari omoară pe cei cari îî întâlnesc, numai pentru a le lua fierea vânzând-o. Nu e mult de când faptele acestor, siniştrii comercianţi Ioc Pomat (hoţi de fiere), au făcut să se vorbească mult de ele. Un ofiţer al legiunei streine a fost surprins, omorât de o asemenea bandă, care l-a spintecat luându-i fierea. E drept însă că nu aţ vândut-o, ci au mâncat-o. In acest caz, bandiţii nu merită numele da canibali, ci făceau pur și simplu o cură de opoterapie. E drept insă că victimele au de ce să se plângă.