Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, noiembrie 1913 – decembrie 1914 (Anul 14, nr. 1-60)

1913-11-12 / nr. 1

834 ZIARUL CĂLĂTORIILOR ŞI AL ŞTIINŢELOR POPULARE După un an... S'a împlinit un an de zile de când apare această revistă transformată în Ziar al Ştiinţelor populare şi ceia ce scrisesem în primul articol al primului număr, s'a realizat-Am isbutit să strângem în jurul acestei reviste populare zeci de mii de cititori şi sute de colaboratori. Ne-au dat ajutorul lor oameni luminaţi, floarea intelectualităţei noastre, ne-au ajutat şi simpli iubitori ai culturei generale. Au văzut toţi, că, nu era la mijloc o simplă întreprindere comercială, ci o încercare de a răspândi cultura generală, cu orice sacrificii. In calitate de conducător al acestei reviste sunt obligat să mulțumesc mai întâi direcțiunei ziarului „Universul", care mi-a dat mână liberă să întocmesc revista cum am crezut eu că, e mai bine, punându-mi la îndemână toate mijloacele technice. In al doilea rând trebuie să mulţumim cu toţii colaboratorilor distinşi cari ne-au dat tot sprijinul lor. Tirajul cel mare la care a ajuns această revistă, e apoi cea mai bună dovadă de simpatia cu care publicul cel mare a primit o asemenea publicaţiune. E cea mai frumoasă răsplată aceia de a şti, că munca ta nu e zadarnică şi că ea foloseşte la cât mai mulţi. Dacă revista prezintă încă multe lacune, ele vor dispare cu timpul. Greu a fost numai începutul. îmi fac o deosebită plăcere să anunţ, că, unul dintre colaboratorii noştri î. d. căpitan de marină Negulescu, care semnează cu pseudonimul Delamare, a, ţinut să-şi ia sarcina, de a întocmi o tablă de materii, împărţită pe diferite ştiinţe. Această tablă de materii, cum şi o copertă pentru întregul an, vor fi distribuite abonaţilor şi cititorilor peste douătrei săptămâni. Odată cu începerea anului al ll-lea, am făcut şi o mică schimbare a titlului, care este acum: Ziarul Ştiinţelor populare şi al Călătoriilor. La călătorii nu renunţăm,, căci sunt multe călătorii ştiinţifice şi foarte interesante, mai interesante chiar decât un roman, începem deci anul al ll-lea al acestei reviste, cu încrederea, că ea va face şi mai mari progrese, devenind lectura favorită a tinerilor, ba şi a celor maturi cari doresc să-şi împrospăteze cunoştinţele şi să se ţină în curent cu noile descoperiri ştiinţifice. Toţi colaboratorii acestei reviste filmăm o mare familie, ai cărei membrii, luptă, după cum le îngăduie mijloacele, pentru atingerea aceluiaşi scop: răspândirea culturei generale în toate clasele, societăţei noastre. Roadele nu se vor vedea poate în 2-3 ani, dar vor fi înţelese de toţi în câţiva zeci de ani şi se va înţelege pentru ce suntem atât, de mulţi, cei care luptăm pentru răspândirea, cunoştinţelor ştiinţifice, pentru ce făcem atâtea sacrificii De aceia nu refuzăm ajutorul nimănui, de aceia suntem uneori prea indulgenţi cu publicarea unora din „răspunsuri" şi articole. Vedem în ele mai mult dragostea pentru ştiinţă, entuziasmul pentru o ideie frumoasă, şi nu trebuie să descurajăm pe nimeni. In templul ştiinţei trebuie să pătrundă cât mai mulţi, ştiinţa nu e o bisericuţă, ci e religiunea universală, iar templul ei este însuşi măreaţa natură în mijlocul căreia trăim. Victor Anestin. Ştiinţa pură ţi ştiinţa aplicată' Istoria ştiinţelor ne arata ca ele aă tonomie atât lungrea faţă' de altele cât şi faţa de diferitele' lqr ’aplicaţiiml folositoare omului. Astfel *căfterf ăzî putem face două grupe de ştiinţilji anume aceia a ştiinţelor pure şi aceia a ştiinţelor aplicate. Ştiinţe pure sunt acelea, cari pe diferite căi, caută să cunoască felul alcătuirii universului şi mecanismul fenomenelor cari se petrec in el, într'un cuvânt legile după cari el se conduce, fără să se preocupe de aplicaţiunea Practică a cunoştinţelor obţinute. Aşa Astronomia, Fizica, Mecanica, Chimia, Geologia, etc., sunt ştiinţe pure ale lumei nevieţuitoare: Anatomia (vegetală şi animală), Fiziologia (vegetală şi animală), Paleontologia, Sociologia, Istoria, Archeologia, etc., sunt ştiinţe pure ale lumei vieţuitoare; de aceea se numesc şi ştiinţe biologice. Fiecare din aceste ştiinţe, poate aduce servicii omului înlesnindu-i perfecţionarea mijloacelor sale de trată şi de apărare contra diferitelor cauze de distrugere. ’Cea mai importantă ştiinţă aplicată este cu siguranţă Matematica, la alcătuirea căreia a contribuit în primul rând Astronomia, Fizica, Mecanica, Geometria, etc. Dezvoltarea ce această ştiinţă a luat şi autonomia pe care a câştigat-o faţă de cele din care derivă aă ridicat-o în rândul ştiinţelor pure. Din aplicaţiunile ei, ale Fizicei, ale Mecanicei, etc., rezultă numeroasele ştiinţe technice cari formează baza învăţământului ingineriei. Din aplicaţiunile Fizicei, Mecanicei, Chimiei, Anatomiei, Fiziologiei, etc., rezultă ştiinţele medicale, agronomice, zootechnice, etc. Tot aşa ştiinţele juridice, filosofice, literare, etc., sunt aplicaţiuni ale Sociologiei şi altor ştiinţe biologice. Aceste câteva exemple sunt de ajuns cred, pentru a arăta ce trebue să înţelegem prin ştiinţe aplicate şi cât e de strânsă relaţiunea dintre ele şi ştiinţele pure. Dezvoltarea lor depinde în primul rând de progresele ştiinţelor pure şi orice încercare de separaţiune nu poate fi decât dăunătoare. Nu tot aşa se petrec lucrurile cu ştiinţele pure; cultivarea lor trebue făcută în afară de orice preocupare practică. Aruncând o privire în trecutul acestor ştiinţe, vedem în adevăr că aceasta a fost calea pe care ele au urmat-o. ’Câteva exemple: 1. Extraordinara întindere pe care am luat-o aplicaţiunile electricităţii nu a putut fi nici măcar întrevăzută de către fizician ca Galvani, Volta, Oersted, Ampere, Arago, Ohm, Faraday, Thomson, etc., ale căror lucrări în acest domeniu sunt fundamentale. 2. Cine ar putea pretinde că fizicianul l’apin a descoperit forţa aburului pentru ca s‘o aplice la tracţiune? Maşina cu aburi s’a inventat mai târziu. 3. Nu pentru foloasele patologiei animale şi vegetale a întreprins marele Pasteur studiile sale asupra fermentaţiunilor, ci pentru a rezolva o chestiune de chimie pură. Geniului său şi acestor prime cercetări datorim descoperirea microbilor şi a roiului ce el aă în diferite boale ale animalelor şi ale plantelor. Din lucrarea lui de chimie pură au rezultat ştiinţe noi cari formează baza medicinei moderne ,astfel că fără a fi medic, Pasteur este cel mai mare reformator al medicinei. ■ 4. Nu pentru a face aplicaţiuni la chirurgie a descoperit Pöntgen razele X, cari poartă şi numele Iul. 5. Nu pentru instalarea telegrafiei fără sârmă a descoperit Hertz undele electrice, cari poartă numele Iul; aceste aplicaţiunî au venit în urmă. 6. Tot aşa şi cu cinematografia, această admirabilă metodă de instrucţie şi în acelaş timp de distracţie a omenirii. Nu aceste aplicaţiuni am preocupat pe marele fiziologist Marey când a descoperit principiul cinematografiei, ci trebuinţa unei metode precise pentru studiul locomoţiuneî la om şi la celelalte animale, sborul la păsări şi la insecte, înotul la peşti, etc. 7. Nici Wähler, nici Berthelot nu au putut întrevedea toate aplicaţiunile industriale ale sintezelor în domeniul chimiei organice, ce ea au putut să realizeze cel dintâi. Exemple de felul acesta se pot aduce foarte multe; toate minunile realizate în diferitele ramuri ale industriei moderne, în agricultură, în medicină, etc., sunt direct sau indirect plecate de la ştiinţa pură. Nu tot aşa se poate zice despre descoperirile de ştiinţă pură care să fi fost provocate de cerinţele practicei. Cazurile sunt cu mult mai rari. Ştiinţele medicale au contribuit cu siguranţă la numeroase descoperiri în domeniul fiziologiei animale. Un exemplu între altele V a dat Cl. Bernard, care a descoperit funcţiunea glicogenică a ficatului, studiind mecanismul diabetului la om. Calea raţională este însă ,,Ştiinţă, pentru ştiinţă", aplicaţiunile să vină în urmă. Inversul ar fi chiar dăunător, căci un experimentator stăpânit prea mult de ideia aplicaţiunii descoperire ce urmăreşte, sau de orice altă idee preconcepută, poate da interpretări greşite rezultatelor sale şi poate trece fără să vadă, pe lângă fenomene noi şi neprevăzute, ceeace în ambele cazuri este o mare greşală. El trebue să aibă, cum zice Cl. Bernard, toată libertatea cugetării sale, în observarea fenomenelor, rari se desfăşură sub ochii lui. I. Athanasiu profesor la Universitatea din Bucureşti ■000 1) Capitol dintr’un admirabil studii cu același titlu.