Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, noiembrie 1913 – decembrie 1914 (Anul 14, nr. 1-60)

1913-11-12 / nr. 1

ZIARUL CĂLĂTORIILOR ŞI AL ŞTIINŢELOR POPULARE 835 O uzină faimoasă E vorba despre atelierele unde se fa­brică motoarele Gnome.­­Cine a văzut, cât sunt de bine şi de precis lucrate piesele motorului rotativ Gnome, desigur îşi va fi închipuit, că şi fabrica unde se lucrează, trebue să fie înzestrată cu maşini speciale. In adevăr, dacă ne gândim la preci­­siunea care se cere,­i pentru­ a echilibra piesele unui motor rotativ, care se în­vârteşte de 1000 de ori într'un minut, înţelegem că maşinele obişnuite nu pot folosi îndeajuns. Echilibratul pieselor, în­ maşinele cu mare viteză, este chestiunea cea mai de­licată în construcţie. Nu gramele, ci cen­­tigramele socotesc mult şi produc tul­­burări în mers. Pentru isbândirea acestora, fabrica Gnome condusă cu dibăcie de fraţii Se­­guin, are numai vreo 500 şi ceva de maşini. Lucrătorii fabricei sunt în număr de 800 şi dau­ gata în fiecare zi 5 motoare. Maşinele, care lucrează diferitele piese sunt toate automatice. Se pun bucăţi de­­ metal nelucrate, iar maşina singură le ia din grămadă, le fixează bine, le gău­reşte, strunjeşte, le tae ghevind, le faso­nează şi le dă drumul gata. Omul nu face nimic lângă maşină, ve­­ghiază doar, să-i dea bucăţile de metal la timp. Maşinele lucrează piesele uni­forme cu desăvârşire. 25 maşini de a­­cest fel lucrează fără întrerupere. Cilindrii motorului se fac din blocuri de oţel ce cântăresc 37 kgr. unul. Ei bine, cele 215 strunguri diferite, se stră­­duesc și rod metalul până ce nu mai rămâne decât 2,800 kgr. din bloc; atunci cilindrul e gata de montat. Carterul se face dintr'o bucată de 49 kgr. După 3 ore de lucru nu mai rămâ­ne decât 6 kgr.; carterul, cutia în care este închis vilbrechenul, bielele, fusul motor, este gata. Totul se lucrează repede, repede că piesele odată isprăvite, de multe ori tre­bue să fie îmmuiate (întoarse), adică să fie băgate la cuptor roșite și apoi lăsate să se răcească. După ce es din atelierele speciale, pie­sele se trec prin sălile de control, unde se aleg. Cele bune se trimit la montaj, cele rele la gunoi, adică nu se pot în­drepta. Când motorul e gata montat, trec­ la sala de încercări. Aici se aşează pe an­a­­fet, un dric cu 2 roate, ca la tunuri. Mo­ronii e legat cu rezervoarele de benzină, ulei şi pus să se învârtească cu elice safl fără, cu morişca Renard pentru contro­larea puterei. 20—30 afeturi bombardează mereul, un adevărat regiment de artilerie. Numai urechile celor cari stau pe lân­gă ele, ştiu­ că le merg bine. Dar fraţii Seguin, nu lucrează numai motorul Gnome, ei au o echipă de lu­crători speciali, cari într'un atelier deo­sebit experimentează modele noi. Pe drum de fabricaţie este un motor rotativ cu o singură supapă, numai pen­tru scăpare. Zilele trecute a încetat din viaţă unul dintre cei mai de seamă învăţaţi, natu­ralistul Alfred Russel Wallace, născut în anul 1823, la Usik, Monmouthshire, An­glia. La început era un simplu călător. Intre 1848 şi 1852 a vizitat regiunea A­­mazonului, interesat ca biologist, între 1854—1862 a vizitat arhipelagul malaesic. A publicat relaţiuni ştiinţifice pentru a­­mândouă aceste călătorii. In acelaş timp şi fără să ştie de ipo­tezele lui Darwin, studia teoria selecţiu­­nei naturale şi a trimes chiar acestuia un studiu asupra acestei chestiuni. Wal­lace şi-a publicat teoriile sale în „Con­­tribuţiu­ne la teoria selecţiunei naturale (1870) şi în Darwinismul (1889). In acea­stă ultimă scriere discută teoria selecţi­­unei sexuale şi exprimă părerea, că se­­lecţiunea naturală nu poate să explice şi desvoltarea calităţilor înalte ale omu-Conducătorii uzinei, pătrunşi de ne­­voia simţită în orice meserie, de a a­­vea lucrători buni, cu carte, lucrători cari să ştie pentru ce lucrează aşa şi nu altfel, cum şi ce fel şi de ce trebue tra­tat astfel un material oarecare, a infini­tui. In 1876 a publicat o monografie asu­pra distribuţiei geografice a animalelor. A mai scris apoi Vaccinarea (1885), Mi­nunile şi spiritualismul modern (1875), Veacul cel minunat (ultima ediţie în 1903), Locul omului în univers (1904), Este locuită, planeta Marte? (1907), Viaţa mea etc. In Locul omului în univers încearcă să dovedească că, Soarele are o situaţie specială în univers, iar Pământul de a­­semenea în sistemul solar, asfel că nu­mai planeta noastră e locuită. Părerea aceasta cu totul absurdă e explicabilă din cauza credinţelor religioase ale ma­relui naturalist. Portretul ce-l reprodu­cem e luat după revista londoneză Kno­wledge, Februarie 1908, pe timpul când Wallace şi-a serbat a 85-a aniversare a naşterei sale. Alfred fţussel Wallace ţat pe lângă uzină o şcoală specială pen­tru ucenicii şi lucrătorii lor. Şi uzina aceasta a motoarelor rota­tive Gnome are numai 3 ani de viaţă. I. Giuulea --------------------oo------------------

Next