Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1915 (Anul 15, nr. 1-52)

1915-01-06 / nr. 1

ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR %.„ Descoperirile m­uritime in evul mediu Comerţul în Orient. — Prima cauză a descoperirilor maritime a fost dorinţa de a se îmbogăţi. In evul mediu ,anumite mărfuri procu­rau acelora cari făceau comerţul cu ele enorme beneficii, căci erau rari. Intre a­­ceste mărfuri erau şi mirodeniile, perlele şi aurul. Aceste produse veneau toate din A­sia şi se cunoştea sub acelaş nume, In­­diile, diferitele părţi de unde se luau. Aceste Indii apăreau în imaginaţia eu­ropenilor extrem de bogate. Mărfurile de cari aveau nevoie le erau aduse de negu­ţătorii arabi, pe două drumuri, unul pe pământ ,altul pe mare. Drumul pământean traversa, Asia centrală şi sfârşea la marea Neagra: drumul maritim trecea prin ocea­nul Indian şi marea Roşie în Egipt, de un­die mărfurile erau aduse la Alexandria. Mărfurile aduse pe spatele cămilelor la marea Neagră erau îmbarcate pe corăbiile genoveze, încărcăturile aduse de corăbiile arabe erau transportate pe corăbiile vene­­ţiene. După cum vedem, v­eneţienii şi ge­­novezii erau stăpânii comerţului cu Orien­tul şi cum aceştia ţineau în mâinile lor singurele drumuri cunoscute, alte popoare maritime se gândeau să găsească un alt drum spre Indii, isvorul atâtora bogaţi Cunoştinţele geografice în evul mediu . Dar pentru a găsi un alt drum spre In­dii trebuia mai întâi ca ideile asupra for­mei pământului să fie modificate şi cuno­­staţele geografice mai întinse şi mai pre­cise. Europenii din evul mediu erau în ge­­ogafie mult mai necunoscători decât fu­seseră Grecii şi Românii In afară de ţara lor, ei nu cunoşteau decât ţările din îm­prejurul Mediteranei, adică Marocul, Al­geria, Tunis, Tripolitania, delta Nilului şi Egiptul şi în sfârşit Asia Mică. Desemnul coastelor era reprodus pentru marinari pe hărţi având şi porturile mai însemnate. Cât despre pământ, nu se admitea de a fi sferic, căci oamenii hemisferei opuse, zi­ceau ei, ar fi trebuit să meargă cu capul în jos, ceea ce nu era de admis. Forma pă­mântului şi-o reprezentau când ca un pă­trat, când ca o sferă. Intre anii 1271—-1291, Marco Polo făcu o călătorie în China şi India şi, la întoar­cerea sa în Europa făcu o carte în care de­scria bogăţiile nenumărate ce se găseau a­­colo. In timp ce fiecare european ar fi vrut să se îmbogăţească cu aurul din Cathaja China şi din Oipangu — Japonia — idei­le asupra formei pământului se modificau. Din cauza Cruciadelor, legăturile cu ara­bii se strânseră. Arabii cunoşteau lucră­rile grecilor asupra geografiei. Ori, grecii admiteau ca pământul să poa­t­ă fi rotund. Era deci posibil ca, plecând din Europa să se ajungă în Asia. Grecii mai spuneau că în acelaş ocean putea să scalde Europa şi Asia. Deci, înconjurând Africa se putea ajunge în Indii. Această idee se înrădăcina în mintea Portughezi­lor şi-i îndemna la călătorii. Premergătorii Portughezilor. Portu­ghezii fură întrecut în Atlantic și pe coa­sta Africei, de marinarii genovezi și fran­cezi. Pe o hartă din 1339, figurau deja ca­pul Bojador insulele Azore, Madera și Ca­­nariile. E aproape sigur că în 1360, mari­narii din Dieppe și apoi cei din Rouen, a­­tinseră golful Guinei. Intre anii 1364 şi 1410, ei veniră să caute produsele, mai cu seamă fildeşul şi aurul, pe coastele cari se numesc şi astăzi coasta de Fildeş şi Coasta de Aur. Dezastrul războiului de o sută de ani şi ocuparea nordului Franţei de Engle­zi întrerupseră comerţul african. Călătoriile Portughezilor. Portughe­zii începură călătoriile lor în 1419. Atin­seră capul Bojador (1433), capul alb și cor­pul verde (1441). Atinseră Equatorul în 1471 și descoperiră gura fluviului Congo în 1485. Bartolomeu Diaz făcu o călătorie în care furtunile îl aruncară spre sud, fără­­ să-și dea seama, până în oceanul Indian, unde este acum Natal. La întoarcere, tre­cu pe lângă capul cel mai de sud al A­­fricei, pe care-l numi Capul Bunei­ Speran­țe. Dar, pentru a-și face un echipaj îi tre­bui foarte mult, pentru că poporul cre­dea că în spre sudul Africei, în fundul mărei se găseşte un imens magnet, care a­­trage corăbiile spre fund. — In sfârşit, Vasco di Gama reluă drumul parcurs de Diaz, se sui în lungul coastei orientale a Africei, atinse Mozambic, Zanzibar şi de acolo, călăuzit de un pilot arab, ajunse în faţa oraşului Calicut, pe coasta occiden­tală a Indiei. Portughezii voiau să fie ei singuri stă­pâni pe noul drum spre Indiii. Nici o co­rabie, care nu era portugheză sau­ auto­rizată de Portughezi, nu avea voe să navige pe acel drum. M­asco di Gama, în capul a douăzeci de corăbii, când atinse Calicut, la 1502, în­tâlni o flotă arabă încărcată cu orez. El pu­se de se tăie nasul, urechile şi mâinile în­tregului echipaj, — opt sute de oameni. Mutilaţii fură lăsaţi apoi în corăbii, că­rora le dădu foc. Portughezii stăpâni pe Indii, ruinau co­mercianţii arabi şi compromiteau intere­sele sultanului Egiptului şi prosperitatea Veneţiei. De aci, o coaliţie. Veneţienii dă­du sultanului Egiptului şi neguţătorilor arabi bani, material de război, oameni şi ofiţeri. O flotă fu echipată pe marea Ir­o­nie. Dar, după câteva sucese fu bătută şi nimicită la Diu (1915). Unul din urmaşii lui Vasco di Gama, Albuquerque, se făcu stăpân pe Soeptom şi Aden (1513) la intrarea în marea Roşie, şi ocupă Ormoz (1515) la intrarea în gol­ful Persic; era astfel stăpân pe singurele drumuri prin cari mărfurile Orientului a­­jungeau în Mediterană. El ocupă Malaca (1511), iar ofiţerii lui merseră mai departe și debarcară în Ja­va, Banda, Molusce. Apoi atinseră Canton. Pria coasta orientală a Chinei (1517); în sfârșit, o ambasadă portugheză fu prim­­tă la Pekin (1520). In timp ce Portughezii căutau drumul Indiei spre sud făcând înconjurul Afri­cei, Ch­ristofor Columb îl căuta pe la vest, pe socoteala Spaniolilor, descoperind fără Măcar să bănuiască America. Christofor Columb. — Christofor Co­­lumb s'a născut la Savona, în Genova, în­tr anii 1436—144­5 — data este nesigură. Era fiul unui țesător sărac. La 14 ani, Co­lumb se făcu marinar: a navigat 23 ani. Călătorise în Orient, în Anglia şi Islanda şi de mai multe ori a fost şi pe coastele Guinei. In 1470 se stabili la Lisabona, un­de urmă studiile de astronomie şi geogra­fie şi se insură cu fiica unui nobil por­tughez, reputat ca navigator îndrăzneţ. Cu timpul cât a stat la Lisabona se pare că a chibzuit proiectul său, astfel formu­lat de el insuşi: ,,A căuta Orientul prin Occident şi a trece prin calea de apus în ţara mirodiiilor. Un savant florentin, Toscanelli, care era în corespondenţă cu Columb, spuse proiectul lui, regelui Por­tugaliei, in 1474. Prima călătorie. Regele Portugaliei, neluâdu-i în seamă proiectele de călătorie C­ivistnto­ Columb se duse la Ferdinand Lumea cu­noscută în 14­12 după globul lui Martin Behaim­ (­Nuremberg). Pavilion­­nele indică posesiunile portugheze din acele vremuri). maritime

Next