Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1921 (Anul 25, nr. 24)

1921-06-14 / nr. 24

246 - No. 24. ZIARUL ȘTIINȚELOR POPULARE ȘI AL CĂLĂTORIILOR_______Marți 14 Iunie Ш. CASE IMPIATRA Omului li trebue un adăpost. Ca să se apere împotriva vremii rele caută un oploș; ca să se odihnească de munca de peste zi are nevoie de un căpătâi. După împrejurări, după loc, după timp adăpostul omului, casa lui este variat. Sunt încă și azi oameni, prin întunecatele păduri ale Africei, care-și fac culcușuri desimea frunzișului vreunui arbore stufos. In toiul verii și românul pune capul pe piatră și doarme. Cel mult, ca să se apere de rouă prea rece, în munți, așează scoarțe de brad pe două leațuri sprijinite de o grindă La câmp își face o colibă de stuf, numai vorba că e adăpostit. Pretutindeni și în toate vremurile omul a știut să se adapteze, să se dea după loc. Aceasta e tăria lui. Oamenii primitivi așa au pornit spre calea progresului. Adaptarea la vreme se vede și astăzi. In ținuturile noastre, unde pământul galben este gros, bordeile au fost primele locuințe, adevărate temnice la început, încet încet le-au rădicat la fața pământului. Așa au ieșit casele de vălătuci ori de chirpici. Cei de la munte au pornit de la coliba făcută din dulapi de brad, conică, asemenea colibei de stuf a omului de la baltă. Din ea mai târziu a ieșit casa numai de bârne și piatră. In locul unde lemnul e rar, dar piatra e ușor de cioplit, până și gardurile sunt ziduri de piatră. Unde stuful este din belșug, îl inlocuește melile In toate. Așa se explică locuințele in peșteri. Peșterile sunt hrube săpate de ape, în piatră, de var. Uneori cum e peștera Dâmbovicioarei, sunt puțin adânci. Alte văi cum e cea de la Ialomicioara, te duci prin ea pâră în inima muntelui, de aici nu simți viforul de afară. Asemenea peșteri, în locurile mai deschise, au servit omului primitiv drept adăpost, dar și fiarelor rele cum erau urșii și peșteri. Acolo, în semiîntunericul săpăturilor în piatră, a luat naștere cele dintâi descoperiri ale strămoșilor noștri, temelia industriei de azi. Pe păreții peșterilor de la Altamira în Spania, s’au găsit cele mai mari și mai frumoase tabloruri zugrăvite de pictorii îmbrăcați în piei de urs. Pentru cercetătorii vremurilor preistorice, peșterile sunt ca și Thebes pentru descoperitorii mormintelor faraonilor din Egiptul vechiu. Cremenile cioplite, așchiete numai sau sucrate, primele arme omenești, coarnele de corb sau fideșurile serifilate, primele încercări de sculptură, desemnurile cu tăciune sau cu butișor, adeseori foarte fidele naturii, cele dintâi manifestațiuni de pictură, acolo sub coaja apărătoare de piatră de var s’au găsit obiceiurile vechi cu greu să lăsă. Așa numitele fenomene atavice se păstrează inconștient măcar în tradițiunile popoarelor celor mai înaintate. Așa e și cu locuințele în piatră. Omul a ajuns să-și clădească edificii „zgârie-nori" din beton armat, a tăiat piatră, a cioplit-o în forme elegante rădicând piramidele, monumente uriașe, ca și temple mărețe. Dar în mijlocul acestor semne de civilizație înaltă, într’un colț, undeva, tăinuit, să găsesc oameni care mai locuesc în stânca de piatră. . Chiar în Franța înaintată, sunt sătulețe, cu casele săpate în malurile de cridă, ușor de săpat, cam prin aceleași regiuni pe unde mii și mii de ani în urmă locuințele în piatră erau singurele așezăminte omenești. Vremea doar într’atâta a influențat, că ferestre și uși închid intrarea peșterilor. La noi asemenea locuințe sunt rari, dar nu lipsesc. Biserica de la Nămăești, lângă Câmpulung, în stâncă e săpată. Noi nu prea avem straturi groase de pietre care să se lase ușor cioplite. Unde sunt, sunt folosite, măcar vremelnic. Intr’o escursie de curând făcută, în Basarabia, am avut ocazia să văd asemenea locuinți, folosite de tăietorii de piatră, de „cochilețe“. E pe valea Ichelului, ce dă în Nistru. .Straturi groase de calcar mobil, ca și crida, așezate crid, ca niște cărți pe masă, formează malurile râului. Capetele păturilor tăiate de vale răsar în mal ca niște dungi de person, drepte, paralele. „La cetate“ spun localnicii. In adevăr pare că sunt zidurile unei cetăți ruinată. E un adevărat peisaj din Bosnia. Malurile pietroase, sunt aproape verticale și numai stânci. Pe fundul vâei însă s-a așezat mâlul rodnic scos fir cu fir din stânci. Verdele văii, grădinile de pomi înfloriți, sunt contrast izbitor de vieață plină, față de stâncăraia coastelor. Piatra este însă foarte bună de tăiat, căci păturile sunt groase si deajuns de moi. Vechile cariere, adâncite, lărgite, formează adăpostul lucrătorilor. Acoperișul odăilor este pătura de piatră. Stâlpi lăsați anume în pătura de dedesuprt, îl susține încăperea pentru o familie e separată prin zid înălțat tot din piatră, în care stau săpat ferestre și prispe de odihnă. Intre încăperi e curtea largă în care intră carul la încărcat sau grajdul pentru boi. E icoana vremilor trecute, acele guri deschise, afumate, tăiate în piatră, aliniate după pături, la mijlocul malului. Sunt cele mai sistematice locuinți în stâncă, din câte cunosc în țara noastră. Ca icoana factorilor de demult, locuința de strămoși, să fie mai omoleetă, pe păreții „odăilor“ părăsite sunt înșirate desemnuri trase cu cărbunele de vreun drac păzitro de vite, un artist ce va rămânea necunoscut. Și astfel valea Ichelului, mai în sus de satul Forăști, numai de Moldoveni, ne redă astăzi tabloul locuințelor în piatră din vremurile preistorice. I. Simionescu, prof. Universitatea Iași PREVEDEREA TIMPULUI (Răspuns la No. 323, 332 și 431) E o credință generală că indicațiunile barometrului, vânt, ploae, variabil, timp frumos, sunt legi. Și de aci o mulțime de întrebării provocate mai ales de surpriza unei vremi urâte, cu vânt și ploae, deși barometrul e la timp frumos — sau a unei vremi frumoase, cu tot barometrul la vânt și ploae. E drept că barometrul este cheia prevederei timpului, dar numai arătările lui nu sunt îndestulătoare. Iar ce stă scris in afară de gradațiuni, sunt pure amăgeli, pentru ochii profanilor. După cum am mai spus în coloanele ziarului, noi marinarii nu le dăm nici o atențiune și la vapoarele de pasageri barometrul e fixat la „vreme frumoasa“. Dacă e în adevăr frumoasă, pasagerul e încântat, voios, mulțămit de vapor. Dacă nu e frumoasă vremea, dar vede barometrul la timp frumos, — are speranța că în cel mult șase ore vremea se va îmbunătăți. Nimic nu e mai ușor, și în acelaș timp mai greu, decât a vorbi și a prevedea timpul. Dovada o vedem la noi în țară, unde avem un institut meteorologic, care abia poate publica în jurnale, cu cel puțin 48 ore întârziere, ce vreme a fost în țară și în Europa. Uneori chiar trecuul e eronat, din cauza... telegramelor eronate care se trimet din diferitele puncte ale țarei. Și aceasta numai din cauză că micii funcționari-observatori nu sunt pe deplin luminați asupra rostului meteorologiei, mai ales pentru țara noastră.Ei nu pot pricepe ce-l interesează pe directorul institutului de la București norii de la Constanța, vântul, barometrul etc., mai ales că telegrama ajungând după 12—24 ore, vremea are tot timpul să se schimbe. Nu odată mi s-a întâmplat să văd în buletinul meteorologic vânt, mare cu valuri, când timpul fusese splendid, și invers, fie dau telegrame de mântuială, cum de mântuială se fac atâtea. In străinătate nu este așa însă. In Germania agricultorii nu ies la munca câmpului până nu cercetează la primărie buletinul ,spre a ști ce vreme va fi. In Franța, Olanda, Belgia, Scandinavia, Anglia, aproape la fel. Semnate prin toate localitățile maritime, în special cele cu pescari, prevestesc vremea micilor vase de pescari, majoritatea cu pânze, pe de oparte spre a nu ieși la larg, dacă timpul e amenințător, pe de alta a grăbi intrarea în port, dacă întâmplător s’ar găsi la larg. Cel mai vechi și mai bine organizat serviciu meteorologic este cel din America, impus de nenumăratele cicloane ce se ivesc, distrugând tot ce le ese în cale. . . Pe când înainte ele apăreau prin surprindere și porneau cu o furie nebună, azi se bănuește cu cel puțin șase ore mai înainte locul lor de formație, și cu 12 ore drumul lor, eventual. Populația e pervenită, recolta e strânsă, de e timp, dacă nu se pun la adăpost oamenii și animalele, așa că pagubele să fie cât mai reduse. Care e mecanismul? O serie cât mai mare de observațiuni simultane pe o întindere cât mai mare. Aceste observațiuni centralizate au servit în secolul trecut marilor fizicieni Borda, Lavoisier, Laplace, Lamark, Maury, Fitz, Roi, Bugs Ballot, Marie-Devy, Sorel, Faye, Fou, să deducă legile cari guvernează acest schimbăcios element, vântul, cu tot ce e legat de el: ploae, ninsoare, grindină, etc. Odată legile găsite, s-a trecut la aplicarea lor pentru a prevedea timpul, spre folosul navigațiunei maritime și aeriene, a agriculturei, etc. Cu acest prilej s-a văzut că reușita prevederei stă în mulțimea stațiilor de observare, exactitatea observațiilor, întinderea suprafeței observate, repeziciunea transmiterei observațiunilor la centru. Din acest punct de vedere America a luat mult înainte Europei, pe de o parte din cauza nevoei mai mari, mai grabnice, pe de alta din cauză că Statele Unite cuprind un continent întreg. La acestea se mai adaugă și faptul că cicloanele, trombele se formează pe continent. Europa a rămas ceva mai în urmă, pe de o parte din din cauză că majoritatea furtunilor pornesc din Oceanul Atlantic, unde în lipsă de stațiuni, nu se putea observa nici începutul nici drumul lor, decât numai după ce „debarcau“ pe continent. Nu s-a putut servi de insulele Azore, deoarece deși înaintate îndeajuns la larg, sînt mai jos de curentul Gulf-Stream, deasupra căruia se formează toate cicloanele. Pe de alta dihoniile dintre națiuni abia întru târziu a cedat nevoei unei legături internaținoale meteorologice. Astăzi, grație T. F. S. se primesc de trei ori pe zi știri și de la vasele ce cutreeră oceanele, și de la cele 15 stațiuni germane, 9 austriace, 5 daneze, 15 spaniole, 3 estoniene, 57 engleze, 34 franceze, 5 ungare, 8 olandeze, 18 italiene, 9 norvegiene 9 poloneze, 8 suedeze și 6 cehoslovace. * Acestea sunt numai stațiuni de transmitere radiografică, fiecare însărcinându-se cu un grup de observațiuni, primite cu telegraful obișnuit. Cu această organizare se poate ști în cel mai scurt timp vremea de pe întreg continentul parte din ocean, și Africa de Nord, se pot întocmi părțile meteorologice, face prevederile și anunță localitățile amenințate. *) După cum se vede, România nu figurează!