Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1922 (Anul 26, nr. 1-51)
1922-08-08 / nr. 32
Marţi 8 August 1922 ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR No. 32 — 37) populaţiunea săracă, mai ales la ţară — la munca câmpului — apoi de lucrătorii din anumite fabrici şi întreprinderi, în porturi şi, mai ales, în exploataţiunile de mine. Deasemenea, pentru spălătorii, pentru slugile de curte şi grajduri, această încălţăminte e foarte practica. Sabotul nu apără piciorul numai de murdărie şi de umezeală în timpul ploilor de vară, ci ţine şi de frig iarna, punând în el paie sau câlţi. In fine, în anumite industrii de acide, sau în manipularea varului, încălţămintea de lemn este aproape indispensabilă (căci cea de piele e atacată imediat), iar în alte meşteşuguri ce expun lucrătorul la accidente (cum e metalurgia, fierăria, rotăria, etc.) ea prezervă cu succes piciorul contra loviturilor. Forma saboţilor variază oarecum de la un lucrător la altul. Totuşi, saboţii obişnuiţi în comerţ se pot clasa astfel: a) Saboţi de formă înaltă (întregi); b) Saboţi de formă joasă (jumătăţi) — cari se poartă cu o curea, ca să ţină pe picior,— şi, în fine, putem adăuga şi e) «galoşi», tot un soiu de saboţi, dar numai cu talpa de lemn, iar cu partea de deasupra făcută din piele tare; aceştia din urmă sunt mai puţin trainici. Saboţii cei mai ordinari se fabrică din lemn alb, zisă de Canada, care e mai moale şi mai greu, iar cei mai buni, din lemn de salcie, mai uşor şi mai impermeabil. N’ar fi bine să se încerce introducerea lor temeinică şi la noi? Omega In imensul spaţiu în care strălucesc „soarele“ stăpânul sistemului nostru solar, apoi „luna“ tovarăşa noaistră, şii „stelele comune" ce se văd, în fiecare noapte lucind pe cer, mai sunt încă multe alte soiuri de astre, diferite unele, de altele, fie prin înfăţişare prin raritatea lor, fie prin alte caracteristice. Intre aceste astre ale cerului sunt şi „stelele cu coadă” sau „cometele“. Aceste comete ce vin din depărtările chaosului, apar pentru puţin şi apoi iar se reîntorc în chaos. Ele supat caracterizate la vedere prin formele ce iau materiile cari le formează coadă. Privind o cometă, dacă avem prilejul, vedem că e formată dintr’un miez luminos, apoi deasupra acestui miez, cai uni înveliş, avem nişte materii mult sau mai puţin transparente şu mai puţin luminoase, purtând numele de „coamă“, iar din miez şi coamă porneşte coada ce e formată din aceleaşi materii ca şi miezul şi coama. Cometele descriu drumuri foarte mari în fonna de elipsă cu focarele foarte aproape e curbă, astfel că şi cometele o supun, legilor lui Piepler, între altele, că descriu elipse mai turtite sau mai puţin, turtite; toate însă se mişcă în jurul soarelui, şi cu cât elipsa descrisă va fi mai lunguiaţă, cu atât revoluţia ei în jurul soarelui va fi mai mare, soarele fiind aşezat în apropierea uneia dintre extremităţile elipsei. Pământul urmându-şe, revoluţia lui in jurul soarelui în timp de 365 zile şi 23° 24’ 17”, descrie şi e o elipsă conform legii lui Kepler, astfel că urmează, ca elipsa cornstei să se întretaie cu a pământiului, şi aşa se şi întâmplă, şi de aci, ar putea crede că odată să se întâmple coincidenţa ca în, acelaş moment şi prin acelaş loc să treacă şi pământul şi cometa, deci să se întâmple o ciocnire... o urmări grave!... dar acestea le vom vedea la rândul lor, acum trebuie să ştim că materia ce compun aceste astre este o masă de vapori de hdrocarburi, dacă, diferite substanţe chimice e provin dinunirea hidrogenuui şi cu carbonul, apă., vapori e metale şi în special de nichel fier. Aceste elemente in starea or de vapori sunt transparent® şi aproape fără greutate, dar rebuie să ştim ce este aceastăreutate faţă de soare şi anume uterea cu care este atras de oare dferite elemente, astfel că vem elemente ce vor fi atrase o mai multă putere şi acelea vom zice că sunt mai grele deât alte elemente ce sunt msaiuţin atrase de soare şi pe care vom numi mai uşoare ca cel® intâiu şi această putere a soaeluil se numeşte gravitaţiunea clară. Aşa că acum putem spune că hidrocarburele sunt mai soare decât nichelul şi fierul, pmnetele urmând drumul lor erptic se apropie de soare şi aunci le putem vedea şi noi fi® rin instrumente optice măritoare, fie cu ochiul liber. Când o fixăm vedem că, are au n’are coadă însă, cu cât s® propie de soare cu atât îi ieşte coada !... oare-ii creşte ?... Nu, este răspunsul, căci nu i s® iad adăugă nimic cometei odaă cu apropierea ei de soare, ici se produce o luptă între graiiaţiunea solară şi o altă putere clară năimită repulsivă care îiu \