Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1922 (Anul 26, nr. 1-51)

1922-01-03 / nr. 1

Marţi 3 Ianuarie 1922 ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR No. 1. 1­9 DIN „CitiTORIILE“ LUI BOLINTINEANU­ _____ _ ' ■ *C (Urmare) Pecetea sau sigiliul epis­­taţilor este rotundă ; poartă săpat chipul Maicii Dom­nului­­— este de argint, frântă în patru bucăţi De jur împrejurul ei are o in­scripţie în greceşte şi tur­ceşte: «Pecetea epista­ţilor comunităţii Muntelui sfânt*. Sihastrii din timpurile vechi au găsit următori ce s’au împrospătat neconte­nit până în zilele noastre. Ei locuesc scorburile din vârful stâncilor celor mai sălbatice. Acolo lucrează mătănii, cruci de lemn şi le dau călugărilor în schimb pe merinde de mâncare. Din mănăstirile acestui munte se luau înainte pa­triarhii. Călugării trec tim­pul în rugăciune; numit fraţii muncesc. La dânşii, ca şi la chinoviile noastre,­­se observă regulile biseri­ceşti. Toaca, clopotele e­­xistă. Toaca este foarte ve­chie : o astfel de toacă s a găsit în ruinele de la Pom­­pea. Cât pentru clopote, sunt asemenea vechi în în Orient. Se crede că s’au născocit de sântul Pavlin, episcop de Nole, în seco­lul al V-lea. Biblioteca acestui aşeză­mânt este în decadenţă. A fost un timp când la mun­tele Atos se afla o mare bibliotecă de cărţi şi ma­nuscrise în mai multe limbi, dar mai târziu, după des­părţirea bisericilor orien­tale de a Romei, călugării fanatici le ar fi aruncat în mare sau le-ar fi ars. Cu toate acestea se mai găsesc manuscrise în mai multe limbi, cum şi hrisoave ve­chi. Un catalog în limba rusă, de aceste manuscrise, s’a publicat la Petersburg în 1847. Călugării de aici, ca toţi călugării de ritul oriental, sunt în mare parte fără cultură A se ruga —iată tot ce cred despre misia lor. La monastirile Sfântului Atos se află o şcoală de pictură, gravură şi sculp­tură pe lemn foarte renu­mită. Capul acestei vechi şcoale fuse un Alanod Pan­­selinos, ce se născu în Sa­lonic în al doisprezecelea secol —acesta fuse totodată capul şcoalei bizantine. La biserica din Cannes se gă­sesc încă icoane zugrăvite de dânsul. Această şcoală ea însăşi este în decadenţă. Monastirea Iveron pare în adevăr să fie veche. In această monastire se gă­sesc încă prin ziduri fără­­mituri de sculptură antică, ce rechiamă vechiul Olofi­­zos. Monastirea s’ar fi zi­dit în onoarea Sfântului Io­a 11 mergător­ul înainte, de trei Georgieni sau Ibe­­rieni, dar nu se ştie în ce an. In biserică sunt mulţime de icoane trimise de la Pe­tersburg fără nici un me­rit artistic, dar împodobite cu mărgăritare şi cu şic. De aceste icoane sunt îne­cate bisericile aici... Aici este icoana Maicii Domnului, ca făcătoare de minuni în tot muntele. Este deasupra porţii de intrare. Se zice de călugării crezâ­­tori că Teofile, patriarhul Alexandriei, vrăjmaş al Sf. Hrisostom, dând foc la câteva monastiri,­­căci era certat cu călugărul Isidor, făcu să se arunce icoanele. Această icoană a Maicii Domnului, aruncată în mare, reveni către ţărm lângă Iveron şi un călugăr Ga­­vril o culese. Mai este încă o icoană a Maicii Domnu­lui în fundul unei biseri­cuţe a sfinţilor Apostoli. Aceasta este rănită la o­­braz din care rană, zic că­lugării, iese sânge. Pe la anul 650, piraţii călcară monastirea Iveron, capul piraţilor lovi icoana cu un cuţit şi din rană ieşi sânge. Piraţii, văzând această mi­nune, se făcură toţi călu­gări. Monastirea Stavronichi­­tas nu este departe de aici. Această monastire are un donjon pătrat, învârfuit cu turnuleţe; aici sunt puţine lucruri de văzut. Nu departe de această monastire este Lavra, pe un tărâm uscat şi râpos. In timpii de demult, aceasta era cea dintâi sub toate ra­porturile — astăzi dărăpă­­narea se întinde în acest loc. Turnurile se surpă şi iedera se întinde prin ga­lerii. Decoraţia bisericii cei mari de la Lavra, lucrare în mare parte a lui Pan­­selinos, merită să fie vă­zută. Nişte figuri mari de ju­mătăţi de trupuri se văd în josul zidurilor. Isus, în fun­dul bolţii cei mari; mai jos îngerii, arhanghelii şi he­ruvimii, — la stânga Isus înaintea lui Pilat, Patima şi învierea, se văd războinicii martiri; Isus înaintea în­văţaţilor, uciderea nevino­vaţilor, intrarea lui Crist în Ierusalim şi Buna Ves­tire ; apoi Adormirea Mai­cii Domnului, înaintea por­ţilor de bronz, dăruite de Nicefor Foca, pe nişte stâl­­puleţi de granit este fiarul, pe marginea lighianului, lângă doi lei, Chiliandari am zis că este aproape de acest istm spre marginea muntelui, înăun­trul curţii acestei monastiri Tablam din capela palatului Riccardi din Florenţa

Next