Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1927 (Anul 31, nr. 1-52)

1927-01-04 / nr. 1

ZTATOt BTimnff 31 'AL' CTfATORTHTO ______________________________________________________1 1______________________________________ 2 rZIAHUL STIINTELOR SL Al. CĂLĂTORIILOR­ Anul XXXI No. 1. Director STELIAN PO­PESCU 4 Ianuarie 1927 APARE SAPTAMANAL CU COLABORAREA PERMANENTA A DOMNILOR: Enric Otetehisanu, Directorul Institutului Meteorologic ii Comandor C. Buchholtzer, Comangau­atul Sc. Navale. D. Roman, Pn./esor la Scoala Politechnică Nico­ae Gane, Inginer zoc. Cugtr. ( Ăl*"* • I. Simionescu frajesor Universitar-Iasi C. Crasimiu, Ziarist . Intrat înainte Comandor A. Negulescu, Profesor Scoale Militare Eus*'. colomoaica, Student universitar fle anul 1933 C. A» Dinescu, Licenţiat in ştiinţe. Profesor Const A. I. Ghica Publicist ; j; ■ in»« n­.r_ . T" Scarlat Dinescu, Licenţiat in ştiinte Chimist A. V. Lecca, Publicist P. P- btanes.u, Dr. iiistnnte. Sef de tucran Universitate qy Gilly, Redactor artistic ; n c -mac ! za uAIY lada e De anul nou irata «lü'ä tarai Un nou an începe­ţi pentru citi­­tori şi pentru noi. Un obicei stră­­moşesc este ca la incheerea unui ,oji să pe arunce ochii spre dru­mul străbătut, ca pe cel viitor să se calce mai sigur. Propăşirea omenirei se datore­ze în deosebi nemulţumirei cu o anumită stare. Savanţii, artiştii nu au ajun­s la opere desăvârşite de­cât prin faptul că erau veşnic nemulţu­miţi de ceea ce făceau, erau veş­nic frământaţi de dorinţa unui traai bine“. Ne-am străduit sa ne folosim chiar de greşelile din trecut, pen­tru a le evita pe viitor. Şi în buna parte suntem recunoscători iubi­ţilor noştri cititori cari şi-au dat seama de rolul „Ziarului Nostru" — cum îi zic unii, — în forma­rea tineretului şi luminarea po­porului şi ne-au trimis observa­­­tiunile lor, de cari er a ţinut şi se va ţine seamă. Bine­înţeles că nu ne putem compara cu revistele similare stră­ine , mijloacele technice şi scum­­petea hârtiei se opun categoric. Dar în ţărmurile posibilului, am căutat ca, în schimbul unei sume minune, să unim plăcutul cu fo­lositorul. Numărul clişeelor a fost mărit, varietatea articolelor s’a menţinut, am introdus concursurile cari des­­voltă curiozitatea şi agerimea min­­tei şi am adăogat o pagină veselă, — şi ştiinţa râde, am făcut abo­namente de scurtă durată, am su­primat cuponul la concursuri, etc, etc., — numai pentru a mulţumi pe toţi, pentru a face din ziar o podoab­ă în casa ori­cui. Ziarul „Nostru“ se face tot mai cunoscut, ceia ce dovedeşte că sfor­ţările noastre sunt apreciate, că cititorii îşi dau seama cât c­ontri­bue la cultivarea populaţiei noastre combătând relele aduse de igno­ranţă şi ajutând la explicarea şti­inţifică a fenomenelor naturale. Dacă ştiinţa ar pătrunde în stra­turile cele mai de jos, faţa şi avu­ţia ţărei noastre ar fi cu totul alta. Aiurea totul are la temelie ştiinţa. Până şi bărbierii au aca­demie şi r­eviste de specialitate. La noi, nu se găsesc carte mai pentru nici o meserie. — tâmplărie, cis­­mărie, tnichigerie, cazangerie, etc. — nici chiar pentru agricultură. Scopul ziarului nostru e tocmai acesta : să deştepte dragostea pen­tru ştiinţă, să arate că Ştiinţa nu e o gogoriţă, că ea poate şi trebue să fie la îndemâna şi spre folosul oricui. De aceea, datoria oricărui citi­tor faţă de ţara pe care o iubeşte este să răspândească printre cu­noscuţi şi prieteni ziarul. Dacă fiecare ar face numai câte un nou aderent,­­ ştiinţa ar câştiga, şi rezultatul va fi o îmbunătăţire a stărei generale spre mulţumirea tuturor. Vrândrivă un an nou cu sănă­tate şi spor, încheiem cu o destul de cunoscută lozincă a suratei „Natura“. „Numai prin Ştiinţă România Mare va deveni România tare". De muncă ştiinţifică şi­ linişte are nevoe Ţara noastră ca unirea să fie nu numai geografică ci şi sufletească. Redacţia Dacă omul s’ar duce măcar din lună în lună la un medic spre a fi examinat, — multe boli s’ar pu­tea preveni. Cine are timp, în vâl­toai­ua vieţei de azi ? Şi câţi din cei unii ar putea face acest lucru, o fac ? Mai nimeni. Americanii, oameni practici, au început să aşeze prin băi, prin vespasiene, prin gări, aparatul de la pagina 16 care se aseamănă foarte mult cu cântarele automate destul de răspândite și pe la noi După cum unele dau greutatea, trae-ori scrisă pe un tichet, — tot așa aparatul arată starea ge­nerală a sănătăţei, dând şi buleti­nul respectiv. Ce examinează un medic ? Ini­ma,­­ aşa cum s’a descris în No 47 al ziarului , respiraţia , pre­siunea sângelui, aşa zisa tensiu­nea arterială; urina, spre a ve­dea cum lucrează rinichii. Omul se urcă pe platformă pe trece braţul printr’un Inel, se în­cinge peste pept cu o cingătoare apucă cu mâinile două mânere și... așetaptă rezultatul. Săgeata din dreapta, sus arată temperatura corpului ; cea dela mijloc măsoară bătaia v­irmiei (car diograful); cea din stânga arab' când s’au terminat măsurătorile, ca bolnavul să se scoboare. Braţul metalic ce se sprijină de cingătoare măsoară puterea plă­mânilor. Până şi urina se anali­zează amănunţit, în cele patru e­­­prubete. Când totul s’a terminat, cade un buletin, din care, îşi poate face ori­cine ide­e dacă e sau nu nevoe să meargă la un medic. Evaminarea d­e atenţie a indica­tion­lor date în jurul ilustraţiei ne scuteşte de alte amănunte. A­paratul costă 300 dolari, 60.01Ki lei c­­l mult. Pe când şi pe la eră ? —­ Mu$ Delamar*

Next