Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1947 (Anul 61, nr. 1-46)

1947-01-14 / nr. 1

Bătrână, daca ne gândim la viaţa unui om, o tânără insă din căldura şi lumina pe care de atâtea decenii o răspândeşte. Dacă a reuşit, să se menţină, cu toată vitregia vremurilor trecute şi prezente, aceasta se datoreşte mai multor fapte care deja în­tem­ee­re i-au clădit şi asigurat permanenţa, in mijlocul atâtor lucruri trecătoare. Unul din ele a fost spiritul democratic ce i-a călăuzit paşii, de când, sub aripile protectoare ale ziarului „Universul” a por­nit la drum, sub titlul „Ziarul Călătoriilor şi al întâmplărilor pe apă şi pe uscat”,­­ de unde şi porecla „Călătorul”, modestă, fără pretenţii didactice, ea nu a fost o revistă pur ştiinţifică scrisă pentru specialişti, ci unind plăcutul, uneori chiar veselul, cu seriosul, s’a străduit să pună, in mâna tineretului mai ales,­­ îndrumar al unei vieţi sănătoase cu MUNCA drept mijloc CREDINŢA drept scut. Vremelnicii ei conducători, împreună cu devotaţii ei Colo­b­a­tori, şi-au dat seama că neamul nostru nu-şi poate îndeplini unirea sa aci la porţile Orientului, fără o cultură dâncă a aselor populare. Către masele populare şi-a îndreptat revista noastră pagi­­le,­­ iar acestea au apreciat-o, încurajat-o, susţinut-o, fiindcă in ea vedeau sfărâmate zăvoarele laboratoarelor, astfel ca cu­­vioasele lor taine să se reverse spre cei doritori până la Inse­gre de lumină, de căldura culturii. Un alt fapt a fost dragostea neprecupeţită, iubirea creştină pentru aproapele, căci lumina nu trebue ascunsă sub obroc, ci trebue să risipească întunerecul, pentru ca poporul nostru cu­minte şi încercat, tineretul nostru harnic să folosească binefa­cerile cu care Dumnezeu a blagoslovit pământul­ ţării noastre, dar care din lipsă de cultură ştiinţifică, face ca noi să fim săraci în ţară bogată. Este destul să privim peste Ocean şi spre Răsărit spre ea ne da seama, în agricultură mai ales, prin realizările din U.S.A. şi U.R­ S.S, cât mai avem noi de făcut. Al treilea factor a fost tineretul nostru care a dovedit că vechilor romane poliţiste de pe vremuri, prost scrise, mizerabil traduse şi otrăvitoare de suflete, preferă lucrările cu caracter ştiinţific, care trebuesc retipărite în nou­ ediţii după câteva luni de la apariţie. Nu putem încheia aceste rânduri fără a pomeni pe înaintaşii noştri, pe „cei de eri” care din lumea spiritelor ne privesc şi a căror scumpă amintire ne-a servit ca un puternic întăritor, după cum in vieaţă ne-au fost îndrumători. Victor Anestin, marele şi modestul secretar al societăţii „Prie­­nii Ştiinţei”, care a croit drumul pe care noi cei de azi ne am să ne menţinem. Cult, inimos, generos, savantul cu­­rtificat numai de patru clase secundare în buzunar, ceea ce a l-a împiedicat, prin bogăţia cunoştinţelor dobândite extra­­,dlar, să fie proclamat membru corespondent al Academiei de fiinţe din Londra, străinătatea acordându-i ceea ce oficialitatea oastră îi refuza. Profesorul Dimitrie Dimiu, blândul şi devotatul conducător ■nediat după războiul de întregire, marel­e sfătuitor şi dătător de curaj celor indoelnici. Profesorul David Roman, savant in toată puterea cuvântului, suflet ales, iubit până la adoraţie de studenţii lui. Alături de aceşti vremelnici deţinători ai destinelor revistei noastre, cu aceeaşi pioşenie cităm pe marii savanţi iubitori ai poporului, care prin articolele lor au cinstit paginile noastre : G. G. Longinescu, I. Simionescu, Chr. Mu­sceleanu, Gh. Nichi­­for Gh. Ţu­ţeica, — ca şi numele câtorva colaboratori tineri, care promiteau a fi la înălţimea celor sus pomeniţi: Paul Cretzoiu, I. Pintiliescu, Eugen Negulescu, Ch. Delamovita şi alţii. Domnul să-i odihnească şi din Oceanul Veşniciei către care cu toţii navigam,, să ne îndrumeze şi să ne întărească pentru a ne înde­plini până la capăt datoria faţă de fiii neamului nostru şi de scumpa noastră ţară pe care dorim s-o vedem cât de curând la nivelul ţărilor a căror cultură şi tehnicitate au atins culmile. Dumnezeu să ne ajute în pragul celui de al 7-lea deceniu, pe care-l inaugurăm cu acest număr. MOŞ DELAMARE Pentru calcule complicate nu e nevoe de inteligenţă? „Creerul electric”, care calculează fără să raţioneze, are câţiva concure­niţi serioşi printre oamenii. Se apare chiiar că ar exista oarecare legătură între „calculul mintal” şi li­p­sa de raţiune. Acum câţiva ani, o importantă revistă medicală dadea amănunte asupra unui deficient mintal în, vârstă de 32 ani, care nu putea nici i să scrie şi nici să citească, dar care putea să calculeze date trecute sau viitoare de exemplu, ziua în care va cădea Crăciunul în 1990 — şi aceasta doar în câteva secunde. Maeterlinck, deasamelnt­, a notat cazul unui degenerat dintr’un azil care l-a calculat corect, într’un minut, numărul de secunde din 39 de ani, opt luni, 12 zile, fără să uite să adauge anii bisecţi­, şi care a extras apoi rădăcină patrata a unor numere cu patru cifre, doar în câteva secunde. Şi mai uimitor a fost cazul lui Mianuel Moneira, un orb, deficient mintal din Lisabona, care a fost examinat de un grup de eminenţi matematicieni portughezi. Pus să înmul­ţească numere de 13 cifre cu mimare de 6 cifre, să împartă 21 de cifre prin 15 cifre, şi aşa mai departe timp de o oră, a rezolvat fiecare problemă imediat şi corect. La sfârşitul orei putea să repete amănuntele şi răspunsurile fiecărei probleme. Betatronul — un super-aparat pentru raze . Una dintre cele mai interesante maşini ale fizicei moderne va fi pusă la lucru în Slujba Industriei. Un model industrial al betatronului de 20.000X100 volţi va sering drept super-aparat de raze X, pentru descoperirea cavităţilor din piesele mtealice, la fel culmi dentistul desco­peră cavităţile dinţilor cu ajutorul aparatului său de radio­grafie. Betatronul a atins această fază numai lia opt ani după ce un tânăr fizician al Universităţii din Illinois, Donald W. Kerst, s’a hotărît să expermenteze o idee fantastică. Orice electrician ştie că mijlocul de a obţine un voltaj ridicat constă în bobinarea unei bobine secundare cu mai multe spire decât bobina primară, pe acelaşi miez de fier. Kerst a eliminat bobinajul secundar, înlocuindu-l cu un tufe în care a făcut vid şi care părea o lampă fluorescentă îndoită în cerc. Un filament Încălzit servea ca izvor din electroni. Inventatorul a socotit că electronii aben din tubul cu vid vor acţiona întocmai ca electronii dir­ sârma de cupru, dar neavând atomi de cupru în calea lor vor trebui să se mişte mai repede. Lucrurile s’au petrecut întocmai. In be­tatron, electronii se mişcă aproape cu viteza luminii. Aceşti electroni repezi simt extrem de folositori pentru cercetări fundamentale, şi de­ aceea în diferite laboratoare se construesc acum numeroase betatroane. Ele au dease­­meni şi o calitate practică foarte importantă. Când un elec­tron rapid lovește un metal, el face, o „stropitură” invizibilă. Această stropitură este o rază X. Betatronul industrial este un generator de raze X atât de puternice încât pot trece prin 10 cm. de oțel. Propr.­­ Soc. A­non. „Universul* sr. Brozoianu, 23-25 * înscrisă sub Nr. 165 lo Trib. Ilfov. Redecor responsabil: C'Amiral A. NEGULESCU (Moş Detomore) o luataarg­ iliiliPi i< cd Gdo&rüßor REDACTIA SI ADM. Str.­Brezoainu, 23-25 Bucureşti 1, telefon 330.10 EXEMPLARUL„2000 LEI

Next