Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1947 (Anul 61, nr. 1-46)

1947-01-14 / nr. 1

LANA, INUL, CANEPA, BUMBACUL şi CELOFIBRA O­amenii s’au îmbrăcat la început cu pielre animalelor vise şi albia mai târziu au trecut la ţesăturile de fi­bre animale şi apoi vegetale. Intre pri­­mele plante cultivate pentru fibre vege­tale au fost, în Europa, inul şi cânepe­ Totuşi pe deasupra tuturor rolul princi­pal a rămas să fie jucat de lână. Târ­ziu a apărut un mare duş­­man al lânei, odată cu apariţia căruia dominaţia ei asupra tuturor celorlalte fibre de ţesut a început să se clatine : acesta a fost bumbacul.­­ Marile războaie, pe lângă nenoroci­rile pe care le-au adus omenirii, au a­­vut uneori şi urmări bune.­­Mişcările de popoare cauzate de ele, au făcut ca descoperiri cunoscute numai într’o anu­mită regiune, plante noui sau animale mai bune să treacă dela un popor la altul. Aşa au venit în Europa cu po­poarele năvălitoare asiatice, numeroase profiţe noi de cultură. Iar în urma în­tinderii stăpânirii arabe până în Spa­nia a fost adusă de la chinezi, în Euro­pa, hârtia şi metodele şi la fabricare. Astfel a ajuns în urmai cruciadelor şi bumbacul în Europa. La încăput ţesătu­rile de bumbac erau articole de lux. Transportul, precum şi prelucrarea lor era foarte greoaie. Prin inventarea in 1767, a maşinii de tors bumbac, a lui James Hargreaves, numită Jenny, o mare piedică în partea extensiunii bumbacului era înlăturată. De atunci, perfecţionarea prelucrării bumbacului şi a ţesăturilor a mers cu paşi repezi şi odată cu ea a crescut în mod simţitor şi consumul de bumbac. Astfel în Ger­mania da la 0,470 kg, cât se consuma în anul 1843 de cap de locuitor, s-a a­­juns în 1913, la 7,16 kg. Bumbacul a a­­juns repede, în urma culturilor întinse pe care au început să le facă Anglia şi Statele Unite, cea mai eftim­ă fibră. Rentabilitatea creşterii­ oilor, precum şi cultura cânepei şi a inului au scăzut mereu. Astfel, tot în Germania consu­mul tonei a scăzut de la 2,4 kg. cât era în 1890 de cap de locuitor, la 1,47 kg. kg. în 1936­ Numărul oilor da pe în­treaga suprafaţă a lumii se ridica to­tuşi,­­ în 1926, 1. 601.247.000 capete. Cefile mai­ multe, 194.916.000 găsindu-se în Europa (Anglia, Spania şi Rusia) şi a­­poi 128.507.000 în Australia-Bumbacul se găsea în acalaş an, cul­tivat pe o suprafaţă de 33.800.000 ha, cu o producţia de 59.900.000 chintale fi­bre. Cea mai mare suprafaţă fiind dată de Statele Unite 1. 055.167 ha., în Ziile Britanice 10.107.300 şi China 1.428.000 ha. In faţa superiorităţii prezentate de bumbac, inul şi cânepa au pierdut me­reu­­teren. In 1926 inul se cultiva în toată lumea pe o suprafaţă de numai 1.800 000 ha cu o producţie de 5.300.000 chintale. Din această suprafaţă cea mai mare parte era cultivată de U. R. S. S. 1.318-400 ha. şi Polonia 108.500 ha. In privinţa cânepei, suprafaţa cultivată pe întreg globul era in acelaş an 1926 d­e 1.200.000 ha. cu o producţie de 7.200.000 chintale. Cea mai mare suprafaţă cul­tivată fiind ocupată tot de U­­R. S. S. 924.700 ha. Italia 105.100 ha. şi România 55.470 ha. din ţările unde lupta între bumbac pe deoparte şi lână, in şi cânepă pa die altă parte, a luat forme med acute, ea s’a sol­dat cu o scădere continuă a suprafe­ţelor cultivate cu in şi cânepă. Astfel în Germania dela 250.000 ha. cultivate în 1850 cu in, s’a ajuns între 1909 şi 1913 la medita de 15.854 kg., iar în pri­vinţa cânepei dela 21.000 ha. în 1876, la 600 ha. In 1813, ls sfârşitul secolului al nouâsprase­celea, datorită descoperirilor mai mul­tor cercetători între care germanul Christian Priederich Schörabein, elveţia­nul Andemars, englezul I. W- Swan şi conte­le francez Hilaire de Chardonnet avea să apară mătasea artificială. Ime­diat după primul război mondial, sub impulsul nevoilor de textile din unele ţăi europene, îşi face apariţia celofibra. Modestă la început, calitatea precum şi producţia ei a crescut în mod simţitor ţiia ei crescut în mod simţitor până în până în preajma celui de al doilea răz­boi mondial. Numai în Germania se ri­dica pro­ducţia celofibrei în 1946 la 250.000 tone, în Italia în acelaş an la 100.000 tone, în Japonia în 1939 la 147.000 tone şi în Sta­tele Unite la 23.300 tone. Producţia mon­dială de celofibră s’a ridicat în 1940 la 912.000 tone. S’a produs în acel an tot a­­tâta celofibră câtă lână în Australia, Noua Zelandă, Uniunea Sud Africană şi Argentina la un loc în anul 1937, ţări care deţin jumătate din producţia mon­dială de lână brută. Pop Liviu Maşina de cusut s’a modernizat Această maşină de cusut, portativă şi electrică, se fabrică acum in Anglia. Gospodinele de pre­tutindeni au găsit-o foarte practică şi frumoasă. Petrol în Anglia Puţini sunt aceia care ştiu că An­­glia este astăzi o ţară producătoare de petrol şi că acest petrol a fost de mare folos efortului de război britanic. Astăzi, producţia petroliferă en­gleză, se ridică la 26.000.000 galoa­ne anual, cu speranţe de sporire pe măsură ce se vor face noi sondaje. Este posibilă o sporire de 400% pes­te producţia actuală. Regiunea pe­troliferă exploatată astăzi va conti­nua să producă cel puţin 10—15 ani. Descoperirea petrolului în Anglia este rezultatul lucrărilor conduse fără încetare, încă de la încheerea primului război mondial■ pentru descoperirea terenurilor petrolifere au fost folosite detectoa­re sismice. Aceste detectoare lucrea­­ză prin cutremure artificiale provo­cate cu cartușe de dinamită explo­dată la 16 metri sub pământ. Ex­ploziile provoacă sguduituri de pă­mânt care sunt înregistrate de ins­trumentele seismice, care dau geo­logilor o imagine a straturilor de rece, — şi astfel îi duc la identifi­carea zăcămintelor petrolifere. Picioare lungi — picioare scurte După datele publicate de dr. Ho­ward Meredith, recordul picioarelor mari la adulţi îl deţin negrii, iar cele mai mici picioare le au femei­le indiene. Negrii adulţi au picioare mai metri decât albii, iar indienii americani au picioarele cele mai scurte. Studentele americane de acum o jumătate de secol aveau picioare mai mici decât studentele de astăzi.

Next