Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1850-12-04 / nr. 45

178 CIMBERUL. , pă zisa foilor din Bepaine în totul măsurate și se cuprindu în cinci punturi de căpetenie. Prusiea cere: 1) pripita deschidere a conferențiilor libere într'unu locu neutralu; 2) Suspendarea Dietei pe cătu voru ține conferențiile: 3) Dreptul de unire liberă a osebitelor Staturi, îndată după ce va urma reconstrucțiea confederației; 4) Ocupațiea comună a Hessei Electorale de cătră Austriea și Prusia (punctul acesta ar trebui să aibă modificații în Hessa după prefacerea cea nouă a lucrurilor); înfărșitu 5) deslegarea crestiei Slesvigeholstaineză în conferențiile libere. Gaveta noss prusieana însemnează că D de Mantaifel nici cumu n'au primitu instrucții spețiale pentru conferențiile de la Olmița, și zice, încă nu se atinge de punctul 1iu că deschiderea pripită a conferențiilor libere într'unu locu neutralu au fostu încă de multu propusă de cătră Prusiea ca condiții sine qua non (fără care nu) asupra puntului al 2-lea; că suspendarea Dietei în timpul conferențiilor s'au încuviințatu de mai nainte de cătră Austriea, asupra puntului al 3-lea că Austriea deasemine au încuviințatu dreptul de unire liberă a osebitelor Sfaturi îndată după reformarea confederației, asupra pantului al 4-lea, că despre o ocupație comună a Hessei Electorale de cătră Austriea și Prusiea nici poate fi vorbă la Olmița, fiindu că cabinetul din Berlinu cunoștea încă înaintea purcederei D-lui de Mantaifel starea de față a crestiei desene, care nu cere nici o ocupație, și că D. Mantaifel au primitu misiea sa numai pentru că starea wrestiei era cunoscută. Aredaupra Notei engleze despre care s'au vorbitu nu de multu, ce sună următoarele: „Lordul Palmerston au făcutu declarațiea despre poziție a Angliei în prejma complicațiilor din Germaniea în forma unei depeșe cerculară cătră toate Puterile cele mari ale Europei. El esprimă prin acea Caselu, a convoca, că tu mai încurăndu camera, mi a ce uni cu dănsa pentru ca țara să nu fie stoarsă mai multu de cătră doue armii streine și dată pradă sărăcirei. E desiguru că deocamdată Hasenpolugu s'au înlocuitu în Dietă prin D. Trotu. „Osebitu de aceasta trebue să se recunoască, Km ambele mari puteri al Germaniei au din nou doue motivuri de a'și împăca diferințele sau de a le lăsa de o parte, de a'și da măna una altiea, de a cruța și de a uni puterile lor, asupra dușmanilor celor reali, acești dușmani? spre a le întoarce Unde su a- Ei săntu chiaru în sinul nostru, și ne mărginile noastre. „În Franțiea (despre aceasta nu se mai poate amăgi pi mine) sau deșteptatu noue dorinți pentru mărginile Renane. Ludovicu- Napoleonu au cercatu toate spre ași asigura stăpănirea, toate cu rău resultatu. Unu lucru ăi mai remăne a cerca încă, adică vechea glorie napoleoniană, și aceasta stă, cumu e știutu, pe țărmurile Rinului. De va isbucni unu resbelu în Germaniea, să se știe desiguru că Lodovicu-Napoleonu în unire cu Sangarnieru are să facă o încercare de a căuta această glorie cu armiea la Rinu. „Celalaltu dușmanu din sinul nostru nu-i mai puținu de primejdiosu. Mai o giumăate din democrație a Prusiei stă acumu subu arme: ea se găsește în mijlocul Landverudemocratică, însă nu pentru cauza ce ea o apără, și pentru aceea ce ea o combate; ea își va deschide însuș rănile, va pune singură șerpele în sinul seu. De aceasta acumu s'au ivitu de odată în tabăra democratică entusiasmul prusiean, căndu pănă eri încă domnia ura asupra Prusiei. Poate că Prusiei au venitu acumula simțirea aceasta, și de aceea se găsește într'o dispoziție mai favorabilă pentru pace. sta că nu va fi cu putință Angliei de a remănea neutră la isbucnirea unei combateri, ci de a ce mărgini in rolul de privitoriu, pentru că urmarea combaterei aru produce o hotărire în oarecare interese ce privescu prea de aproape pre Angliea, incătu aceasta să nu conlucreze pentru asemine hotărire după opiirea sa. Ambelor mari puteri ale Germaniei ce recomendează cu cea mai vie stăruință și căldură păstrarea păcei. Angliea nu poate nici ape să recunoască Dieta, Prusiea și Austriea, măcar deși aru sta departe o amestecare streină, prea cu anevoe aru găsi, chiaru la închierea unui resbelu, unu mijlocu spre a se înțălege între ele asupra drepturilor lor relații.” Doar o depsă telegrabnică de la Caselu se sună că s'aru fi pregătitu o adresă din partea siturilor cătră Electoru, care este rugatu să bine coiac asa ce înturna în curăndu aa Caselu, dănduise încredințare ca nu va găsi nici o împrotivire mai multu pentru plata dărilor, și mai cu samă că dorința tuturor pentru întorcerea lui va înlesni înlăturarea piedicilor ce mai urmează. Corespondentul următoarei: „Nu voimu să amăgimu pe ni ceea ce se atinge de resultatul conferențiilor de la Olmițu. Cu toate aceste multe semne dau a înțelege de altă parte învoire și pace. Electorul de Hessa e acumu aru voi să îndepărteză din scenă pe Hasen- Leustrceanu cuprinde se nască afirmațiea: preferămu mai bine să mărturisimu curatu neștiința noastră in lui chiemată de cătră Rege subu stindariu, ceealaltă grușătate așteaptă numai semnamine, nici să lăsămu ca din dorință să lul resbelului, spre a se împreuna; democrațiea Germană n5 Ea rămănea îndărăptu, și socialiștii sințeni și franțezi voru lua și ei parte, precumu au anunțat'e D. de Gerardin in Jpecs. „Prusiea dap B a fi înflăcăratu o apriie într'o dispoziție păciuitoare; se zice că el pflugu, KBaru avea de găndu a ce înturna latr'o zi căndu acesta se împrotivisă mai puternicu de cătu altă dată.Șii ti, aîi zisă baronul, că te voiu ciomăgi cu oamenii mei? Iatțui sine sama, răspunsă cestu de ne urmă, eu săntu fiiul tău, și ți vou arăta-o. Atuncea părintele, scoțindu unu hohotu, și înturnăndusă în călcăiu, eși și revini îndată urmatu de doi sulițari înarmați cu bice, și arătă prin gestul său o poroncă ce nu putu să se înpliniască, în acelașu minutu unu glonte eși din pistolul fiiului și lovi pe bătrănu în inimă. Au fostu cu neputință de a smulge ne părintucidul din măna giustiției, al cruța de pedeapsa spănzurătorei; el se sui pe eșafodu și au fostu descăpăținatu. O frumuseță disențată, însemnată prin sumețica sălbatică și nesupusă ce era întrănsul, însuflasă admirația și amorul unei tinere femei germane, cea mai delicată și cea mai romanescă din creature, Tereza Ion P... scelentu, căci nu ții să'i dai de capătu. Desperațiea Terezii au fostu profundă; mi îndată îi veni dorința ciudată, în totul potrivită cu pastea ce ea simțist. Capul acestu selvaticu mi figura asta de o espresie împetritoare pe care ea li adorasă, ea voi săi aibă efigiea (întipărirea feței) și tiparul. Cu ce măni se va servi ea oare pentru a vărsa în ipsosu trăsturele ucigașului, capul acestu despărțitu de trunchiu? Cum oare va căpăta ea rămășița această tristă? Se pare că în toate întreprinderile teribile ori estraordinare, întămplarea aduce înlesniri dlișen Unu magnatu ungurescu, căruia Teresa îi însuflasă amor, avea în servițiea sa unu italieanu, vărsătoriu de chipuri destul de ghibaciu. Tereza înpărtăși proectul și dorința sa acestui amantu îndelungu timpu desprețuitu; el făgădui tinerei femei de a se duce el însuși la omul săngiurilor (calăul), de a căpăta împrumutul acestui capu iubitu, mi de a face de ne ex masca în ipsosu de cătră sărvitorul seu palteanu. O greutate ce o punea în înplinirea plapului chibzuitu, chiar în aceeași dimineață mama cera să vie să elene fiiul ei părint'ucidu spre al înmormănta cu mănile ei. Ei sine zisă magnatul, pu'su de cătu optu oare, avemu încă destul timpu. Cugetă că tpesse ca la unsprezece oare cel puținu, ce mice întoarcă. Căndu la cina miezul nopții, mama va fi aice, rămășițile ciuntate ale fiiului ei. Săngerata și posomorita legendă, a căriea, încă odată zicu, ăi micșorezu grozăviea de cătu nu o măresecu, nu se oprește acolo. Cel de al doilea mi al treilea frate a lui Samoil se numeau Carol și Franțiscusu; ei se încălțară la ceartă de la moștenirea părințască. Carol șidea într'o sară între femeea sa și unu amicu, căndu Franțiscusu, înarmatu cu o pușcă de vănatu cu doue țevii, întră în apartlamentu și trasă mai în pieptu frăținiseu. Femeia acestuia, ue ce aruncasă spre a măntui ne apimi dose glonțuri în pieptu. A doua Tate. Ai ce nimeni numai de amorul apeasta de e |i soțul ei, fii liniștitu. Palteanul se puse deci la lucru. Barba ucigașului, lungă, neagră și tufoasă, încurca lucrul vărsătoriului ce au fostu nevoitu să înceapă de mai multe ori fără să isbutească în lucrarea sa. Timpul trecea. Mi veni ideea de a rade barba, aceia ce și făcu; și el nu întărzii de a căpăta o mască, apoi o a doua, apoi atunea prodă. Învălindu cu grăbire capul în măntaua sa, se îndreptă spre închisoare, era prea tărziu căci mezul neagii trecusă; mama recunoscu dișențatul și întristatul furtișagu ce se făptuisă în paguba ei; ea pusă de se ridică, spre a'i face cele mai de pe urmă datorinți,