Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1852-01-14 / nr. 56
zePIMBRĂLA 313 va că cerceteză unu giuru, americanu in toati îngobocirea mi chipru buișăcirea libertăței case. Nu că doară enectacolul acesta piaru însufla vre upu simțimintu de zalozie, fie-care soțietate ape gposturile și deprinderile eale. Flasonul de a face tpiu giurnalu în America poate ca să placă Americanilor, noi însă credemu că nu aru plăce și Europeilor, ci îndeosăbi Franțezilor. Noi nu săntemu încă, și de după sașă că nu vomu fi nici odată deprinși a face din toate intămnțările politice unu felu de inștiințare, ui a mărgini toată îndeleșnicirea inteliginței noastre întru desăvărșire de proepecturi. În momentul acesta, D. Coșutu eete acel ce au apucatu in St.Unite locul Geniei Lindu, păpă acuma noi nu videmu că Dracola Montețu, care'și aratase scopul de a'i face o concurență, că aru fi eclipsate. Numele lui Coșutu dară numai singuru umple toate giutonalele americane. Neo-Zorvu Heraploul numai inoane de ea. OVată de exemplu cuprinsul punierului său celui din urmă: Coșutu. - Varnetul presei. - Discursu însemnatu al Magiatului cătimeu din Tamani-Hal. - Coșutu la Cled-Garden. Desfășurare mare a miliției. - C Jurămăntul lui Coșutu, entuasiasmui cumplitu. - Coșutu și biuroul din Nepropru. - Unu gude in coșpire cu Coșutu. - aa deputați. - Înspăimăntătoriu entusiasmu pentru Coșutu. - Scena mișcătoare. - Împrumutul lui Coșutu. „Ordisea Magiarului este împărțită în ziDiscursule și sub-împărțită în discursuri. ștutu, după parebotul totudeauna din urmă, era în a cincisprezecea zi și un al patruzeci și șeptele al său discursu. În unulsurile ete citimu următoarele cugetări ale acestui oratoru mare: „Eu amu unu princinu căruia iamu fostu credinciosu, acesta este, care de a nu vorbi mai multu de că nu este de trebuință.” Pentru aceea ci noi cu mirare ni întrebăm, au agiunsu la oratorul ce nușeru de discursuri aru fi acum D. Coșutu, dacă s'aru întămpla să fie wi dărdăitoriu. odată amu complimentatu ne D. Noi căte !Coșutu despre ușărătatea cea vrednică de mirare cu a englizește, ce pare că limba această nouă maică lau făcutu să uite limba germană, și rate au fostu revieta militară. D. Coșutu, D. Codin discurvorbi fie noi în videniu mărturieindu, căndu respunde ce ape mai multe costtumuri opersm și mai compatrioților sei, că capul seu au arunsu multe limbi pentru servițiul seu, era îmunu adevăratu turnu a lui Babel. Nice ape brănatu într'o uniformă de salive neagră și că capul seu este unu Babelu arături pricu o sabie minunată. Savbiea aceasta, uenirea ideilor cătu și a limbelor, căci în apa neapărată la cuvăntarea sa; căci in midevăru ape unde a ce rătăci in amestecul uutul acesta o trasă din teacă și ridicănd'o luprărilor republicane, socialiste, aristo mai susu de capul seu lisăa” Eu giuru pătratice, egalitate ce alpătuescu nepumera eabica această americană va fi totudeaunatele sale discursuri, credincioasă la cauza divertăței și pă ea „Aceea ce e desiguru este că D. Co- totu de luna va fi cea întăia în bătălie.” Șutu, nu e prea norocosu pănă acuma in pre- Aceasta, prescurtarea © pumește giurăzicerele sale. La sosirea ea în St.-Unite, măntul lui Coșutu!” Atunci toată milițiea el anunță de siguru că dacă prezidentul eo ridică ca unu singuru omului au isban- Republicei aru face o lovitură du Statu îl uitu o mulțime nesfărșită de arta. Aduvaru duce la Vensen, se știe că D. Coșutu aavea în urmă votă o mulțime de rezuluții, în puntul acesta n'au fostu profetu, cu toate intre care au se numească unu Comitetu de că nu fu nici in țara ca În discursul subscripție in favorul ungurilor ș.l.t. În ce'l rosti mai dăunăzi la banchetul presei, acestu momentu unu ofițiru Bp5 să vorbi aszicea: „Starea Franței ori cătu de tăngu că, și din toate părțile strigară, afara pă este, cu toate aceste trebue să fie om și căndu el putu coacă să se înțăleată svcru de speranță pentru Europa, pentru s'au văzutu că ea dă în folosul ungurilor că este cu neputință ca această stare să se 15.000 de lei, atunci luerăturile ce pregrelungească făcură în aprobări. Se caută a se organiza „O criză C noi știmu că împroșutul prin bancnote asupra Bancei (fi. republică este a. . a Ungariei.plurmalul Ner ioriuranța, și ori care aru fi omul pe care publică unu specimenu al acestor acimangii Franța laru opera de încrederea ea in ori care se voru plăti atunci căndu Ungariea za ce se apropie, va trebui Ka el Ch pradice Ba fate republică!!1. ieză princinul cel mare al frățietăței „În monmentul acesta săntemu cu totul națiilor pe care Constitațiunea franțeză departe de a glumi de refugiui unguri sau sau făgăduitu lumii” Giurnalul americanu și aiți; însă este ceva care ne ridică totu care publică relațiunea tuturor acestor ser- respectul pentru demonstrațiile aceste amebători este și el unu Babelu în felul seu ricane; acestai neînțelesul lor caravpteru noi amu pute zice unu macedoneanu, e căci ea de fanfaronadă. Este prea ușoru la doue amestecă seriozu prin mijlocul discursuri- mii de mile de îndepartare, de a aprinde lor eroului său amănunțimile meselor ce i s'au datu. În acestu chipu ex ni arată că vanchetul presei era de 7 dolari sau de 105 lei de canu, că s'au datu supa a la togtue (de broască) somnu cu sosu De pat, moronu à la normand, pești închipuindu coaise de Tirol, cetatea Comornu in aaticepie, apoi templul Libertăței, sprijinitu de Wasingtonu, Lafaetu, și Comutu; o moschee turcească cu statua M. ©. Sultnpului Abdul va mai figura in Constituțiune, mică A. Megiou, cheea lui Coșutu de la Contaiamo- Napoleonu in actele sale publice și oficialenumentul lui Cociueco ș. l. l. Aceasta este se va însemna subu nume de princine sau înștiințarea tracticigiului se pregătea masa, șefu al statului. O insemnare vrednică de luatu aminte este: că Ludovicu Filipu și cu partida sa liberală de multu au fostu pregătitu drumul lui L. Napoleonu și au care trebue să aibă înștiințarea sa. „ "Una din țirimoniile cele mai înflăcărăcliile pumnul națiunală în văntu, pănă acuma noi insă nu pedemu dului, nici ureul din New-lorcu că de ace spărma că iau decidatu aru că avea scopu acestor platuri, titlul de a giura surparea trupurilor și despoților, și de a amenința cu Europei, pe unile din puterniciile fie kB glarda în plecarea să facă o campanie norde a măria de prezidentu mi a întregii deșertărimi de la a Peninsulei, mareșalul Iuliu lairinei. împăratului îl alebese 1814), nedepsul ca pe singurul vărbatu în stare de a restabili trebile, camu desesperate pentru noua dinastie. Dară ce potu face esperiința, ghibăciea, devotământul, căndu mijloacele materiale lipsescu cu totul! După ce au întrunitu trupele sub Baiona, restabilitiu cu mari osteneli răndueala mi disciplina, reorganisatu corpurile, adunatu și renoitu munițiile mi aprovizionămintele, sultu se'ncercă zădarnicu de a reipira în Spapiea mi a curăține Pampeluna de neamuci. Armata sa acum așa de puțini la nimeru, era treptatu slăbită în morala precum și în cele materiale, prin pecontenitele detășăminte espeduite în pordul Imperiei, amenințatu așijderea de o părăsire. Cu toate acestea, mareșalul apără piciorulâăngă picioru teritoriul francezu, bătăliile mănilăritoare sescu patriotismul trupelor, energiea și determinarea șofului. Trăgându pe urmele sale și într'o direcțiune escentrică (piezișă) armata ducelui de Beauntoiu, mareșalul subt făcu la Tuluza cea de pe urmă opintire: încercare despățnorțională, nesmintitu, dară care dovedi că nu se poate aștepta la trupele fraceze căndu săntuele cu ghivăcie și vetejește chretuite. guvernământul din 1814 încredință mareșalui publice a mareșalului duce de Dalmațiea. De acum înainte vomu reafla pre ilustrul resveluitoriu ne unu altu teatru; dară totudeauna pa vomu side întrebuințendu spre folosul țării eminentele sale calități, patriotinul său Ortezu întoarse pe lui Conființa luminată (27 fevruariu) a tei sub comăndământul deviziunii se ncheie partea activă, bonu trecu de la Aduru (14 fevruariu Partea mărturisit operă din insula Elba, an porne de patru sale înțelegeri, Agiunsu de timpuriu (b ianuariu dice militară, isprăvită de sptămantul cu cordonul cel mare al ținutului-la înnălțarea misa prin servițiile de mainainte, esperiința sa desevâr- politică autorității morale mastiratădovicu. Ducele de Dalmație a fu chiamatu în 3 Decemvriu a diregut ministeriul de resvbelu. Acesta șită, asperimea sa de mii de ori probuită în suportofoliul se luă în 11 marți 1815 căndu veniștirecrări de organisațiune administrativă, mil: cu despre descărcarea și progresurile lui Napoleou, seaimă prinuloasa sa palitate de ochire iute și în cele o sută de zile, muli se luptă la fleo„igură. Ba da decidărilor sale unu caracteru de rus și la Waterloo. El fusese nușmitu de însă apropo un de energie care'l făcea de ani dinniciratul, în 9 mai 1815, maior-generalu al Armatei odată îndărăptu dinaintea oricărei responsabilități, cei mari. Kemate, în împregiurările cele mai cruce la Cuprinsu în ordonanța din 24 Iuliu și ștergu ministeriul de resvelii (noemvriu 1830) 64 înspăidin lista maireșalilor (27 deciomvriul subu cupăntui măntează pre acei ce'l încunuură prin stricteța că aru fi agiutatu și el la înturparea lui Napou voinței, prin puterniciela lucrării sale. Neovositu lui încetă în tare 1820), ea se retrase acestei importante lucrări toată scrisă de însăși măna mareșalului, este unitate, acela ea electrizează neconsoții mulțumită îndemnului în Langedătu de acestu caracteru solidi, în puține luni ardocu, unde se ocupă cu lucrarea memuarelor sale, și ea'și recapătă, ba printr'unu fermecu, acea putere de spiritu de supunere el ducele ani 1819, și după a vieții nu de a 13cea militare, luare mareșalul sultaan Duseldorf. mi putemu În astă parieră nouă, desk Esilul urmărirea scopurilor, s'au căpătatu ereăi prin exemplul său, zice 737333533 fu datoria, de Dalmațiea le întru împlinirea datoriaților, va rămăne și de câștigă încrederea readusoră Franției simțea cătu pe ce era să le peardă, atituțiunile militare cele de treapta ăntăie, gărănțiile cele mai sigure, protegetoare, reglementele cuprinsul acelei legislațiuni puternice care diregueste încă în momentul acesta consă înalntituțiunea militare a Franției, santu cea mai mare mai grosu parte de aceea despre rape au datu probe ne cămpul luptei, fiilor neîntrerupte și, mi fructul profundelor cugetări mai tărziu, îndărătnicii la vârfu vretniciilor mi-a prodés ministerialu de la 1830-1834, cu mi întru oarbă care țării, admirarea străinilor, vredniciea ale mareșalului Suline care în pe în faptă și al ocupa