Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)
1852-01-28 / nr. 60
228 - LANMBP - 1 - G. Livera de Sacsa învredințază că ta din 13 Ian. a Lordului Granvis spre respunsu la reclamațiile Franței, Austriei, Prusiei, Rusiei și Confederației germane atingătoare de șefii propagandei demaromie din Londra, cuprinde încredințările cele mai liniștitoare. După ziua unei corespondență din Londra adresată la G. de Colonia, din contra, lordul Granvil, însemnăndu că legile engleze au chipuri de a pedepsi orice încercare culpată în contra Sfaturilor amice, n'aru vroi ca Englitera să piardă nimică din dreptul cel are pentru ospitalitate din timpuri învechite. Guvernămăntul englezu s'aru declara gata de a combate prin toate mijloacele sale legitime uneltirile propagandei revoluționare, însă nici de cum nu aru propune Parlamentului o schimbare a legiuirei de față, chiar și atunci căndu puterniciile lor aru alerga la măsurile de apăsare în contra voeatorilor pacnici de prin deosebitele țeri. După zisa G. de Colonia data notei aru fi din 16 Lan. Consumu corespondentu din Madridu aru fi urmatu mari neînțălegeri în sinul cabinetului spaniol între prezidentul consiliului Bravo Murilo și ministrul de resbelu cereralul Lersundi. G. de Madridu din 17 ian. publică în adevăru unu decretu prin cape ce primește dimisiunea mateșialului de Camp Lersundi și numește spre a'l înlocui pe leitenantu generalul Ezpeleta, vechiu gubernatoru al insulei Cuba și acuma senatoru al regiei și mădulariu al consiliului de peste marea. - Deraldo di Clamorul publico (giurnale) amăndoue fură cuprinse în 19 lan. - Epoha vorbește despre întrarea în curăndu în cabinetu a marchizului Valgomera, senatoru al regiei. Ea nu zice însă ce portofeliu va lua. - C'aë iscatu o ne'înțălegere între guvernămăntul sardu și între administrația austriană din Lombardo venețica, în pricina vapoarelor ce umblă în serviție pe lacul Magor. Guvernămăntul sardu n'au vrutu de a autoriza vapoarelor austriene înarmate cu tunuri și care putu să fie ca vapoare de resbelu, ca să se atingă de țermul piemontezu și a trage acolo. Prin o măsură de resburare mareșalul Radețchi au opritu vapoarele sardine care facu servitul cu pasageri (călători) și mărfuri ra să nu aibă nici o comunicație cu țermul lombardu, chiaru și cu vasele sau ori ce trupu înotătoriu ce potu servi de transportu cu oamini sau mărfuri, cu toate că vanoarele sardine nu au tunuri. G. Piemonteză, vorbindu despre aceasta și arătăndu și deosebirea vaselor însemnate, adaoge că guvernămăntul sardiu își propune de a lua măsurile cele mai adevărate întru de a împăca interesul comerțului. Ambasadorul Austriei au făcutu luări așinte împutătoare D. Werster asupra discursului ce au adresatu lui Coșutu la cancetul congresului. Se crede că ambasadorul își va lua pașaporturile. În arsenalurile Staturilor Unite urmează o activitate foarte mare, cu scopul după cum se vorbește de a întări escadra din Mediterana. Între trupele lui Caravagial și între acele ale guvernămăntului nimică încă nu s'au sfărșitu. Se scrie de la Cuatemala (America sudică) că Adunarea au primitu unu actu prin care se schimbă chipul alegerii Prezidentului. Hu nu va fi Mai muliu alesu prin sufragiul universalu, dată de cătră Camera Reprezentanților, arhiepiscopii, judecătorii Curților și de mădularii consiliului de Statu. El va fi alesu pe patru ani și apoi poate fi și realesu. Se presupune că alegerea va pica asupra Generalului Carera. Steamerul Clidu au sositu aa Sutuamtonu. este mai din urmă știri de la Sucatani arată contenirea ostilităților (dușmăniilor) între indieni și sucatani și cuprinderea poliției Bachelor de cătră cești din urmă. Turciea. În ”, Ianuarie Î. S. Marele Viziru Reșidu Pașa au părăsitu sara puterea ce i s'au fostu încredințatu, și s'au înlocutu de Raulu Pașa ce au mai ocupatu de patru ori pănă acum postul acestu înaltu. Reșidu Pașa s'au rănduitu Prezidentu Consiliului înaltu de dreptate al Statului și instalația sa s'au făcutu cu cea mai mare pompă, și în puterea unei scrisori autografe prea măgulitoare a Sultanului ce ăl califică de Persiachiam polege. Rusiea. Prin ucazui imperialu cu data din 2 Ianuarie, mai mulți funcționari din regiea Poloniei, de naștere polonezi s'au numitu Consilieri de Statu, căți-va alți'tatele conferenților, ffuncționari de gradu mai grosu au primitu ordinul Vladdimiru. D. Triplen șefu censorul din Varsaviea s'au numitu consilieriu de curte totu prin acel ucazuermaniea. Peyeaise telegrafice așăzate între toate cvartalele Berlinului, pentru servitul poliției și pentru agiutoriu în împrejurări de focu sau sfărșitu și de la 20 ian. lucrează. — Monachipine ce înmulțescu în provințiile Renane. O casă de femei Lazariste are să se întemează la Colonia pentru locuință de bătrăni de amăndoue secrele cum și pentru servitoare (slujnice) fără de treabă. Partida stăngă din întăia Cameră a Prusiei au depus omoție țintitoare de a descuviința măsurile guvernămăntului în privința comunităților religioase libere. Se anunță de la Franciortu din 17 ian. că s'au primitu știri de la Atena despre o boală grea Regelui Oton. Umu balu mare ce era să se facă la curtea Darmstatului s'au opritu din astă împrejurare. O nouă moție foarte importantă s'au depusu de cătră partea dreaptă a Camerei întăia din Prusiea. Ea are de scopu de a modifica îndeplini organizație a acestei Adunări, ștergăndu principul atingătoriu de chipul alegerei sale. Ședințile Dietei marelui ducatu Sacs-Vaimaru s'au deschisu în 20 Ianuar. de prezidentul consiliului miniștrilor- - Secretul ce păzește cu scumpătate la Viena, în aceea ce privește isprava conferenților de vamă, ce s'au deschisu în astă poliție, și publicul nu știe nimică de cătu aceea ce află din organile oficiale. Aceste anunță că desbaterea întăiului progretu supusu cercetărilor congresului, și care după cum se știe cuprindu bazele tratatului de comerțu austro-germanu pregătitoriu la unirea vămilor, s'au încheietu, și progretul s'au adoptatu. Organile guvernămăntului prusescu nu continescu de a adeveri din contra, că isprava e cu totul almintrele după cum se vorbește la Viena, și că conferențile sumenite a rămăne fără de resultatu practicu. G. Nos: de Prusiea crede a ști că ședința congresului se va închide în 28 Ian. și că D. de Hocu va merge de îndată la Francoorta ca să dea samă Dietei despre resul --------------1----------.---.35--3.1--1-i.131 e. - - se --ceastă dambelă ca de unu scutu al adevărului, el adresă sub numele ei, Beatricei, o mulțime de sonete mi de canțoane. Acum acestea era o balată unde întrebuința pe rându unu versu latinu, unul italianumi unul provințialu, acum el încadra căte într'o bucată poetică numele celor șesezeci de femei mai frumoase ale poliției Florența, spre pute pune pe acela al Beatricei; și'a fine, astfeliu era dorința sa de a'și esprima și de a'și ascunde amoriul său, încătu tănăra fetiță cea de la biserică plecându din poliție, el luă pe alta de scutu salutarea și auzimu vorbindu-se rău nu avea altu i se refusa. Într'o zi, unul el a femeilor scopu de moașe. Sosindu, Dante îl întrebă, la dinamicii de aproape de dama sa, leșină și se răzemă de părete. Toate femeile văzindu'l așa de turburatu, începură a vorbi între dânsele și aride, Beatrice zise așijderea! Uimitu, el e și repede, și durerea lui evaporăndu-se în versuri, strigă în unul din cele mai împătimite sonete ce au scrisu vreodată: Tu urzi! Tu urzi de mine cu celelalte femei! O! Nai ride dacă ai gui că tu suferu văzăndu-te. Căndu sântu aproape de tine, audu amoriul care'mi strigă: fugi, dacă nu vrești să peri, și simtu inima mea ce moare, și fața mi bea colorul inimei, și amețitu mai luă ca unu omu beatu, mi dată sa, tape adorațiunea se pare că petrele îmi striîncă mine , a treia; însă în fine, Beatricea, nă- gă, Mori! mori! Ox! des ce mă vede atunci, nu mă măngăie, cel puținu arătăndu-mă că i-amu despre căutatu pe liniște, acela amaru păcătuește Dante, nu'l mai salută. Dantei trimise îndată o barstă din urmă probă de mănie a Beatricei îl făcu ladămike în care'i explica că el îi este necresă și Skimse purtarea; secretul lui nu adusese fructe dinciosu numai din discreție; însă Beatricea nu voia foarte amare, și într'unu canțone adresatu tuturoru să asculte de nimică. El era desesperati, ce înțelegu amoriul, căntă pentru ăncela, al căru tăia ne iubita subu numele ei cel adevăratu. U nenepoui pe mare 4e lovi pre Beatricea, sfinți și săi îl duse, crezăndu a'i face plăcere, într'unumai lui pentru dânsa. Dumnezeu, locu unde se aflau mai multe dame foarte fin care n'au refusatu moartea și chiar lui însuși, cecă o anitu arie? ne amuze- mă în ceriune tatăl Beatricei, ui fiindu fie după semenea perdere e dureroasă pentru cei ce rămănu, vrednicie servite. Dară deodată, în timpu ce ami și care au fostu amicii acelui ce se duce, și fiindu cul lui vorbia astfeliu, Dante simți unu tremuru că nu e amiciție așa înfricoșatu ce'i vinia de la inimă, și se împrăchi mi vede ne Beatritoa. Atunci simțindu-se de intimă ca aceea a unui ață, fiindu că acestu tată era unu omu vunu, și că fușia apoi în toate mădulările. El își rădică , că-sa era așicderea o femee vună, perderea aașa cea ta dară fu nains de cea mai amară durere. Dual adevărului, și această a doua murindu, căjită puținu de a alătoru scuturi. Pentru se pide astfel iupusă în dosul căruia amoriu nega damele acesteasă și care pă datina poliției Florența, femeile se adunară acolo, unde Beatricea se văscăra. Bărbaților le era opritu de a intra aice. Dante cel puținu vrăndu ca să fie cătu se poate mai aproape de această durere, intră în casă, mi se așăză într'unu colțu al curței (ogrăzei), pe o bancă de peatră, pentru ca să vadă și să audă vorbindu femeile ce mergeau să vadă pe Beatrice: el stătu acolo o parte din zi, și femeile ce eșiau zice: Desiguru că Beatrice plănge așa de tare, în cătu acel ce au văzut o trebui să moară de mila ei.. Apoi femeile aceste trecurămi Dante remase într'o întrista pe așa de mare, încătu lacrimile îi spălau fața, astfelu încătu adese ori o acopere cu amăndoue mănele, sau o lipea de muru (zidie) mi dacă pn'aru fi mai speratu de a mai auzi încă vorvindu de dănsa, pentru că toate femeile trebuia să casă pe acolo unde se afla el, aru fi fugitu să se ascundă. Cu toate aceste alte dame veniră care și zicea: Care din noi oare poate da să fie voioasă după ce au auzito vorbindu și plăngăndu? Apoi altele, văzindu pe Dante singuru pe bancă zicea: Acesta care șede pe bancă colo, plănge ca și căndu aru fi văzuto precum o văzurămu noi; sau mai bine catăl, că au agunsu astfelu în cătuni se mai pare a fi el Căteva zile după aceasta el se bolnăvi; suferințile îl aruncară într'o așa slăbăciune, încătu agiuncăse ca și acei ce nu se mai potu mișca. A doua zi șunca sa aguncă nesuferită și'i veni în -