Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1852-01-31 / nr. 61

- N - N — Iașii, Joi in 319 g. Abonamentu. Iașii mi ținuturii. Prețul pe unu anu 75 lei. șese luni 40 —— înșttiințerilor ne unu pinde ccte 25 parale. Astă spncesă Lunea mi Gorea &s doue suplemente in 8, pe fiecare lună, ianuarie 1852. Abonamentuli. Ce face în Iași, la Redacțiea în tipografie a Buciumului Romanu au ținuturi de la Domnii Profesori, și în București la libreriea D. Ioanidi, cu preți de doi galbini și unu Ivanțigureanu. Apoul uri . IBE551133 R-----e MOADABIEA. dizvăluu la lucrarea prescrierei populației din ocolul Fundului ținutul Romanului cu Zamii. Deosubiea Oșilor Princinatului care amu postit însărcinatu ne D.ta prin a Moldovei prin adresa ea xs No. 400 din 27 fisul Nostru cu No. 49 din 21 Mais. mi ani dă următoarele relății: Zansapie 1852 ni pofitese a publica urmaăoapese ordine de zis No. 1, 2 și 3. No. 1 Ghenar. 1-iu. D. Ministru din năuntru prin Anaforaua cu No., îngredințindune de sirguința cătră slujbă cu învechimea în ea a Comandirului pompierilor din Capitalie Maiorului Feodosie Afendule, cum și ținerea în bună stare a comănzii ce i ete inspectința că Guvernul știindu - . activitatea D.tale Ba avea de plăcere a biosericei săvi pururea prednicia mi răvna cu care ai luii, ci toată noaptea au fostu privighere cu datu dovezi in mai multe prilejuri. satu urmașilor cel cărșuitori nușitei biserici. Depart. acesta nentemte ne acea Redacție ca să binevoească a publica această facere de bine a D.sale Bopnic. Rosetti, vare merită recunoștință din partea clerului on a publicului, cu atăta mai multu, cu cătu asemene croi fiindu foarte puține, ce simte pe la mai multe lovuri trebuința de căntăreți bisericești.” Redacțiea primindu relații de ne an deosebite districturi despre solemnitatea sărbărei din 25. Ian. zioa Prea Înalțatului soboru de preoți. A doua zi în 25 locuitoDenapt. Averilor Visericeși ni pogteșenii Foloșanilor fură anunțați de solemniofițialu a înșira în coloanele noastre ceia es au Averilor Bisericești, mi aa Îmbățăturilor Publice, declarație a D.sale Bopțic. Costachi Rosetti, din 20 a curentei luni, prin care D.lui rostește, că văzindu nevoea și lipsa ce urmează de căntăreți la sfintele biserici, și avăndu o biserică de D lui zidită în tărgul Botoșanii cu Hramul Înmpinărei Măntuitoriului Xemn a Sfinților Împărați Constantin și Elena, au fundatu o școală în ograda acei biserici, încăpătoare de 20 scoleri și menită pentru învățătura căntărilor bisericești în limba Elină și Romănă. Această școală c’au înzăstratu de Ddul cu unu profesoru și cărțile trebuitoare, avăndu a se urma învățătura cu asemene rănduială în veci, după rosebi gicsu de îndatorire, ce au făcarea zilei prin 101 lovituri de sacalușe. D. Aga Stamatin dregătoria ținutului Putnei însoțitu de toți funcționarii civili și militari nuste încredințată, spre resplătire Noi în ain raportul cu No. 703 pomunică acestui De- asistatu la sfănta Liturghie în biserica Catedratimu pe pumitul la rangul de Colopelu. După asemene Anafora No. 27,301 pentru predniciea Capitanului Alecu Guriță în însărcinarea ce poartă de Șefu poliției municipale, Noi înaintimu ne numitul la rangul de Maioru. - No. 2 Ghenar. in 10. După Anaforaua No. 311 a D. Ministrului din păuntru pentru vredniciea cătră slujbă a devizionerului întăi de Jandarmi Maiorului Fote Mavromate, Noi înaintimu ne numitul la rangul de Colonelu. - No. 3 Ghenar nr 20. Potrivitu raportului No. 187 a D. Gheneralu Inspectorului Oastei Noi încuviințemu lettenantului Iordache Costăchescu după a sa dorință legiuită - “bireen DID Glasandrafic Costache Negelu. - Osfisul domnescu cu No. 30 datu prin Departamentul de Finanta D. Banului Costaci Andrei, din 21 Ianuarie. » Din raportarea D.sale Vel-Vistu pentru lucrările catagrafice urmate în anul trecutu, Domnia Noastră ne-amșu încredințatu că aceste lucrări s'au săvărșitu cu deosebită esactitate și nimerire, de aceia prin acestu al Nostru domnescu ofisit găsimu de cuviință a arăta D.tale deplina noastră mulțemire pentru stăruința și integritatea de ai DOMN Afelnicului Iancu ce simează: „Loprăv. Ținutul li Votășanii pe lăngă.nostru Domnitoriu socoate de datorie a li da publicitate prin organul Zimbrului. Focșani. O epistolă cu data din 28 primită La 24. ale curentei, sara după datina bis'au adusu la Biserica catedrală fiindu de dorobanți, destulu de plăcute Dregătorului nostru în onorul zilei, onomastice a Prea Înalțatului Domnu. Asenime și Dlor respectivii Starosti ai puterilor streine au făcutu felicitările lor. Nu multu după aceea D-G. Rozali, profesorul shoalei naționale cu elevii sei, asemine directorul Iasi pansionu privatu în dialecte streine de asista fără aa sfănta Liturghie, viindu au adresatu D. Dregătorului fiecare cuvinte și apoi după măntuirea ală, unde era unu însemnatu numeru de boeri și neguțitori. Ce slujbă ce închie prin Te Deum. După eșirea din biserică D. Diregătoriul s'au întămpinatu cu strigări de ura, de cătră poporul ce ticeise stradele mi să,trăiască pre bunul postru Domnitoriu” Adunați fiindu și vreo treizeci de sărăimani cerșători, li s'au împărțitu de cătră D. Diregătoriul ereimoșină după care mergăndu în paradă la casa sa, au primitu cele mai călduroase felicitații de la boeri, și foncționeri de tot ramul, iar după aceea de la cei mai notabili, peguțitori, in fruntea cărora se afla mădulările sfatului orășănescu. Peste muțin apoi Dlui Cărmuitorul județului învecinatu Slam Rămnic, coci in paradă cu foncționerii din acel județu însoțitu și au adresatu covipte. A TI L FERAEE .28 FOILETONUL ZIMBRULUL În toate timpurile limba Ellină clasică au fostu cultivată și căutată de Pomyni. ba au fostu chiaru o epocă, și nu de mult, căndu litteratura ellină era predomnitoare în principate, cellei naționale, să lăsemu timpurile istoriei noastre, a căror descriere nu e completată și care cuprindu încă multe lagune și întunecimi, ni săvenimu la înființarea principatelor de azi. Precum popoarele apusului, aflănduse sub ierarșiea scaunului Romei, erau nevoite a cultiva limba latină, pentru că în aceasta se făceau toate ceremoniile lor religioase și în ea urmau toate correspondențele ieratice cu capulu bisericei lor, așa și popoarele răsăritului, între care și noi romănii, aflăndune sub erarșiea Patriarhului de Constantina fură nevoite a ave, mai multu sau mai puținu, cunoștința limbei Elline, carea era limba Mamei bisericei lor. Precum în privirea religioasă, numai puținu și în privirea politică, staturile romăne se țineau oare cur de imperiulu de Orientu. Etorica ne arată multe dăți, în care romănii fură pentru mai multu multu, sau mai puținu intime cu Curtea Novei Pome. Relațiile acestea nu se puteau urma decâtu în limba Ellină, căci aceasta era limba impăraților Romani din acel timpu. Așa dară sub îndoita influență, limba Ellină clasică trebuia să fi fostu foarte răspăndită, atătu între clerulu romăni, cătu și între barbații de statu și învățații nației. După desbinarea bisericelor, și mai cu samă după căderea Constantinopolului, cunoștința limbe Elline se respendi între romăni îndoitu. Île de o napte, limba latină ka limba bisericei de Roma privită de acelea timpuri de superstițioasă, de igrolență, ca unu ce schilomatica, perdu toată simpatiea ce mai păstra încă între Drept-slăvitorii Romăni. Pe de altă parte numeroase familii de nobili și de învățați, emigrate din nefericitul Bizantu, se adăpostiră în țerile ospitalierilor romăni, ai lor frați de cruce, carii singurii stavilau attunci pornirea aprigului acestui torrentu, și formau cu piepturile lor barricada, care scăpă Europa de barbarismu. Elle adoluseră cu sine în decurăndu înființatele saturi romăne gustulu litteraturei elline și prin urmare gustulu învățăturilor, care negreșitu trebuea să fi fostu foarte puținu la Români, în urma multelor și îndelungatelor invazii de barbari, ce asta se strecurase din pămănturile lor. Sosi apoi și epoca Domnilor fanarioți, în care limba Ellină va predomni singură în toate ramurile instrucției și persoanne reputație era îmbrățișată da unei Limba ellină toți; romani și streini, poliși particulari. Ea forma baza educației la noi. Astăzi de abia o mai cunoscu persoanele care ș'au primitu educațiea în epoca trecută. Nu numai că pime nu'și mai sale capulu cu greceasca, dar pe lăngă aceste etiinătatea întimpină pretutindene reteală, în soarta elenităței Acolo antipatica pentru totu de mare, încâtu culta limbă a Senofonților, au adefăimare e privită ca unu ce antinaționalu. | Guvernulu, de la organizarea claselor naționale sau silitu, cursurilor de limba latină și Ellină, a însufila junimei gustul acestor limbi clasice, și a li însemna, înșirulu îm sau mai puținu acelle chiaru cu paguba amai timpu, în primitive ale relații mai ajunse a Omenilor, în mare parte a Platonilor, prin înființarea De Epo douezeci elline căzu la mai lui rcoli, depărtare, de e încă și mai tristă, ce e grecescu, e așa din alte principate. În toate timpurile mă în epoca ne pământulu românu, puțini barbați famoși în analele noi, de dar, mi din clasele de lidere mi de sau, cel puținu, întrejurimea scolastică, *), în scurt limba Ellină ei, de omu învățatu, politicei ieri, singură cunoștința limbei Elline, uisase în o stare absolută în și mai ca sadin urmă, litteratura Ellină înflori e i eșiră nu de ani însă, gustulu litteraturei cu totul și foarte repede. Pănă nepăsare. *) Aici înțellegemu limba ellină clasică, căci acea vulgară, era, pănă mai eri, răspăndită în toate clasele societății, mai multumi de că nu este cea franceză acusl. c. N) Cu nu mărescu nici cum reulu, su amu șezutu pe bancele scoalelor.