Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-06-10 / nr. 117
167 tul I. șladi compuse unu cănte cu patrioticu spre a serba triumful și binefacerile Rușilor. „În penaitate, Rușii nu lucraseră de cătți pentru dănșii. „Ei înlespiră de a se înapoi principatelor polițiile Brăila, Turnul, cu teritoriile lor, înse fortificațiile acestor politii trebuiau să ce radă, și nici o cetate nu putea să se ridice pe malul stăngu al fluviului; pe lăngă aceste, efectivul militariu al ambelor principate, a acestei țări care odinioară pusese în picioare armate de o sută de mii de luptători, era mărginitu la trei regimente pentru Romănia și la doue pentru Moldova. Prin aceasta Rusia slăbia pe Turcia și lua de mai nainte măsurile Case pentru ca nici o pedică să nu stingheriască lucrarea ei in principate. „Ei deschideau canaluri comerțului principatelor pentru supresia monopolurilor. Înse din ziua căndu comerțul acesta, din creșterea progresivă a porturilor Galaților și a Brăilei, grijitoare luă o desvălire înpentru Odesa, Rusia ăl stavilă prin toate pedicile ce ea pusă navigației la gurile Sulinei. „Ei stipulau înființarea carantinelor, precum și oprirea turcilor de a rezida ori a stăpăni pe pămăntul Moldo-Romănu. Înse unu articulu trecutu in Reglementu atribua consulului general al Rusiei numirea inspectorului general al acestor carantine, aceia ce da veau cheile froptierei au mănele unui streinu. Însfărșitu, mi acesta era puntul de căpitenie, ei isolau neprincipate de la Poartă; ei făceau ca Europa să se deprindă puținu căte puținu să le privească otomanii: de teritoriul deosebite ei întemeeau În faptă aceea ue cabinetul de S. Petresburgu trebuia mai tărziu să sprijine ra ne umu diitu: ” că principatele n'au politicește esistență de cătu numai în puterea tratatelor particulare între Rusia și Poarta Otomană,” aceea ce năzuia să le puie afară de dritul publicu europeanu; de a isbuti așa de bine, că în 1853, Europa deliberă mai multe luni asupra cheștiei de a ști dacă invazia principatelor de cătră armatele țarului constitua or nu o violenție a teritoriului otomanu, ci prin urmare unu: sasus belli. „Iată binefacerile pre care Achermanu și de Andrianopoli ratu Moldo-Romăniei. Încătu pentru tratatul de București, pre care D. de Neselrode ar fi făcutu mult mai bine de a nu'l mai aminti, lumea știe că tuiau fostu de prutoriu, ori mai bine ce iau răpitu, unu teritoriu de 2,150,000 ectare, împoporatu mai de 800,000 de locuitori, care au făcutu pe Rusia stăpănă peste totu cursul de gios al Dunărei. »lats cum Rusia au protegiatu ne Moldo- Romăni.” C. Șiri Telegrafice. Între turci domnează mare mișcare din pricina contrapizonda 28 Mais. Criza ca Marsilia luni 11 Iunie. Cincizeci de mii de aliați ocupă valea de la Cnscripțiunei militare; mulți cearcă se scape prin fugă. Bairutu 29 Maiură tulburări. Atena 8 Iunie. Înălțimile lor regești ducele și ducesa de Brabantu, au purcesu de acolo spre Napoli. binetului grecescu urmează: tratatele de au procura Damascu urmea-