Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-11-25 / nr. 251
1002 să ne loviască fără veste, ori în ce cazu îi așeptămu cu tărie și avem 30.000 oameni Generalul Vivian cu statul seu majoru s'au așegata a le face onoarele politiei. zatu chiar în Cherciu. Monitoriulu publică in 26 scrisoarea următoare: „Frapă efortu, 20 Noemvri 1855. „Scrisorile primite aici din lăuntrulu Rosiei, de cătră familii Rosiene sau Polope, ce unescu toate a arăta, atătu in Poloniea cătu și în Rosiea, și fără osebire pentru clase, o adincă nemulțumire provocată de resbelu și de mizeriile nefinite urmate din ele în toată reduință că el e acea întinsă impe- Milițiile au fostu adunate cu făgări voi eși din provinciile lor; ele suntu astăzi duse departe de vetrile lor, și se pare că voiescu a și resuma pentru sporirea osteneliloru și a lipsuriloru ce sufăru, făcăndu toate neorănduelele putincioase în calea lor. „Mișcările insurecționale care au urmatu ne mai multe punturi în Ucraina ar fi avutu mai multă gravitate deciîtu sau spusu in genere. Ar fi fostu nevoie a duce trupe și artilerie în contra nemulțumiților. Acestiea se resculau nu în contra guvernelui sau a stăpîniloru lor. ce in contra preoțiloru loru, ne carii îi învinovățau a fi mincinoși, în aceea numai că reprezentau ne Francezi sa viindu să strice religiea Ortodocsă. ni din acei oameni, dupre cum se vede, ar fi avutu relații cu armiea Franceză din Crina: rămându foarte mulțumiți cu aceasta, ei s'ar fi încercatu a convinge necompatrioții lor despre neadevărulu încredințeriloru clerului Rosianu. Unu mare număru din acei nenorociți au fostu strămutați în Siberiea pentru a primi acolo pedeapsa iubitei loru de adevărul . Ce cetește în Timesul din 22. Marele puntu a celor ce se opunu pecbelului constă în oarecare înțelesu ce se dă cuvăntului Ruși și carele nu e fără efectu asupra epiriteloru slabe sau ignorante. Rușii nu ce vor pleca, ce zice, Rușii nu se vor învoi nici odată la o mărginire a puterei lor maritime. Este afară de toată chestiea a rundi că Rușii vor fi bătuți pe teritoriulu lor. Rușii săntu sfirșiți și, căndu vor voi, ei vor inunda Europa cu hordele lor asiatice, suntu devotați Țarului lor și lu privescu totu odată cu șefulu religiei și cu viitoriulu cuceritoriu au Turciei mi au lumgi„Fără nici o îndoială, acei Ruși sunt perseverenți și bravi, religioși în fesiul loru, hotăriți a cuceri pămîntulu și determinați a rispi mai bine decătu a scăde ceva din pretențiile lor, afară de aceste suntu oameni iscusiți, însă cu toate aceste, acel poporu înfricoșatu, așa de neînduplecatu, c, încetează de a mai fi. Toate aceste calități îngrozitoare ce amu spusu, se potu însuși Rușiloru, însă în timpul trecutu, precumu se poate zice de Huni și de alte lume, rase care nu se mai găsescu în „Rezoluția cea mai energică, zelulu deeperatu, cea mai mare încredere în dectinele sale și cel mai adîncu disprețu pentru toate celelante rase, nu suntu palități îngrozitoare decătu în proporțiea numărului de oameni carii le posedeazi; pi dacă ele suntu înfricătoare din partea unui milionn de luptători, ele încetează fi asfeliu din partea cătorva mii de individe, bătrîni, copii sau invalizi. cel mai sălbaticu, curagiul cel mai ne- Rușii