Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-01-24 / nr. 7
la Comisionerirești la Librerul G Prețul reanu este 1114e1, pe 6 luni 60 - pentru unu răndu de inștiințenu este 30 parale. Scrisorile numai franco se priimescu, articulele trimise nu se înapoescu. 21 ianuarie săl. Jurnalul ese în toate vilele afară de Duminici și serbători mari. Abonamentul se face in Iași la Librăriea Nouă, in ținuturi în Bucu- G.Loaniti mui II. Iașii, Luni. Se știe că concesia aceasta nu era de cătu vremelnică și renoită din lună în lună. Această faptă este o nouă dovadă de spiritul de de care au caracterizatu toate măsurile luate de guvernămăntul împărăției Otomane în tire. VEMOTA POLITICA Dieta germană au începutu a ce ocupa de chestiunea cea mare cei s'au supusu. Amăndoue comitetele trebilor orientale și a reebelului s'au întrunitu. D. de Proches, ministrul Austriei și prezidentu al Dietei, au cerutu mobilizarea. Ministrul prusiei D. de Bismarck, s'au împroumitu. Celalți reprezentanți au declaratu, că instrucțiunile lor nu erau îndeagiunsu, și că ei vor refera pe la curțile lor respec- Ministrul de la Hapoveru au zisu, că de trebuește, el poate a se declara în mipuntu. Nici unu felu de rezoluțiune n'au urmatu. Această chestiune așternută odată trebue a lua unu sfărșitu sau într'o parte sau în alta, căci nu este de natură a rămăne mai multu timpu nedeterminată. La conferințiile de la Viena ce au à ce deschide în curăndu, ape a oi unu personalu cu multu mai numerosu. Reprezentanții Franței, Englitezei, Turciei și Austriei ce vor mai spori căte cu unul; prin urmare ele vor fi dară unu adevăratu congresu. Principile Gheorgie de Midenburgu Strelțț aliatu al familiei imperiale rusești, care au și figuratu ca mijlocitoru între curțile de Berlinu și S. Petresburgu, din nou au sositu la Berlinu, adurăndu după cum zice Gode Poste unu ultemnatumu de pace. D. G. pevernămăntul Inaltei Porți au întinsu redeterminatu toleranția avordată mai înaște , de 1 .3.. l trebile Greciei. — În giurnalul Patria din Paris, din 21 Ianuarie se cetește importantul articol despre plutirea Dunărei: „În momentul cănd resbelul izbuvni cu Rusiea, multe spirite serioase ce npeocupără cu neastămpăru și cu cuvăntu, despre crestia grănelor, căriea evenimentele puteau se'i dee împleticirile cele mai vătămătoare. În anul 1847 Odesa, grănariul acesta al Orientului, dădu Franției o mare mulțime de aprovizionări. În acea epocă Marsilia și Sionul priimiră descărcături așa de însemnătoare încărcăturile erau ticsite de țuhali de grău, și hărăbăli nenumerate acopereau drumurile, pe căndu o cătime de vapoare suindu Seina ducea în lăuntrul Frapției cerealele poliției rusești. Odesa, era o îndămănare Rusiea o înfricare sbelul RE prețioasă pe care învisă. De bună samă că lupta șată în care Occidentul &i încurcatu, ar vătăma prea mult piețile panicei, dacă curățirea gurei Dunărei par a înlesni încă aprovizionarea din Orientu cu îmbelșugarea părților antisepe ale Europei. Moldova și țara Romănească, precum și provințiile mădene țermurile Dunărei, sănt de o moșie admirabilă, ele producu grău în imn. 7. Conciliație și înțelepciune