Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-07-22 / nr. 151

Părbatul ese în toate vilele afară de Daușinici mi serbători mari. Abona­­mentul se face in Iași la Librăriea Nouă, in ț ținuturi la Comisioneri, în Bucu­­rești la Libretul G.lLoanidi. Prețul pe ani este 111 lei pe 6 luni 60 pentru unu răndu de inștiințeni este 30 parale Foiletonul Zimbrului o școală într­­esă în toată Du­­minica unice împarte Lunea SI 22. Iulie 1855. N. lol. ----- Iașii, Vineri, AMUL. II­. EH? KE BED € "HA. - Ce cetește in Morning-Cronicl: „Este abie unu anu de cănd resbelul au începutu și șcherea cea mare de mințiri, du­­rată de partizanii Rusiei, în aceea ce se atinge de puterea militară și puternicia ța­­rului, cade, bucată după bucată, de față cu evenimentele. Milioanele de baionete, care se zicea, că ascultă de ordinile autocra­­tului s'au redusu la o putere de abie de ajun­­gătoare pentru a ține defensiva și neîn stare de a lua ofensiva, în vreme ce legioanele bătute pe Dunărea ca și în Crima, au a­­rătatu continentului Evropianu căt era de slabă organizarea astă militară atăta de lăudată. Toate isvoarele Rusiei au fostu îngrămădite asupra unui singuru punctu, trebuia să-i dea Domnia lumei n'au fostu capabile de a alunga unu neami­u din însuși pămîntul lor, care-i amenințatu de o cucerire neînlăturabilă. „Pănă astăzi, mulți s'au minunatu foarte că aliații n'au pututu să fie încă Sevas­­topole, dară voacea mai dreaptă a istoriei ce va minuna mai multu cum o împărăție organizată pe pilorul cel mai resbelicu, n'au fostu in Neagră mica armată ce au desbarcatu astă stare a prăpăstiii în marea iarnă in Cr­îma. „povoarele militare ale Rusiei au ce­­catu chiar dela începutul resbelului, și în momentul cănd aliații au începutu deabia ași desvăli energia lor, puterea neamicu­­lui mai e nimicită. Regimentele de soldați vechi ce au începutu campania au căzutu sub loviturile tunuriloru ori a boaleloru, și recrutările silite ce face țarul nu le va înlocui. Căzu de puține din batalioanele organizate de repos. [fapt și asupra va­­lorei cărora elu iși însemeea am­bițioa­­re case speranți, mai există ur­u­l Ol­­tenița, Silistria, Calafatu, Dobrugin Al­­ma, Inchermanu, și eșirile din Sevastopo­­au sfărmatu, ucisu, nimicitu tot ce Astăzi întinsele isvoare ale țarului nu săptu de pole. Rusia ave mai bunu și mai bravu, ajunsu la ceririle Generalilor sei, și timpul va veni cu deașila, în care cu o populațiune zeciuită și o eminentă banvă­­zută (morluzlăc) Rusia se va vide silită să roage pacea ce au respinso cu de­­seu ruinatu. Căt trebue să fie de otrăvi­­toare pentru Autocratu ideea contrastului finanțeloru sale cu acele ale Apusului, cu încrederea capitaliștiloru de la Paris în Rusia, bancăruta publică și ruinarea particulară săntu­l Rogde du jour. Cele mai mari întreprinderi a­le Rusiei fură părăsite în urmarea lipsei de bani Kpimsa­­mi cu toate aceste puterile care sprețu. „Isvoarele finanțiare încă și mai secate litară, vistieria ca e de cătu puterea sa pustie, comerțulu de care va ave­a și Londra! „În lepțește au timpu­lește, așa zicănd, care păriticică fiecăruia, fostu ale Rusiei din 1051 împrumutu, carele alcătuitu după săntu mi­­înțe­­punga ce poporul la Paris se sfă­­

Next