Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-09-19 / nr. 197
Purgarul ese în toate vilele afară de Dumșinici și serbători mari. Aliona, sientul ce face in Iași la Lbrăriea Nouă, in cinuturi aa Comisioneri san București la Librerul . Ioanidi. ANNEES zJNNNN RQ NAN N NNUNNNUN Prețul pe anu este 111 le pe 6 luni 60 pentru unu răndu de inștiințeni este 30 parale Foiletonul Zimbrului o coală îndhesă în toată Duminica și se împarte Lunea Vos. a58655886A9972 r-PIpPi. Iașii. Luni 19 ANUL. III. Septemvrie. 1959. II. 197. Pace sau Resbelu. Paris 7. Sept. Bată ocupă astăzi spiritele de la picarea Sevastopolului. Aceasta era cetatea neluabilă a Rusiei, aceasta agiunsă pentru de încercare a onorului armatelor apusene, acesta era nodul, al căruia desnodămănta se credea sfărșitul resbelului. Se aruncă cu o privire retrospectivă asupra chestinnei Orientului, care, putăndu zice așa, e menită a face o epohă nouă în paginele istoriei, căci aice se vădu încă erate două principiiri, acela al civilizațiunei cu acela al obscurantismului. Nu era protectoratul creștinilor și al bisericeilor din Turcia care făcu pe autocratorul Rusiilor de a-și împinge oardele pănă în malurile Dunărei în pămăntu streinu, dară, era politica țerei sale, era testamentul sau legea lui Petru cel Mare, era predomnirea lumei, pe care țarul Niculai după o domnire de 30 de ani vroia să o încingă la corona sa. Unu pașu era de făcutu, a pune piciorul în tronulu Sultanilor, și acestu imperiu putredu, după credința lui, avea renaște sămințiile panslavice și pravoslave care se dicteze apoi lumei. Unu asemene planu de cotropire totală, apusul Europei nu'l putea scăpa din videre, ce'l urmărea pe de aproape, o legătură întru apărarea Turciei și mai bine a Europei civilisate ce făcu între Franția și Anglia; oardele Nordului însă, erau pe malurile Dunărei, călcăndu Moldo-romănila, unu pămăntu de totu neutralu. Lupta se încaeră mai întăiu între Turci și Ruși, aceștia proclamă unu resbelu sfântu, o cruciată nouă! Grecii respundu la apelul țarului și în sumeția loru cadu jertvă a deminitorului. Pămăntul lor e ocupatu de aceea ce se luptă, nu pentru împilare, dară pentru apărarea popoarelor. Una din gazetele din Berlin,”) apropo de Sevastopolu zice : „Împoporarea grecească din imperiul Turciei atăta de favorabilă, în dorințele sale pentru Rusia, va fi nevoită de a se lepăda de speranța aceea ca să plănteze crucea gre Sf. greci, trăind în intrigă și corupție, nu cească pe biserica Sofie. Acești numai că ș'au perdutu sprijinul lor, dară chiar și speranța de a'l mai afla încurăndu. Consecvența va fi de bună samă că țintirile lor își voru schimba direcțiunea. Noi însă pentru aceasta nu credeau că acești greci cinstiți ce voru preface cu totul în supuși credincioși ai Porței, dară cel puținu putemu fi siguri că acestu poporașu, care înțelege atătu de bine interesele sale, și care cu atăta durere au simțitu perderea Rușilor, el zicu, se va deda cu totul la interesurile sale proprii, încătu nu se va mai auzi vorbindu, nici de cătușele sale iu contra Poștei, nici de ostilitatea (dușmănia) sa în contra puterilor Apusului.” Să ne'nturnămu însă la Dunărea ce videau care este soarta armatelor? Este cvestiea ce pre (”) Gazeta de Doc