Zimbrul, 1879 (Anul 5, nr. 6-60)
1879-01-24 / nr. 14
Jassy M l Nr. 14 Abonamente in Romania. Pe anan..............................24 lei Pe o jumătate de an . • 13 lei Pe un sfert de an . . . 7 lei Pentru străinătate se adaoge portul Un minier 10 bani. ANUNCIURI Linia petit 10 bani. Insertiuni : Linia Petit 20 bani. Scrisori neplătite se refuză. Articule nepublicate Be ard. Diar cotidian, politic și economic. lassi 1879 Ianuarie 23. Albionul se odihnește. După luarea Ciprului, primind tratatul de Berlin, el pune astăzi capăt restrătirilor din Asia. Măni, totuș, nu se știe ce va fi cu pacea lumei. Rusia, obosită după crâncenul resbel ce repurta victorios, nu pare incă a se fi liniștit. Deocamdată moștenirile ce ce i-a lăsat Congresul ii dau mult de lucru. Cănd insă Bulgaria va fi bine definită ea speră, și speră cu multă probabilitate, apare de instrument in politica sa de panslavism. Și, odată in Sudul Europei orientale având prciorul bine ințepenit, Cezarul tuturor Rusiilor pute va călca inainte spre Bosfor. La Cornul-de-aur, cu toate acestea, calea cea mai scurtă in geometria diplomatică e distanța cea mai mare și mai ocolită : continentul Asiei. Atunci puterea mărilor și acea ai uscatului se vor ciocni ingrozitor. Dar, de la Apus o lumină generoasă se zărește. Din frământări profunde ale gandirei și activitaței plămădite cu rebdare, Francia, întemeind republicanismul a arborat drapelul de onoare: pacea, încă cățiva ani de consolidare in organismul ei puternic, și raza fericirilor sale se va resfrănge spre Răsărit. Un corp opac, insă pare de pe acum a se interpune . Centrul teuton. In adevăr, Germania pare a se stringe din ce in ce mai mult, grație capetelor sale ocărmuitoare, pentru a forma un corp izolator. Părere. In adăncul sufletlui acestui nobil popor gânditor stă, neclintitit, un cuget pur, care cănd coaja compactă a puterei brutale de astăzi se va sparge corpul intreg va fi luminos și cald. Gr. M. Mercuri 24 Ianuar 1879. — In Hamburg la D-l Adolf Steiner Anoncen Expedițion — in Vien, Pesta, Elveția etc., la D-nii Haaseslein- Vogler, /fnoncen Bnreau, — in Paris la Havas I.affite. In Iași la Tipografia Buciumului Roman Strada Codrescu No. 4. Abonamente, Inserări și lnanciuri se primesc : Chestiunea israilită de Gr. Mălinescu. (urmare), p. 3. ; Interpretări. Voiu cerceta in fine ideile fixe și opiniatre, resentimentele și interpretările ce se implic și complic in această chestiune. După care voiu pute păși in plin studiu. Clerul romăn e cel mai puțin politic din toate clerurile din lume și din toate clasele sociale din țară. Ceia ce ne face multă onoare N’ar fi vicisitudinile acestei chestiuni, el ar fi clerul cel mai înțelept din lume. Nu e nici rufinat, nici rafinat. N’are inttrucție multă ce-i dreptul, dar această lipsă e mai fericită decât instrucția iezuita. Și e religios numai din meserie, avend oarecare superstițiuni de meșteșug. Aș zice că și’a înțeles pozitiv secolul pozitivităței dacă l aș ști filozof. Pot insă arăta fără sfială că in sumă e bun, e aceia ce se zice un cler de bun simț. Are și el metehnele lui nu-i vorbă ; dar cine n’are ? Așa o viișoară il abstrage de la restul lumei, și când din roada ei are a culege sângele Mântuitorului, preotul uită că urăște pe Evreu și-l vinde cu omenie parte din recoltă. Cel de la țara are și mai puține fasoane. Nucii calare pe breazul seu ocolind lanul de popușoi, lucrând, săpănd, culegând, sau, serbătoarea, după ce a servit darurile cu darul seu iși dăruește o ceașcă de rachiu la grupăn Iuda, care il servește cu îngrijire ca pe Sfinția sa. Totuș, pe ici pe colo, se vede uneori și prin preoțime câteva țepuși politice cu mare și sfânt foc patriotic. Așa părintele reposatul Vârnav, fie-i țerina ușoară, dar, când era pe lume, cumplit mai tempesta asupra Evreilor. Era una diver d’o inteligență rară, dar foarte vie. Strigătul seu de „t’ex populis vox Deiu imi aprinsese imaginațiunea cât eram de copil p’atunci. Căci abea intrasem in Liceu și fugiam de la clas ca să fac și eu politică in sala de reuniuni electorale de la primărie. Caracter latin. Profesorii mei insă nu făceau mai puțin. Ea incă uneori prin sferele politice de pe bancele școalei, — căci a fi fost politic era un sine qua non pentru ștrengarul ci-di-ei ales in acele vremuri,—se zicea că cutare profesor ar fi mas la primărie pe masa verde lângă urna voturilor și de aceia nu venea la clas, in folosul patriei. — In această calitate de pionier politic, așadar, imi clocotise imaginațiunea la auzul electric de „vox populis vox Dei.“ Așa ca, pe lângă ștrengarii cei cu barbă, am aclamat pe dată de deputat pe părintele Vârnav, fără nici o alta regula electorală decât acea al exaltatelor nóstre strigăte entuziaste. Aceste curioase voturi fură cu unanimitate. Căci el arătară, cu o mană catră cer și alta pe crucea de la peptul seu „că Evreii trebuesc exterminați de pe fața pământului românesc, in numele patriei și a lui Dumnezeu !“ Să trcem insă peste acest sacru apostrof, capabil odinioară da me fi făcut un ștrengar politic de linie. Am plătit acest păcat copilăresc prin aceia că am avut bunul simț da nu mai face politică de atunci. Iar părintele Vernaviu mișelește asasinat in Berlad unde avusese nenorocirea de a prepondera in alegeri subt un guvern care declamă și astăzi libertatea, dar care n’o gustă in alegeri. Israiliții berlădeni plătiră pentru culpabil cu inocența lor. Țeranul, in rostirea sa alegorică, zice „Roman și dmn sinonim unul pentru altul. Semn fatal care denotă prestigiile înspăimântătoare ale unui trecut funestin care avu a suferi de la barbarii năvălitori și, mai tărziu, de la acei vecini.