Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-25 / nr. 17
ZIMBRU și VULTURU. O septională, în o stare care n'ar mai fi sprijinită pe nici o legalitate ce numai pe putere și pe o voință arbitrarie. Atunci fără îndoială și Principatele asemine aru fi îndreptate a cerceta dacă conștiința dreptului loru, dacă demnitatea loru națională, le iartă de a se supune orbește unoru astifeliu de arbitrarități. Dacă Principatele, obosite, sătule de disordinea în care se aruncase o stare anormală, ce din nenorocire s'au fostu prelungitu pre multu, voind că nu mai degrabă a întra în opusăciune care le prezenta, celu puținu, o ordine legală, au înbrățoșatu Convențiunea, și au adoptatu toate principiile stipulate între marele puteri la Parisu; trebue oare din aceasta să se conchidă că și de acumu înainte va fi ertatu oricui, se vre ași înterpune voința sa ca lege și noi se simu datori a o asculta? Nu, dreptatea și lealitatea se împrotivescu. Și cu toate aceste, ce videmu petrecănduse astăzi la noi?.. Chiar de la cele întăi zile Aghenția austriacă din Iași, calcă celu intăi articolu din Convenție, înprotivinduse a recunoaște titlulu de Principate unite ce se dă țeriloru noastre prin acelu art. Videniu ne înalta Poartă fiindu aice, nu mai știmu subu ce feliu de titlu, pe unu funccionariu alu ei, Ecs. La Afif-Bei, și întindîndune prin organulu acestuia cu depeșe și pretențiuni care de care mai lovitoare drepturiloru și autonomiei noastre. Nu sîntemu oare acumu îndreptate a ne întreba, pănă cîndu toate aceste încălcări și pretențiuni ilegale? Avemu drepturi seaunu? Garantate sfîntu ori nu acele drepturi prin Tratatulu și Convențiunea de Parisu? nu este oare Europa angajată a mănține neatinse acele drepturi? Dacă în adevăru există toate aceste, ce ne vrea acumu Turcia? ce ne vrea Austria? ce ne ar voi chiar colectivitatea Puteriloru Euroști, nn din timpu Țeara este liniștită și pășăște cu statornicie pe calea legalităței și a ordinei prescrisă prin Convențiune? În minile Locoteniuții Princiare este astăzi încredințată astă Sfăntă comoară a drepturiloru și legalității! Ea încurundu va avea da seamă de toate faptele ei înaintea marei reprezentăciuni naționale; opriseva în calea sa de considerațiuni și de temeri particulare? îngăduiva a se nimicci în minile ei autea stipulațiuni solemnele , lăsara a se sfășie de cătră celu întăi venitu și a se călca în picioare drepturile noastre? Nu Patriotismulu membriloru majorității Locoteninței Princiare ne sîntu o garanție la aceasta! Țeara ăi privește și ăi aprobă! O singură mișcare, o singură dorință, trebue să ne însufle pre toți astăzi; unu singuru steagu trevue se domine astăzi, steagulu drepturiloru și a autonomiei nacionale în giuruiu lui cu toții sintemu datori a ne aduna; și din piepturile noastre se facemu o egidă pentru apararea dreptului și a legalităței. Înlături micele ambițiuni! Dacă acumu la început, Convențiunea va fi calcată, cu ce putere veți mai domni ambițioșiloru? dacă drepturile țerii se voru nimicei, ce va fi Domnia voastră, decătu o rușinoasă slugărie, cătră celu întăi venitu? Celu ce astăzi nu lasă deoparte toate celu ce mai umblă în aceste mnicele interese personale, timpuri făcăndu partidă pentru cutare seau cutare ambiciosu amețindu astu feliu lumea și dăndu ocaziune streiniloru a se folosi de amețala noastră, spre a ne încalca drepturile și autonomia; unul ca acela, este unu omu care dorește nenorocirea Țerii și a neamului seu, și cine știe poate, chiaru unu mizerabilu plătitu cu bani înadinsu de streini spre a distrage atențiunea publică de la singura ținire din partea Guvernămîintului localu? Noi nu știmu că Ecs. Sa se fi avîndu o asemine învoire.Este însărcinatu cu vre o misie de Guvernămîntulu seu? He îndoimu, unu agentu aice. Cu ce dreptu deci Ecs. Sa mai petrece acumu la noi? Nu vede scandalul că prezența sa au agiunsu feliu, la neconsiderarea publică, ne unu Membru de marele puteri subscriitoare tratatului ce trebuese autonomiei. Înainte de acumu Ecs. Nu vede Țeară și că că prezența loru noastre, dată chiaru de creștetească cupa Aru să învoire nu știmu, cunoscute asta aru fi aibă din astăzi apărarea drepturiloru și a de promulgare. Ce face Ecs. pe Ecs. la Logos. Catargiu, espune a provoca tulburarea și scandalului a satrsi, fiine ertatu a întreba de ne mai prea sa Afif Beiu? misiunea una ca aceasta, a fi centrulu unui cuibu stipulațiuni, care sa au fostu terminată ocă tratatele noastre, în țeară, fără în Chenvențiunea a fi unu adevăratu necontenitu după întăi Ministru! - intrigi, unei clici, de fi suspectă pentru ruga să ne scua preveni ori ce sîntu solemnelu recucetirea Hatișerifului Sa la noi de arăta timpu? Au nu știe nu îngădue șiderea unui turcu Augustu nu este nicăirea stipulatu Trrîndu (ertinise espresiunea) Palatulu Locoteninței Locoteninței Princiare, pe unu se împrăștie în Țeară feliuri novate insinuări menite urechile Eche. Sale? Ei bine, dacă ne luămu libertate aceste, cîndu avemu nevoe seamă este însărcinatu Nu vede Ecs. unde Sale și poate de a vide fi de Sa, că ce în ce în curăndu va agiunge unile doritu te jîgni liniștea Afif a ceia aice au agiunsu, din lăuntru, ca de Poarta sa au agiunsu a murmurulu generalu și dori, directu ca acestea Ecs. Sa i le spune, ce n'amu de trebile noastre Beiu, publică, și astăzi aiu binevoiască nu le însuși știe, timpuri în niște de toată liniștea stipulațiunile formale a ale spre ca Înaltulu Guvernu, ca unulu a păzi se o speciase aibă vre se înalță, ce mai cu capitulațiunede Parisu, din D-lui cu voe seau fără de întărtări și a de și la viea 7 (19) notifica alu puEci. alu voe, la noi ne o -------6”-------încarcatu stomaculu de nedreptăți și jăfuiri, luri de bucate cam” doe... jllnica tragomă. l MORȚEI C. PRIVILEGIUU. Cuconulu Privilegiu este bolnavu, bolnavu în primejdiă, sintomele săntu de moarte. Nedibticilu asistă cu mai multă stăruință de cătu norocire, cunoscu gravitatea bolei sale, pre care nu o poți combate, ori căte mijloace empirice și desperate întreguințeză Moare cu conulu Privilegiu, după unii, căci s'au pre doue re grele de mistuitu in timpulu de față. Alții zicu, că moare de o greutate de convențiune la inimă; alții asigură că sfărșitului vine din o pre mare postire de legalitate... Adevărulu este că moare, și moare căci i s'au sfărșitu zilele! În unu obscuru etacu a curtei unui mare Logofătu, se află dănduși sufletulu, bietulu cuconulu Privilegiu, cunjuratu de cei mai de pe urmă și mai credincioși din mulții curtezeni ce au avutu în visță. În starea sa de devilitate și de buimăcelă, delirulu ălu apucă adese, pronunțindu vorbe într'aiure, fără șiru și fără de înțelesu, ca aceste: „Boerii, Slujbulițe... șinisterii... cinste... crucilițe. ... țarani..., bice..., oh... toate... perdute... oh... ete.. ete. Oare ce idei să fie răscolindu canulu bietului bolnavu, căndu feliu? Ce deliruri? aiurește întra sa travagante și ingrozitore se fie însemnăndu aceste espiva ore că'și mărtur'sește