Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)

1858-12-04 / nr. 25

ANULU ALU PATRULE GINVRIE GHIOI 4 DECEMV. 1858. Reghil Sarela Vomana, Cpe Casine No. 22 N adghesa la Vingonțin administgatiuț linga Viseghisa S1t. Ioann. Manpusghis, nerpoiisate dpra o Imnpa se îog ag Adapunii rogtulii fostei AVONAREA SE RAGE LDșui. Da Vingoplp administgat. strada Măliog. Vicighiste Nedi ragzina a 4-a. Vasmșgheusi. Libgag. DD. Coseti si Ioanidi. Trămziltanie Vnsogina. Da adminis. rosteloga. NIV RVETIULUU AVSNANI fați. Re pnp­ano 3 galuini. Dib­riste Visageusi Speimatitute Loghesrondentiile se uogi Princirat de Vilte. IASN­ 4 DECEM­. Opiniunea începe a se manifesta; este și timpulu a­­cumu! Noi eramu bine încredințați cu elementulu de viață a țerii, că toate interesele cele mari a pațiunei, nu puteau astu­fel su fi înlăturate, și alegătorii se vre a se preinterne cu o umilință degrădătoare dinaintea cutăruia seau cutăruia candidatu la Domnie, dinaintea unui stăpănu, pre­­cumu se înciarcă necontenitu a ne face a crede o pre ono­­rabilă foae bașu-constitucională! ochii ce­ Ne simțimu mulțămiți de a pune astăzi iub­itoriloru noștrii, o profesiune de credință ce au începutu a circula ori, în foi volamnte prinu orașu și în țea­­ră, subscrisă de 32 alegători. „Crezindu că există unu steagu”, zice acea profesiune „care se poate rîdica mai presusu de toate steagurile ivite „pănă acumu, și pre care nu videmu înscrise decătu nume „de candidați de Domnie, că acesta este steagulu na­­­ ționalu alu respectărei și alu desvoltă­­„rei Constituțiunei prin neatărnarea Adu­­­nărei legislative, sub­ scrișii înalță acestu steagu „și se strîngu împregiurulu seu”! În adevăru esistă unu asemenea steagu, noi amu zis'o de multu, și astă­zi realitatea vine a ne dovedi că nu ne înșalamu nici cu mu­­bie publicată, au găsitu unu puternicu răsunetu legătoriloru, și din toate părțile fie­care se grăbește a adera la frumoasele principii profesate în ea. Aciastă profesiune de credință, a­­în inima a­­principii de viață constituțională, principii de progresu și de li­­vertate națională Doi sîntemu h­otăritoriu în contra­mandate­­„pruimperative, pentru că voi voimu să legămu „pre Domnu cătră țară, iar nu ca țara să se le­­„ge cătră Domnu, pentru că, cu constituția în mănă, poi „nu dorimu ca Domnulu puinduse mai pre­sus de Adunarea „obștească, ca alesulu nației, ca impusu de na­­]ie Adunărei, să'i tăgăduească driturile, să'i parali­­­seze puterea, și la toată întămplarea să puie glasulu seu „mai pre­susu de rostirea legiloru; cuci o aseminea teo­­­rie conduc­e la sfărmarea constituției, co­nduce la „despotismu. N'avemu de b­îtu a pune față în față, această frază ein profesiunea de credință a oameniloru partitului na­­cionalu, cu aceea prin care prințulu G. Sturza începe pro­­sesiunea sa de credință, spre a vide cu desăvîrșire adi­­vărulu și bunulu simțu ce ea cuprinde în sine. „Astăzi cîndu cea mai mare parte din compatrioții mei aclamă candidatura me la Domnie et s. etc.” Ce vrea oare prințulu G. Sturza a ne arăta prin a­ Nu este oare ea dovada cea mai lămurită despre În­­ciasta? intențiunele anticonstitucionale ce are în inima sa? gîmfarea cu care ne aruncă în față, că este vedemu cu însuși ochii nos­­tului erei, acumu cîndu trii că aciasta este departe de a fi unu adevăru! Nu ne spune îndestulu că, cu asemine aroganță va arunca aciastă zicere și în fața reprezentațiunei nacionale, în fața co­­notifica misiunei centrale d­îndu aciasta se va încerca ai abuzurile desvălite? „Nu sîntu alesulu vostru” ar zice atunce” țeara m'au n'amu a da seamă nimărui de urmările mele, „eu sîntu mai pre sueu de voi!” Ce ar fi atunce de con­­stituciune, unde aru fi frumoasele principii de guvernă­­­­r­i. - A mîntu reprezentativu, pe care țeara l'au cerutu cu atîta unanimitate prin organulu adunărei ad-hoc! lată pra­­pastiea în care voru se ne arunce acei ce ne ceru man­­date imperative, ei nu doru alta de cătu, prin o con­­damnabilă escamotare, a se pune mai presusu de adunarea reprezentativă, a sfărăma echilibrulu statornicitu prin con­­stituție Dumnezeu înse pare că ăi orbește, și chiar pintre frazile frumoase, pintre făgăduințele de totu felulu sub care ei voescu a ascunde mrejile loru, deprinderile lor absolutistice se întrevădu limpede și curatu. Cercetați de amănuntulu toată profesiunea de G. Sturza, pominește de comisiunea centrală, de Adunarea electivă, și credință a prințului Ce se vede în ea? Eu și iar eu! Abie­se aceasta încă numai spre a vre spune că va păstra puterea Domnească, adică cu alte cuvinte, că va căuta se sfarme pe acea a Adunării, sfirlindui totu­diauna în față, că este alesulu țerii, productulu mandateloru imperative escamo­­tate!! giulu unui Domnu constitucionariu? Oare aceste trebue se fie intențiunile și dlimba­ Publicîndu depeșa sosită dela Costantinopole, cătră „Stepa Dunărei” crede a nu se în­­că și Consulii puteriloru garante au pri­­mitu de la respectivii loru ministri din Constantinopoli depeșe în acestași obiectu, însă că acestea cuprindu deo­­sebiri foarte importante de tecstulu depeșei ce priimi Asir bei. dată care aru fi deosebirile cele mai esențiale: La puntulu 2, representanții puteriloru garante s'au esprimatu în următoriu chipu: „autoritățile în principate „aclamatu, D. Afif Beiu­­șela arătîndu a cla­m 32-

Next