Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-25 / nr. 17
17 MARTI 25 NOEMV. 185u. ANULU ALU PATRULE tesa disea slazu isetăsteti. Manpusghis, nerpolisate dora o Imna se îogagd TUMPUNI AVONAREA SE FASE Dapuzi. Ia Vingoțlnp adșinistgat. strada MAăliog. Diblighiste Nedi ratina a 4-a. Vălingejasi. Libgag. DD. Coseti si Ioanidi. Tiămăileania. Rasovimna, Reciăh Sarela Comana, Cce Casine No. 22 La adminis. rostelogi. PRINCIPEPLE, NU OAMENII. MLTICULU RVETIULU AVONAM Iapui. Recapani 3 zalini. Dissiiste Vnomgervsi Adapupli rogtii rostei Sinveimatate Loghesrondentiste se vogțadghesa la Vingonia administratinț linva Viseghiga St. Ioann, lupta pere rulu romu pănă Pii strate elpiie. IASN 25 NOEN: Cămpulu luptei e zice, nu judecați Aicei vorba de a ce se iscă intre cei ce voescu cu ori ce prețu se fie printipi, și intre inimele oneste care voescu norocirea in gloria pațiunii Ochiulu numai să fie destulu de sub armura celu acoși a destinge adevăratulu meritu in mijloculu acestei amestecături tumultuoase. Se cătămu bine deacă armele reale, deacărecare se pretindă căștigarea prețului prin manopere oprite. Și spre a ne continua comparațiune, ne permitemu a spune alegătoriloru nostri. Domniloru nostru, gloria noastră, porecirea noastră a tuturoru depindu de la resultatulu luptei; inaintea acestei scene insuflețite, pline de pasiuni, de speranțe și de mănii, noi vă principiu pe nostru, nvi l'amu spusu de demultu, este puterea și norocirea progresive a Romăniei prin desvoltarea înteligenției, a lucrudară lu respingemu nu aflămu pre nimene impregiurulu nostru, care se ne oferească o garanțiă nn cumdovidească că acestu principiu e și lasa politicei loru. Dară poi le'lu tăgăduimu și in aceasta le facemu multă onoare scurtă, o nedesăvărșită inteligență a lucruriloru. Dară mai voimu a supune, pentru onorea inteligenței loru că au interesu personalu spre a apăra cutare seau cutare candidatu. Acestu interesu ălu cunoaștemu și mai că deacuma nu săntemu in contra celora ce impinși de elu lucrează un Nu ceremu de la omu mai multu de ce contra noastră, poate face mentu de și nu cu totulu identicu, căci ne deosăbimu prin motivele ce determină convicțiunile și faptele noastre. De o parte, interesulu particularu, individualu, slabu și mărginitu, de altă parte, interesulu generaliu, interesulu maseloru, interesulu moralu, nemărginitu, care se luminează de rațiune și de bunulu sămțu, care se razemă pre cauza omenirei, care nu'i interesulu timpului de față decîtu pentru că stavilește bazele interesului viitoriu. Dar adversarii nostri nu voescu să se incredințeze de aceste, ci ne dau fără sfieală intențiunile loru și se îmbracă fățarnicii în ale noastre. Nerușinarea este și ea căteodată bună la ceva. Unu momenptu ea poate ademeni pre cei nedeciși și pre cei slabi, dar este putință de a dovedi acestora adepți rătăciți că povățuitorii loru pu le sînt povățuitori de cătu prin nerușinare, efronteriă, dar nu prin mecai temeiuri și rațiuni. Deciși osteneala de a cugeta asupra acestui puntu și de'ndată voru fi siliți să se dee în partea revenirea la adevăru nu este nici odată o defecțiune, căci causa sa este o causă sfîntă ce nu cere de apărători de citu pre oamenii desinteresați, capabli de a se devota, oameni de principii, în fine așa cumu dorimu să videmu deputații adunăriloru noastre, a comisiunii centrale. Acestora oameni vomu zice să'și aleagă unu principe destulu de onestu și destulu de înțeleptu ca se sprijinească și să esecuteze proiectele de reforme, de îmbunătățiri sociale, cari vor ieși din deliberările loru. O bună cameră, eacă pentru noi puntulu celu mai de căpitenie. Pentru numele lui Dumnezeu, pu lăsați să vă pună măna pe ochi spre a nu vide. Auziți, ni se spune că sîntemu chemați spre a crește, sîntemu invitați la vieala gîndire, la lucru, s'avemu curagiulu trebuincosu vieței, ță, cugetărei, lucrului. Europa ne observă, poate chiar ea se desfide încă puținu de cele ce vomu pute face. Să ne arătămu fermi și statornici în menținerea principiiloru adevărate cari săntu baza vieței noastre politice și a viitoriului năciunalităței noastre. Proba ce vomu da de noi este decesivă. Ne voi vomu pre cei ce ne privescu la lucru, să'și întoarne cu desgustu capulu despre noi zidîndu. Oamenii acestia nu bînt în stare de ași scutura pulberea Și cu toate aceste ei ne voru readuce la, trecutul loru? acei ce sîntu meniți să represente țeara trecutu; deacă voru înrola la seminte persoana, onoarea și conștiința loru sub steagulu cutăruia sau cutăruia ambițiosu, ce le va promite de a le îndestula oare care mișelești înterese, sau de a le da vreo slujbuliță în țară Acei care primescu unu asemene tîrgu nu mai sînt oameni nedependinți și conștiințoși, sunt oameni vînduți unui stăpinu și care voru veni la cameră nu spre a discuta asupra celor ce aru fi bine de făcutu, dar spre a sancționa și prin urmare a impune țerei ce voru fi înșelatu, voința adese perspicuu spre a plăudătoriloru gulele luptei săntlui și a averii temu apelu, nu la observare, deacă noștri aru voi teastă luptă cerculu ce că sănt cu aștepta onestutățirea viderei țerii. care unu deschisu;loru. a cunoaște ce se urmează bună credință, ne plătiți publice. adversarii alege vomu să sîmu cu luare aminte la căci știmu ce se poate ca acești omeni, fie care nu pre omu sănt feriți vă pentru că nu e nici unu felomu de cei vicleni; viitoprocedarea prin și căte o dată și de oamenii de o pre mare dință. Spre individuu, a lu pune dintre la poi de la o individualitate, cu acea a inteligenției colective. Chiar și neinteresatu, pentru Noi inșine săntemu unu dară ale Noi nu respingemu individu să ne aru obliga la bună omu prefera principiuluin și ade meritulu actoriloru după aplausele ce abuzară de prosti, de sturlubateci creanu in lucrare, fapentru individu; totu ce i se cuvine, să poată lucra liberu la îmbunăa supune unu se ptiatribui o premișcați prin adevărului, și