Ziua, iunie 2005 (Anul 12, nr. 3337-3362)

2005-06-10 / nr. 3345

Biblioteca „A­STR­­ V ”» — sibiu — •­•w.h’wmm*. v^,j?rrr^ . Vineri 10 iunie 3445 0001 !" Cereți astăzi. Gratuit COTIDIAN NAȚIONAL FONDAT ÎN 1930 SIGURANȚA CETĂȚEANULUI MAI PRESUS DECÂT SECURITATEA STATULUI Director : SORIN ROȘCA STĂNESCU Mentor: CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI 1129.533 lei 36.123 lei pagina 6 Zoe PETRE Box populi (...) Răspunderea juridică pentru propriile fapte nu poate fi nici transferată, nici distribuită. (...) Bogdan COMARONI între oglinzi paralele Daniel MNCU O potlogărie gravă Bernard ROT Uniunea și dragonul MORȚII LUI ILIESCU : Fostul șef al statului a fost pus sub învinuire în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 în care există 100 de cadavre și 746 de răniți . Iliescu a plănuit haosul din 13 iunie, pentru a chema minerii să lichideze opoziția democratică și presa liberă • O mărturie șocantă a acelor zile indică o cifră certă privind proporțiile măcelului: 60 de decedați numai la Spitalul Municipal și doar ca urmare a loviturilor primite • Declarația îi aparține doctorului Dan Greceanu care precizează că morții au fost trecuți ca fiind decedați din cauze naturale • „Registrul în care au fost înscriși cei decedați, la intrare, a dispărut!“, spune Greceanu • Oficial, în 13-15 iunie 1990 s-au înregistrat doar șase morți, toți decedați pe stradă • La aflarea veștii că este pus sub învinuire, Iliescu a avut o reacție tipică pentru situațiile în care e în criză: „Este un fals, o provocare și o diversiune! “ • Dosarul instrumentat de generalul Dan Voinea are la bază o plângere penală formulată de Asociația Victimelor Mineriadelor în 1997 în care sunt vizate multe persoane, printre care Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif, gen. Mihai Chițac, dar și Traian Băsescu . Miron Cozma, liderul minerilor care au acționat la chemarea lui Iliescu, cere confruntarea cu fostul șef al statului, în ciuda grațierii pe care acesta i-a făcut-o cadou la sfârșitul ultimului mandat ZIUA vă reamintește momentele­­cheie ale masacrului din iunie 1990 • Muniție de război pe străzile Bucureștiului • Martorii vorbesc și azi: „Zeci de morți făcuți dispăruți“ • La Măgurele răniții erau cusuți „pe viu“ • Iliescu către mineri: „Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut“ • Roman a susținut că studenții i-au bătut pe mineri . Un consilier de-al lui Roman vroia să dinamiteze balconul Universității • Șeful IGP. Diamandescu: „Am dat foc autobu­zelor, conform înțelegerii“# Chi­țac, Iliescu și cu Roman au ordonat și aprobat mineriada paginile 3-4*5 pagina 7 Șefii SRR și TVR sunt susținuți ȘI 9 de TVR pagina 7 CNA sesizează Parchetul în cazul OTV pagina 8 Europa Mare nu e „susținută politic“ pagina 9 CSM acuzat că a favorizat-o pe Maria Huza pagina 10 Rompetrol răspunde Parchetului Se umflă pușculița statului Scandalul nudurilor la Muzeul Leopold pagina 11 pagina 19 Contraofensiva Iliescu Conducerea PSD a continuat și ieri războiul deschis cu prietenul lui Ion Iliescu, senatorul Antonie Iorgovan (foto) . După ce Geoană și Năstase l-au atacat pentru declarațiile privind acoperirea lui Hayssam de către unii lideri ai PSD, Iorgovan a încercat să pozeze în victimă, acuzându-i pe cei doi­ că i-au „pus pumnul în gură“ pagina . Sf. Sfințit Mucenic Timotei, Episcopul Prusiei, Sf. Mucenici Alexandru și Antonina Audiența la zi: 192.277 cititori (conform Biroului Român de Audit al Tirajelor și serviciului de Internet www.trafic.ro) întrebarea zilei la wuuuu.ziua.ro E bine ca serviciile secrete să fie puse sub autoritatea unei singure persoane? DA: 36,10% NU: 63,90% Secretele lui Băsescu pagina 18 Comunitatea Serviciilor de Informații va aduna SRI, SIE, SPP, STS, DGIA, UM 0962 și SIPA • Comunitatea va fi inclusă în cadrul Administrației Prezidențiale, sub coordonarea consilierului prezidențial care va conduce Departamentul Securității Naționale • Nu se cunoaște încă șeful acestui super-serviciu • El va fi unul dintre cei mai puternici oameni din România Aviatorii, marinarii pagina 10 și șoferii merg cu ceferiștii Protestul feroviarilor continuă i­nformația a căzut ca un trăsnet, dând­­ peste cap planurile redacționale pe tot p­ parcursul zilei de ieri. Ion Iliescu este învinuit pentru participare la mineriada din 13-15 iunie 1990. Parchetul General îi vrea capul. Rămâne de văzut cum va reacționa Parlamentul, care ar trebui, în prealabil, să-i ridice imunitatea, și Justiția, care ar putea să se pronunțe definitiv. Dar care pot fi consecințele acestei știri-bombă asupra situației, și așa destul de precare, din PSD? Și dacă vor exista convulsii politice interne, oare le poate influența desfășurarea evenimentelor legate de soarta lui Ion Iliescu? Nu pot decât să constat că, de la o vreme încoace, de la alegerile parlamentare și prezidențiale de la finele anului trecut, o ținem din suspans în suspans. Cetățeanul este aproape zilnic uluit de ceea ce aude Capul lui Iliescu vrem­ și vede. Jurnaliștii transpiră pentru a ține pas cu evenimentele. Observatorii de peste hotare sunt uluiți. Și, între timp, printre inundații, răpiri, arestări spectaculoase și convulsii în interiorul clasei politice, parcă­­parcă pierdem ritmul de integrare în Uniunea Europeană. Pe care rămâne de văzut dacă îl vor putea accelera actualii și ipoteticii „populari“. In acest context, învinuirea oficială a lui Ion Iliescu nu este decât o escaladare, și atâta tot, a unora dintre tensiunile existente. Dar să întoarcem puțin roata istoriei. Să nu ne mai întrebăm, pentru moment, care a fost rolul serviciilor secrete sovietice și a agenților de influență ai acestora în evenimentele din decembrie 1989. Să spunem că a fost foarte bine, chiar și așa cum s-a întâmplat, că Ceaușescu a fost scos din cărți. Să încercăm, pentru moment, să dăm la o parte și drama familiilor îndoliate pentru morții din decembrie. Să ne prefacem că uităm faptul bizar că cele mai multe victime, peste 1000, au existat după ce Nicolae Ceaușescu abandonase puterea, intr-un fel de război româno-român, generat de teroriști pe care Iliescu și alții i-au văzut, dar care s-au volatilizat. Cu Iliescu în frunte, România pornise, cumva, către o democrație. E adevărat, cam ciudată. Cam șchioapă. Un fel de perestroikă. In care comuniștii și securiștii recuperau, în mare viteză și la greu puterea pe care tocmai o pierduseră. Iar dirijorul era același. Adică Iliescu. Dar aveam, în vara lui 1990, o societate civilă care manifesta în forță în stradă - și nu numai în stradă - pentru accelerarea democratizării, în general, și pentru existența unor televiziuni libere, în special. Mai exista o presă independentă, născută, practic, peste noapte, care se plasase decis de partea forțelor democratice. Și care a alcătuit, practic, primul segment al economiei de piață românești. Nu în ultimul rând, existau partidele istorice în opoziție, care acopereau cele trei zone importante în plan ideologic: social-democrația, liberalismul și creștin­­democrația. In calea acestora, la putere, se aflau foștii comuniști. Grupați în jurul lui Iliescu. In 1990, viața politică era mai clară decât acum, pentru că exista mai mult alb și mai mult negru decât cenușiu. Ca să mă exprim mai elegant, astăzi suntem mai nuanțați. Comuniștii și securiștii sunt mai bine răspândiți în structurile politice, ale societății civile și în lumea afacerilor. Și, pe neașteptate, în mod îndelung deliberat, Ion Iliescu organizează o lovitură de proporții. Aducerea minerilor în București de către Iliescu nu era o necesitate politică. Fenomenul „Piața Universității“ obosise. Intr-o asemenea măsură încât, dacă, vorba lui Iliescu, era lăsat „să fiarbă în soc propriu“ se stingea de la sine, înainte, însă, de năvala minerilor, o mână de oameni, care erau greviștii foamei, au fost atacați în mod violent, maltratați și luați pe sus de trupele de intervenție care acționaseră la ordinul șefului statului. Și cu acordul primului ministru. Și cu complicitatea serviciilor secrete, care se regrupaseră. Acest act a reprezentat, pentru bucureșteni, o provocare. Care i-a determinat să iasă, din nou, masiv, în stradă. A urmat o serie de diversiuni, printre care celebrul episod al înscenării incendierii autobuzelor poliției. Provocarea cetățenilor Capitalei a reprezentat pretextul provocării minerilor. în acest context, ei au fost aduși pentru a se încerca nimicirea partidelor politice, a presei libere, a organizațiilor civice și a sindicatelor nou create. Incidentul putea să nu aibă loc. Iliescu putea să nu îl provoace. Dar a făcut-o cu un scop. Acela de a întârzia, cu ani de zile, drumul României către democrație. Și către structurile euro­­atlantice. A reușit. Bătrânului politruc Iliescu nu i se va ridica imunitatea. El nu va fi condamnat pentru vina reală de a fi fost complice cu Cozma, în schimb, vom asista, din nou, la mari spectacole mediatice. Care pot avea efecte și în interiorul PSD. Scenarii la zi Motto: înainte de a deveni istorie și chiar de a se întâmpla, mul­te evenimente ma­jore simt pregătite în laborator Sorin ROȘCA STĂNESCU Poliția îl caută pe Năstase de „Aurul Dacilor“ Fostul premier Adrian Năstase, ex-consilierii prezidențiali Ioan Talpeș și Dan Iosif, și regizorul Sergiu Nicolaescu sunt cercetați penal în dosarul, Aurul Dacilor“ • Până ieri, deputatul Dan Iosif și Sergiu Nicolaescu au fost vizitați de Poliție • Tot ieri, în jurul prânzului, chestorul Bujor Florescu inițiase demersuri pentru a-i contacta pe Adrian Năstase și Ioan Talpeș în vederea unor declarații preliminare pagina 9 BARBU 51 ?ROö­!' CREDINȚĂ 5 coa­te" CÂTE­VA l_A­CRI­MI

Next