Ziua, septembrie 2005 (Anul 12, nr. 3416-3441)

2005-09-15 / nr. 3428

T fr ' Joi 15 septembrie 2005 ^■nfi99 S^^SB Serie nouă • Anul XII • NR. 3428 ^ r "'i'ÎÎS*» Unicameral show Băsescu vrea o cameră la Parlament • Boc aprobă și plusează • UDMR zice nu • PC salută ideea • Vadim­ Băsescu nu știe ce vorbește Dezacord printre parlamentari Geoană miroase un scenariu pagina 7 „Nebunia“ .SIDERCAib și Niște italieni au luat o parte din Combinatul siderurgic Călărași pe gratis • Statului român puțin i-a păsat de această subminare a economiei naționale • Justiția română a fost asmuțită împotriva creditorilor de drept ai SIDERCA LA SIGURANȚA CETĂȚEANULUI MAI PRESUS DECÂT SECURITATEA STATULUI Director : SORIN ROȘCA STĂNESCU Mentor: CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI H 2,8493 lei [13,4976 lei pagina 6 Varujan VOSGANIAN Buget 2006 Șerban ORESCU Opoziția obstrucționează­­ modificarea regulamentelor Camerelor Gabriel ANDREESCU Catedrala: cine cu cine se confruntă? Rusia la Zi Basarabia • o unire inevitabilă COTIDIAN NATIONAL FONDAT ÎN 1930 ONU reformă sau moarte După 60 de ani de existență, Națiunile Unite au ajuns la un moment de cumpănă pagina 4 PUTEREA FĂRĂ PUTERE Astăzi expiră termenul pe care Alianța PNL-PD și l-a autoimpus pentru a exercita în mod real guvernarea . Coaliția s-a an­gajat, pe 10 august, la respectarea unui calendar care includea schimbarea lui Năstase și a lui Văcăroiu din fruntea Par­lamentului până la 15 septembrie , însă PSD, ajutat de aliatul fidel PRM, s-a dovedit capabil ca, prin manevre parlamentare, să zădărnicească planurile Puterii . Sute de amendamente la proiectele de modificare a regulamentelor Camerei și Senatului, ore de dezbateri inutile, moțiuni simple fără șansă de izbândă au fost câteva dintre metodele democratice prin care a fost înfrântă Coaliția . Precedentul a fost creat, iar PSD și PRM l-ar putea folosi cu succes pentru a bloca legii evitale pentru o guvernare eficientă . Cât despre celelalte obiective asumate prin protocol, cum ar fi modificarea Legii administrației locale pentru înlocuirea președinților și vicepreședinților de consilii județene, nici nu s-a mai pus problema . De la New York, Băsescu declară că este nemulțumit de faptul că actualul gu­vern nu a reușit să-și construiască o imagine mai fermă, mai dură . Șeful statului a reluat iarăși tema grupurilor de interese care „roiesc în jurul actualilor miniștri și care încearcă să-și găsească drumul spre guvernanți“ . Președintele încearcă să provoace o criză guvernamentală prin retragerea miniștrilor PD din guvernul Tăriceanu • Sunt trei soluți pentru rezolvarea blocajului politic: anticipare, guvern minoritar liberal sau o guvernare PNL­­PSD pagina 3 pagina 7 România la reexaminare în fața Europei Bucureștiul se dezvoltă haotic Leul nou a adus balamuc în companii SRI critică viabilitățile PNA „Chicago“ se mută la București 9 pagina 9 pagina 15 pagina 8 pagina 8 t Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș; Sf. Mare Mucenic Nichita Romanul Audiența la zi: 188.731 cititori (conform Biroului Român de Audit al Tirajelor și serviciului de Internet www.trafic.ro) întrebarea zilei la www.ziua.ro Este Paul Goma antisemit? DA: 31,44 % NU: 68,56 % Petrom pagina 5 anti-dumping. Ieftinirea benzinei ar intra sub incidența Consiliului Concurenței Gripa aviară va lovi sigur România OMS avertizează că epidemia se îndreaptă implacabil spre țara noastră . Nenorocirea poate fi chiar mai cumplită decât pandemia de gripă spaniolă din 1918, când intr-un an de zile au murit între 20 și 40 de milioane de oameni, afirmă specialiștii . Găinile și curcanii sunt deosebit de predispuși la epidemii de gripă fatală pagina 8 Părintele Constituției atacă tezele lui Geoană Iorgovan îl face imbecil pe Prostănac „L-am auzit pe actualul președinte al partidului vorbind despre reformarea clasei politice și despre teza Parlamentului unicameral. N-am întâlnit o imbecilitate mai mare ca asta“, a declarat ieri, de la tribuna Senatului, pesedistul Antonie Iorgovan pagina 7 septembrie 2005. Toamnă , frumoasă, caldă, însorită, la începutul anului de învățământ (luni 12, s nu joi 15, fiindcă responsabilii ministeriali au preferat să programeze startul oficial la început de săptămână). Scenă la o școală bucureșteană centrală: puzderie de elevi adunați în curte, de toate vârstele, de la fetițele cu codițe și băiețeii tunși scurt care intră într-a-ntâia, îmbrăcați în uniforme noi-nouțe, cochete, diferite între clase, și până la liceenii mari, blazați, costumați disco, rock ș.a.m.d., parcă și mai mulți părinți și bunici, roind în jurul micuților, înarmați cu aparate foto digitale, cu camere de filmat miniaturale sau făcând poze cu telefoanele mo­ După primul clopoțel bile; săli curate, împodobite feeric, cu fel și fel de cadouri așteptând pe pupitrele copiilor; și mormane de flori în brațele învățătoarelor și profesoarelor, copleșindu-le. Seara, la televizor, școli dărăpănate, mai ales de la țară, dar și de la marginea Bucureștilor, rău gospodărite, cu lucrările de reparații și renovări neîncheiate, cu litigii legate de regi­mul de proprietate nerezolvate, cu directori și responsabili din administrația locală explicând că nu sunt fonduri suficiente, că se străduie, că vor face și vor drege dacă se vor găsi „resurse“. Două imagini diferite, paralele, preluate de la etaje diferite ale aceleiași realități. Care ne atrage atenția la fiecare început de sep­tembrie, mai mult decât vara, când, în iunie-iulie, la finele anului școlar, lumea se grăbește să intre în vacanță, lăsând bilanțurile pentru mai târziu. Moment­­ așadar­­ de evaluare și de reflecție. Peste tot, la ora­șe și sate, instituțiile de învățământ se animă (inclusiv universitățile, care încep cursurile abia în octombrie, dar au acum admiteri și examene restante). O mare parte a populației - elevi, studenți, părinți, bunici și alte rubedenii - ia din nou con­tact cu școala și constată ce s-a mai schimbat și ce nu, în primul rând în „baza materială“. Pe ansam­blu, mai ales la orașe, sunt semne de ameliorare, în timp ce mai ales la sate e­gale. Probleme ar fi și cu privire la procesul propriu­­zis: reforma sistemului avansează, dar profesorii continuă să fie prost plătiți, drept care e criză de cadre didactice, oamenii fugind spre alte slujbe, mai bănoase, notele de la examenele de definitivat sunt triste, iar nivelul elevilor coboară - logic - în prea multe locuri sub linia acceptabilului. Pe scurt, s-ar zice că avem di­nainte același peisaj ca și în anii trecuți: sărăcie a „resurselor“, probleme de personal și de calitate a învățământului, cronicizate. E și nu e așa. De fapt, sistemul evoluează odată cu țara, odată cu vremurile. Aparența de stagnare e falsă. Dovadă diferențele mari între localități. O cauză e cea tradițională, unde „omul a sfințit locul“ (în sens laic!) școlile se prezintă bine, sunt îngrijite, reparate, văruite proaspăt Dar au început să conteze și alte lucruri. De pildă, „resursele“ aflate la dispoziția autorităților locale, de când cu descentralizarea bugetelor, acolo unde mediul de afaceri varsă taxe și impozite substanțiale, renovările și dotările din școli sunt de-a dreptul spectaculoase. La fel, au apărut computere și alte îmbună­tățiri grație directorilor cu inițiativă, profesori sau chiar elevilor care au obținut finanțări internaționale pentru proiecte istețe. S-au mobilizat și organizațiile neguvernamentale, mai ales în urma inundațiilor din acest an. Și în ce privește conținutul în­vățământului mergem înainte. Critici vor continua să se audă, conser­­vatorismele unei bune părți a cor­pului didactic nu vor dispărea, dar au intrat de-acum în obișnuință lucruri până nu de mult „exotice“: diversitatea educației, manualele alternative, oportunitățile de obținere a unor burse locale sau din străină­tate. Altfel spus, mentalitățile au evoluat, în ciuda tuturor rezistențelor antireformiste. La ambele capitole rămân­­ însă­­ destule de făcut Finanțarea sistemului e mult sub cota dezirabilă. N-au dispărut - dimpotrivă, cresc­­­ nefireștile „contribuții“ ale părinților la fonduri care suplinesc banii bu­getari necesari pentru a renovări și pentru dotarea școlilor; în cazurile „fericite“, copiii din familii înstărite, cu afaceri la activ, aduc după ei „sponsorizări“. Programele de infor­matizare derulate în ultimii ani au furnizat computere în multe locuri, dar altele au rămas fără. Pe bună dreptate cer sindicatele profesorilor, dar și ministrul Educației, creșterea procentului din PIB alocat învățămân­tului. De sperat că se va produce. Multe de făcut și la capitolul celălalt, al performanțelor. Pentru a le îmbunătăți, sistemele educaționale de pretutindeni adoptă strategii îndrăznețe și absorb fonduri substan­țiale, văzute ca investiții obligatorii in viitorul apropiat Lumea „postindus­­trială“, informațională și globalizată nu poate funcționa fără cetățeni bine școliți, cu o cultură generală diversă, utilizatori de computere, navigatori în „spațiul virtual“ al Internetului. In consecință, învățământul a devenit una dintre cele mai importante structuri ale societății postmoderne. Guvernanții pe care i-am avut ieri­ alaltăieri n-au înțeles prioritatea. Cei de azi ar face bine să priceapă... Ion Bogdan LEFTER EDITORIAL ION BARBU ­p­?Fl­ L-E,D/h­/î­ j de c/­QTa a*/1 iA GvMI Faci­ld IxJAUZfl UVBfgBA. h fia rourPCA 1

Next