Zori Noi, octombrie 1966 (Anul 19, nr. 5847-5872)

1966-10-29 / nr. 5871

ZORf NOf PAGINA 2 Salbă de monumente arhi­tectonice localizată în zona intracarpatică a Bucovinei este o mărturie vie a cul­turii și a civilizației popo­rului nostru. Și, fiindcă timpul frumos ne permite, să coborîm din tren la Gura­ Humoru­­lui, și s-o pornim încet-în­­cet, spre monumentul de la Voroneț, pe o șosea as­faltată ce străbate comu­na cu același nume. De o parte și alta, casele în stil bucovinean se înșiră ca niște mărgele frumos colo­rate, exprimînd originali­tate și un simț al esteti­cului, mai ales prin renu­mitele porți de intrare, fîntîni acoperite și multe, multe flori. După circa 4 km., de după o cotitură, la capă­tul aliniamentului, ne apare frumoasa biserică. O primă impresie de în­doială în fața peretelui de nord ca parte din picturi șterse din cauza intempe­riilor va dispare îndată ce ne vom apropia și cînd, spre vest, ne va apare bi­juteria artistică, pictura­lă, sub forma unei fresce magnifice, viu colorate, întinsă pe mai multe re­gistre. Biserica de la Voroneț, așezată într-un ancadra­­ment natural de brazi, im­presionează prin frumuse­țea picturală și arhitecto­nică. Este ctitoria lui Ște­fan cel Mare, care a ridi­cat-o în 1488, pictîndu-i în interior naosul și absi­dele, într-un stil sobru și grav. Cîteva compoziții atrag în mod deosebit a­­tenția : Tabloul votiv, unde chipurile sînt mai apro­­piate de realitate, expri­mînd caracterul personaje­lor , mărimea lor este în­ funcție de ierarhie iar cos­tumele sunt bizantine. Fi­gura domnitorului este încadrată de un Ștefan păr castaniu, ușor buclat, cu ochi mari, meditativi, în­ V­O­R­O­N­E­T­ tr-o atitudine de reculege­re. Chipurile de apostoli au o expresie îngîndurată, iar la Cina cea de taină apa­re o inovație: Isus nu este la mijloc, ca în pictura lui Leonardo Da Vinci, ci în colțul sting al mesei, în locul cel mai mic. Motivele populare apar în scena Răstignirii, unde un om cîntă dintr-o trîmbiță ase­mănătoare buciumului ță­ranilor noștri, în timp ce un altul bate din țimbal. Sub domnia lui Petru Rareș și din inițiativa mi­tropolitului Grigorie Roș­ea, în anul 1547 s-au adău­gat pridvorul și frescele exterioare. Pridvorul, datorită celor două ferestre gotice, este mai luminat, cu fresce in­terioare mai puțin intere­sante. Din punct de vedere arhitectural, Voronețul a­­parține primelor construc­ții ale stilului moldovenesc, mult mai simple, în plan treflat, cu turlă pe naos și pridvor­­ închis. In pictura exterioară, ar­ta bizantină are o interpre­tare populară, o gamă liri­că mai vie a culorilor. ..Tranziție între stilul ar­haic bizantin al picturilor murale ale lui Ștefan cel Mare și al stilului mai li­ber al picturii de pe timpul lui Petru Rareș, a contri­buit la crearea unui stil na­țional, moldovean. Compo­ziția „Judecata de apoi" este superioară prin am­ploare celei de la Athos sau de la Camposanto din Pisa, ea puțind sta alături de marile capodopere uni­versale. Pe l­îngâ celelalte tema­tici, mai prezintă interes scenele , reprezentîn­d le­genda „Facerea lumii“. Lingă ușa de intrare, a­­pare portretul mitropoli­tului Grigorie Roșea ală­turi de Daniil Sihastru. Culoarea predominantă este albastrul spațiului, galbenul auriu al nimbu­rilor sfinților, roșul închis sau verdele-oliv cu luciri metalice, al pămîntului. Meșterii moldoveni au cunoscut foarte bine tai­nele frescelor, ceea ce explică faptul că acestea, în condiții locale, au re­zistat sute de ani. Nu au fost folosite substanțe co­lorante animale, care pu­trezesc, și s-a folosit zu­grăveala pe tencuiala udă. Frescele nu au suprafețe perfect netede, ci văluri­­te, pentru ca pictura să primească lumini diferite, cu reflexe uneori de pas­tel. Interesantă este și clo­potnița din curte, unde sînt adăpostite două clo­pote și care, dăruite de Ștefan trase în anumit fel, redau cîntecul lui Ște­fan... Studiul picturilor de la Voroneț și al întregului ansamblu arhitectonic ne arată o perioadă fecundă în arta noastră, plină de expresivitate și drama­tism în lupta pentru in­dependență. Această artă situează gîndirea artistică a meșterilor­ moldoveni la nivelul marilor artiști ai Renașterii. Fapt demon­strat și de afluxul zilnic de vizitatori, din care foarte mulți străini veniți din toate colțurile lumii, pentru a artistic ar admira geniul acestui popor ce a rezistat și a creat o­­pere de artă ce rivalizea­ză cu orice alt monument de cultură și de artă de pe glob. Ing. TARAS GH. SEGHEDIX . Deși organizatorii cam­pionatului mondial de fot­bal au pus la dispoziția e­­ch­ipelor participante 409 de mingi, italienii, neîn­crezători în cele engle­zești, au adus cu ei încă 24. Dar au fost de ajuns două pentru ca ei să fie trimiși acasă mai devreme decât și-ar fi imaginat­ cele care au poposit în plasa porții lui Albertosi în­ meciurile cu U.Ft.S.S. și ÎS F.D. Co­reeană. » După victoria catego­rică obținută la campiona­tele mondiale de la Porti­ Ho, schiorii francezi au m­ai obținut una la Vina del Mar. Ei au învins pe schiorii italieni la . . . fot­bal de această dată. 0 în­ Franța nu prea se găsesc candidați la postul de arbitru. Motivul ? A­­proape la fiecare meci ar­bitrii părăsesc terenii lo­viți de jucători. De aceea, conducerea clubului A. S. Champagnole a hotărît să pregătească fete pentru funcția de arbitru. Se spe­ră ca, în felul acesta, ju­cătorii să fie mai politicoși cu­ arbitrii. 0 Beryl Burton, care a cucerit cel de-al 8-lea titlu de campioană în cursele de șosea, sosind cu 19 minute avans față de cea de-a doua clasată, a declarat după victorie : „îmi place bicicleta pentru că îmi pla­ce evaziunea și chiar soli­tudinea. Ea mi se oferă din plin“. 0 Nu numai în Europa arbitrii de fotbal sunt lo­viți. în Australia, președin­tele asociației arbitrilor, Noel Vidier, a obținut din partea ligii de fotbal ca o amendă de cel puțin 1.6O6 de dolari să fie apli­cată clubului de la jucăto­rii căruia an mai primi vreo arbitru la lovitură, oricît de ușoară ar fi ea.­­ Cei trei alergători francezi la 400 m. garduri, Hebrard, Beh­m și Pionier, au hotărît să-și lase barbă pînă la sfîrșitul sezonului atletic. Pentru acest motiv, la Praga — în drum spre eu­ropenele de la Budapesta — ei au primit porecla co­mună : MUȘCHETARII. JA. B REBE AN li I COLECȚII: COLECȚIONARI M­a­x­i­m­a f­i I i­a Ilustrata maximă, față de ilus­trata simplă, este o piesă fila­telică ale cărei trei elemente constitutive : marca poștală, cartea poștală ilustrată și ștam­pila prezintă între ele maxi­mum de concordanță de subiect, loc și timp. Pe scurt, ilustrata maximă este o carte poștală ilustrată, francată și obliterată pe partea vederii, astfel ca cele trei concordanțe să fie satisfă­cute într-un grad maxim. De aici derivă și termenul de „ilus­trată maximă“. Ea este o piesă filatelică, întrucît toate elemen­tele sale constitutive sunt cate­gorii poștale destinate transmi­terii corespondenței. Din jurul anului 1300, de cînd au apărut primele ilustrate ma­xime, intîmplător sau voit. S-au conturat reguli întărite prin u­­zanțele și practica a 6 decenii a colecționarilor. Cunoașterea a­­cestor reguli se impune tuturor colecționarilor maximafili spre a se permite realizarea sau se­lecționarea unor piese corecte, acceptabile pe plan internațio­nal ca ilustrată maximă ade­vărată. De 30 ani stringe și-și confec­ționează singură ilustrate maxi­me tovarășa Oltea Vasilescu din Suceava., Georgeta A în­ceput cu primele ilustrate ma­xime confecționate de I.C.S. Fi­­latelia : pictorul Negulici, Au­rel Vlaicu, pictorul Iscovescu, frumoasa reproducere în poli­crom după tabloul pictorului Rosenthal „România revoluțio­nară“ și altele. Mai întîi mă pasiona filatelia — ne spune tovarășa Oîtea, a­­poi au apărut primele cărți maxime oficiale care, pe lângă desenul mărcii în mic, mai a­­veau și frumoasa realizare ilus­trată care completa marca; în­cetul cu încetul, colecționarea lor a devenit o pasiune. Astăzi posed sute de asemenea cărți ilustrate maxime căpătate prin schimb și altele făcute de mine cu diferitele ocazii (excursii prin O.N.T., circuite sau con­cedii de odihnă). Alegerea lo­calității de obliterare are o im­portanță deosebită pentru rea­lizarea unei ilustrate maxime corecte, ne-a spus ea în conti­nuare. O serie de subiecte, prin­tre care stemele orașelor, sculp­turi, monumente de artă, istorice și arhitectură, peisajele de pe teritoriul țării emițătoare a mărcilor admit numai o sin­gură localitate pentru oblitera­re — indiferent de ocazia ce a prilejuit emisiunea — anume acea localitate în care există subiectul. In acest caz, concor­danța de loc se apreciază ca perfectă. Alte subiecte admit oblitera­rea în mai multe localități. Din­tre acestea unele pot fi prefe­rențiale, ținindu-se seama de specificul subiectului, de origi­nea sa și de ocazia ce a prile­juit emisiunea, pentru a obține, după caz, concordanță de loc perfectă, bună sau suficientă, astfel : — navele maritime sau aerie­ne se vor oblitera în portul, ae­roportul de origine ; — scenele sportive, în localită­țile legate de evenimente ce au prilejuit emisiunea sau, dacă nu sunt legate de un anumit eveni­ment, în localitățile în care se practică mai intens disciplina sportivă reprezentată­­ — subiectele folclorice și etno­grafice vor căpăta obliterări concordante în localități de pre­ferința rurale, din specifică tipurilor sau regiunea scenelor reprezentate : — subiectele din tematici de floră - faună, spre exemplu ilustrata cu cerbul mugin d­in pădure, completată cu o marcă din emisiunea vînătoare și obli­terată (ștampilată) la oficiul P.T.T.R. Gura­­ Humorului sau Vatra Dornei. Aceste ilustrate maxime se vor oblitera de pre­ferință in localități rurale din regiunea în care pot fi găsite speciile respective : în cazurile în care un anumit eveniment prilejuiește o emisiune, se poate oblitera în localitatea legată de acest eveniment. — ilustratele și mărcile dedi­cate unor personalități celebre se obliterează în localitatea na­tală, în cea de deces sau în cea în care subiectul a trăit, a lu­crat sau a devenit celebru. Con­cordanța de loc perfectă se va obține în general obliterînd în localitatea natală ; dar dacă e­­misiunea comemorează moartea subiectului va fi mai rațional a oblitera în localitatea de deces. Un ajutor prețios în colecționa­rea acestor ilustrate maxime am avut din partea fiicei mele, Carmen, care are o bogată co­lecție de ilustrate și ale căror su­biecte au fost puse în concor­danță cu mărcile existente la noi sau cu cele străine pe care apoi le-am trimis spre obliterare prin intermediul corespondenței cu filateliști din întreaga lume. Pentru colecționarii de cărți ilustrate maxime există un co­mitet internațional la Paris, sub direcția lui Georges Naudet, care editează revista „Les Maxi­­maphiles Francais“. De aseme­nea, în țara noastră, în cadrul Asociației Filateliștilor din Ro­mânia, există o secție de Ma­­ximafilie condusă de doctorul Valeriu Neaga. In colecția pe care o am, ne spune tovarășa Oltea Vasilescu, dețin așezate în foi de albume pe tematici și țări, floră, faună, sport, oameni de artă și cultu­ră, monumente de artă, cultură și istorice, pictori și picturi ce­lebre din țara noastră și cele­lalte țări din Europa și de pes­te ocean. Am frumoase exem­plare pe care sper să le expun intr-o viitoare expoziție la Su­ceava. De menționat că în orașul și regiunea Suceava sunt și alți colecționari de cărți maxime ilustrate : Colbert Valeriu, Vi­­col A., Ghenadie Frunză, O. Spirescu și V. Arnăutu, R. CARO UN ATELIER DEOSEBIT La ora de zoologie, elevii as­cultă atenți explicațiile profe­sorului. Pe catedră, câteva pă­sări împăiate vin să complete­ze cunoștințele elevilor despre lecția predată. Copiii observă pe concret penajul și corpul păsării studiate. In sălile muzeelor oamenii admiră reprezentanții faunei țării noastre.. Diorame. in­făți­­șează fauna­ alpină, deluroasă, de șes și din Delta Dunării. Cerbi, urși, mistreți, lupi, zeci de păsări dau o imagine fide­lă a bogăției țării. Naturaliza­rea animalelor și păsărilor des­tinate uzului didactic, muzee­lor, expozițiilor nu e de tog ușoară. Ea cere din partea ce­lor ce execută această înde­letnicire bogate cunoștințe de zoologie și biologice. Asemenea ateliere pentru naturalizarea animalelor func­ționează la Suceava și Fălti­ceni și aparțin filialei de vină­­toare și pescuit sportiv din Su­ceava. Inițiatorul lor, pasiona­tul vînător Iosif Molnár, a re­ușit, printr-o muncă perseve­rentă și atentă, să-și creeze un colectiv de nădejde. In cîțiva ani atelierul s-a făcut cunos­cut în întreaga țară. Tovarășii Ion Ioniță, Constantin Acasan­­dri, Vasile și Gh. Păduraru­ au naturalizat mii de păsări și a­­nimale. Munca lor este repre­zentată în muzeele din Fălti­ceni, Bacău, Roman, Iași, Su­ceava, precum și în școlile de pe cuprinsul țării. Anul trecut, la grădina zoo­logică din Brașov a murit un leu. Grație muncii colectivului de naturalizaturi, leul a fost împăiat și astăzi este expus la Muzeul din Brașov. Au fost na­turalizate animale și păsări rare. Amintim (în afară de cerbi, lupi, vulpi) capre negre, mistrețul alb, pelicani, vulturi, lebede. In anul acesta numai pen­tru uzul didactic au fost na­turalizate peste 4.000 de pă­sări și animale. 90 la sută din materialul pentru naturalizare este recoltat de personalul fi­lialelor de vînătoare din re­giune. Și o veste . Filiala de vînătoare din Suceava oferă contra cost amatorilor păsări naturalizate de diferite specii, începînd de la cocoșul de mun­te și pina la arhicunoscuta vra­bie. L. DOBRE O Kisul, una din miile de naturalizate piese în atelierul din Su­ceava Salonul internațional al automobilului de la Paris La Paris, la Palatul ex­pozițiilor de la Porte de Versailles, și-a deschis porțile cel de-al 53-lea Salon internațional al au­tomobilului, care ocupă o suprafață de 120.000 m.p. 1.350 de expozanți, dintre care 445 străini, veniți din 20 de țări, pre­zintă în total 112 mărci de autoturisme, vehicule industriale și utilitare. 31 din aceste mărci sîn­t bri­tanice, 17 — vest - ger­mane, 17 — americane, 18 — franceze, 13 — italiene, 4 — belgiene, 3 — suede­ze, 3 — japoneze, 3 — spaniole, 2 — austriece, 1 — olandeză, 1 — sovie­tică, 1 — din Germania democrată și 1 — ceho­slovacă. Salonul are cinci secții principale : autoturisme, mașini grele, piese deta­șate, biciclete, motorete și motociclete, remorci. Paralel, într-un loc apro­piat, este deschis cel de-al 13-lea salon automobilelor național al (automobilele de de ocazie ocazie ocupă un loc foarte im­portant în ce privește comerțul de autoturisme, deoarece numai în pri­mul semestru al anului 1968 au fost vîndute în Franța 1.058.000 de auto­mobile de ocazie, ceea ce reprezintă aproape îndoi­tul numărului automobi­lelor noi vîndute în ace­eași perioadă). In ansamblu, puține noutăți și lipsa de sur­prize spectaculoase, in schimb o mare grijă pen­tru îmbunătățirea mode­lelor cunoscute — acestea sunt caracteristicile esen­țiale ale Salonului inter­național al automobilu­lui pe 1966. Prima dintre ele, „Renault“, care pro­duce anual 700.800 de au­tovehicule, adică 35 la sută din producția totală a Franței, prezintă îm­bunătățiri mai ales la ti­pul „R - 18“ (care va fi construit și în România începînd din 1969, pe ba­za unui acord încheiat între firma franceză și statul român). In afară de dispozitivul automat de pornire, îmbunătățiri­le aduse tipului „R -16“ se referă la schimbătorul de viteză, sistemul de aerisire și de încălzire, tabloul de bord. „Peu­geot“ se face remarcat prin noul său automobil nedecapotabil 204, a cărui caroserie este proiectată de „Farina“, „Citrön“ — prin mărirea puterii mo­torului la turismul „L. D. — 19“, prin înlocuirea lichidului de securitate la circuitul hidraulic de frînare și la suspensie, în timp ce micul și popularul „„ C.P.“ își continuă în mod strălucit cariera cu mici îmbună­tățiri în prezentare și în confort. „Simca“ prezintă o caroserie mai lungă cu 20 cm, la modelele clasi­ce și elegante „1300“ și „1500“, care au devenit astfel „1301“ și „1501“. Noutatea mașinilor „Sim­ca“ constă, însă, în acor­darea unei garanții de doi ani atît în ceea ce privește piesele, cit și în ceea ce privește asigura­rea eventualelor repara­ții, garanția referindu-se la motor, transmisie, cu­tia de viteze. Cu­ privește autocami­oanele grele, locul de frunte este menținut de „Berliet“. Această marcă asigură#53 la sută din au­toutilitarele franceze (250.000 de bucăți pe an) și 75 la sută din exporturile de autovehicule grele ale Franței. Ea furnizează 1 la sută din vehiculele de transport în comun (au­tobuze și autocare). „Ber­n­­et“ prezintă la salon prototipul noului autobuz cu imperială (etaj), care poate transporta 94 de pasageri, dintre care 54 pe scaune. Acest prototip este actualmente exploa­tat pe o linie de autobu­ze din capitală. Secția de biciclete, mo­torete și motociclete de tot felul ocupă un spațiu important, locul de frun­te fiind ocupat de cele trei mărci franceze care reprezintă 95 la sută din producția de motociclete și 50 la sută din produc­ția de biciclete : „Mo­­tobecane“, „Peugeot“ și „Velosolex“. In Fran­ța, sunt produse­nual 950.000 de biciclete și un milion de motoci­clete, printre care un nou model „Motobecane“, de bicicletă demonta­­bilă, care încape ușor în cutia de automobil bagaje a unui și poate fi transportată manual în tren sau metrou. GEORGES DASCAG corespondentul Agerpres la Paris De ce s-a prăbușit Imperiul Roman ? Nu o dată, istoriografii burghezi au căutat să explice prin diverse teorii mo­tivele declinului și apoi ale prăbușirii im­periului roman: apatia provocată de o viață îmbelșugată, viciile patricienilor multe altele. Ei ignorau, insă, cauza prin­ci­cipală, contradicțiile interne ale orinduirii sclavagiste. Iată că, recent, într-o cuvîntare rostită la Chicago, cu prilejul celui de-al III-lea Congres internațional de genetică urb­ană, sociologul dr. Seabury Colum Gilfillda a sugerat ca aristocrația romană s-a stins in mare parte datorită intoxicării cu plumb. Se știe că, introdus în organism in can­tități mai mari de un miligram pe zi, plumbul poate provoca anemie, pierderea poftei de mîncare, constipație, paralizia membrelor și, in sfirșit, moartea. De ase­menea, bărbații devin sterili, iar femeile nu mai pot reține sarcina. Romanii —­­ afirmă dr. Gilfillan — nu știau, firește, mai nimic despre pericolele intoxicației cu plumb, metal pe care scară largă. Astfel, Pliniu ei îl foloseau pe cel Bătrîn reco­manda ca „oalele să fie făcute din plumb, nu din bronz”. De asemenea, plumbul era folo­sit la confecționarea apeductelor, a ceștilor, a sitelor, a produselor cosmetice, a medi­camentelor de uz extern și, culmea ironiei, chiar a coșciugelor. Principala sursă a intoxicațiilor cu plumb o constituiau, insă, vinurile. Pentru a-l păstra în bune condiții și pentru a-l îndulci, romanii ii adăugau un sirop fă­cut din must nefermentat, de plumb, ceea ce, bineînțeles, fiert in cale ducea la absorbirea unui însemnat procentaj din acest metal. Romanii nu înțelegeau, afir­mă Gilfillan, că sterilizînd vinul, această otravă lentă îi ducea și pe ei la pieire. Intoxicația cu plumb, susține în conti­nuare sociologul american, nu a produs ravagii decit în rîndurile aristocrației, întrucît plebeii nu-și puteau permite de­cit rareori să bea vin, foloseau vase de bucătărie ieftine, din lut ars, și nu făceau uz de articole de lux cum sunt cosmeti­cele. Indicele ridicat al mortalității, precum și indicele scăzut al natalității în rându­­rile aristocrației romane par a se datora intoxicației cu plumb. Studierea încă ne­terminată a osemintelor dezgropate con­firmă această teorie. De asemenea, inscrip­țiile de pe pietrele funerare indică că dura­ta medie a vieții în rîndurile proprieta­rilor de sclavi era de 22—25 de ani, iar datele cenzurilor (un fel de recensăminte) confirmă că numărul nașterilor era foarte redus, „poate o pătrime din ceea ce era necesar pentru menținerea ființei biologice a clasei aristocraților". Teoria lui Gilfillan, pe care acesta botezat-o „aristothatanasia” (moartea aris­a­tocrației) a stîrnit interes, merită să fie reținute, insă, Elementele ei bineînțeles, cauzele dispariției imperiului roman nu se pot limita la un aspect sau altul al vieții de zi cu­ zi a clasei dominante, ci rezidă în primul rînd, în lupta dusă de marea masă a sclavilor pentru a deveni oameni liberi, pretutindeni . In anul 1906, în urma unui cutremur, șoseaua Baishiko din Taiwan a fost tăiată în două și jumătate din ea mutată cu cir­ca 2 metri mai la stin­gă. • Steaua de mare este o ființă atît de plăpîndă, încît, dacă este expusă la soare, se evaporă. Cu toate acestea, urma lăsată de o stea de mare în­tr-o stîncă din Grand Canyon (S.U.A.) a re­zistat timp de 500 mi­lioane de ani. • Orologiul constru­it la Salzburg (Ger­mania), în anul 1775, este acționat de greu­tățile pendulei care coboară pe o tijă cres­tată. • Biserica Sf. Petka Samardjiska, din So­fia, este unicul monu­ment bulgar datind din Evul Mediu, care s-a păstrat pînă­­ în zilele noastre. Situată­ în apropierea TUM-­ ului (magazinul uni­­­versal) din centrul­­ ca­­­pitalei, ea a fost clădi­­­tă spre sfîrșitul seco­lului XIV și începutul­­ secolului XV și pare astăzi, din cauza con­­­­strucțiilor recente care i s-au ridicat împrejur,­­ scufundată în pămînt.­ • Un grup de sa­­­vanți de la Universi­tatea din Belfast și dsi la laboratoarele Glaxo­, au pus la punct un­­ vaccin special, desti­nat noilor care va avea născuți, efecte multiple. O singură­ injecție imunizează­­ copilul de poliomielită,­ difterie, tuse convulsi­­­vă, tetanos și oreion.i Dialog între două fete moderne : — Tatăl tău arată foar­te distins cu părul lui că­runt. — Da ! Și datorită mie, asta numai Profesorul : — Cum se face că. în ultimul timp, puține greșeli la ai foarte temele făcute acasă ? — Tăticu este plecat pe teren. Un turist doarme o noapte la hotel într-un orășel din Franța. Dimi­neața, la dejun, hotelie­rul îi spune : — Ați dormit Intr-o ca­meră istorică ... In 1810, In camera aceasta și-a petrecut o noapte Napo­leon, — Nici cu un pol Se rî­­min mai mult — răspuns de turistul. Un pacient consultă un­­ oculist : — Domnule doctor, se plînge el, văd peste tot niște puncte care joacă în fața ochilor. Medicul îi recomandă ochelari. La vizita urmă­toare îl întreabă : — Ei, te simți mai bine acum ? — Da, mult mai bine. Acum văd punctele foar­te clar. După ce a examinat cu­ toată atenția pe un pa­cient bătrîn, medicul îi spune : — Dragul meu, dum­neata ești sănătos tun. Ai­ să ajungi la 90 de ani. — Dar am împlinit 90#! strigă speriat bătrînul. 1 — Ei vezi, ce-ți spun ț neam 7

Next