Zori Noi, mai 1971 (Anul 24, nr. 7266-7291)

1971-05-16 / nr. 7279

ZORI NOI 0 PAGINA 2 CALEIDOSCOP DUMINICAL D upă cum se știe, prin grija Muzeului din Suceava, a fost edi­tat volumul „Studii de istorie orășeneas­că medievală (Mol­dova, sec. XI­ V — XVI)", semnat de arheologul dr. Mir­­cea D. Matei. . Cunoscut prin importanta sa contribuție la descifrarea a numeroase informații cu pri­vire la trecutul Sucevei, ar­heologul M. D. Matei dovedeș­te, prin noul său volum, o cu­noaștere profundă a realități­lor din zona est - carpatică a țării în evul mediu, abordînd problema genezei și evoluției orașelor în perioada de maxi­mă înflorire a feudalismului moldovenesc. Cu atît este mai valoroasă contribuția adusă, pe bază de informații arheo­logice, cu cît izvoarele scrise sînt foarte sărace sub acest ra­port. Pornind de la afirmația unor istorici că în Moldova au apărut așezări urbane în ca­drul unor formațiuni presta­­tale din sec. XII — XIII, au­torul își propune să stabileas­că prin ce se caracterizează o­­rașul din evul mediu, cu sub­linierea a ceea ce este propriu vechilor orașe din Moldova. El desprinde o fază preurbană -s, tîrgurile ■—, din care se dez­voltă, ca fază superioară, ora­șul propriu - zis. Consideră în­florirea orașelor ca un feno­men ce se situează, cronolo­gic, în urma constituirii auto­rității politice centrale și a­­preciază că sunt­ insuficient fundamentate afirmațiile cu privire la existența orașului în Moldova înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Sunt, apoi, prezentate, pe baza studiilor bibliografice în­treprinse, cele patru căi prin­cipale de apariție a așezărilor urbane și anume : a) Orașe renăscute pe locul vechilor a­­șezări urbane din antichitate; b) Orașe constituite în jurul și sub ocrotirea unor p­reședințe ale feudalilor laici, unor insti­tuții superioare bisericești sau în­ jurul unor locuri cu impor­­­tanță culturală păgînă (în lu­mea slavă), c) Orașe născute, în urma unui proces adeseori secular, din așezări rurale si­tuate în condiții geografice deosebit de favorabile. d) Ora­șe întemeiate ca urmare a ini­țiativei ferme a autorității po­litice centrale. Autorul ajunge la concluzia că — avînd în vedere rezulta­tele obținute pînă în prezent de cercetarea arheologică — tipul de oraș cel mai bine re­prezentat în Moldova este a­­cela al așezărilor la baza că­rora stă satul medieval. El res­pinge teza unor istorici care explică apariția orașelor me­dievale moldovenești prin prisma influenței exclusive a comerțului de tranzit și a dr­u­­murilor comerciale, fără a ne­ga în întregime rolul acesto­ra. Suceava și Iașul sunt luate ca exemple de așezări urbane dezvoltate din așezări sătești. Aceasta nu exclude și alți fac­tori favorizanți, cum a fost, de exemplu, pentru Suceava, „drumul moldovenesc" de co­merț ce lega regiunile nordice și centrale ale Europei de Ma­rea Neagră și ținuturile răsă­ritene sau calitatea de capita­lă pe care a avut-o Suceava ■­­ l­a ■ ■ mai tîrziu. Romanul este folo­sit pe­rtru ilustrar­ea rolului jucat de construcțiile militare ridicate de domnie ca factor primordial în dezvoltarea u­­nui centru urban, iar Siretul este legat de contribuția unor așezăminte religioase. Nu se poate vorbi de exis­tența altor orașe decit medie­vale, în această regiune ne­­existînd așezări urbane din epoca sclavagistă. In capitolele intitulate „Con­solidarea producției meșteșu­gărești și dezvoltarea schim­bului în orașele moldovenești în secolul al XV-lea" și „Pro­cesul creșterii puterii econo­mice a orașelor moldovenești reflectat în întărirea rolului economic al acestor"a", autorul explică fenomenul, aparent paradoxal, că, deși orașele de­vin tot m­ai puternice din punct de vedere economic, meșteșugurile și comerțul lu­­înd o amplă dezvoltare, aces­te așezări nu apar și ca o for­ță politică. Sprijinite de dom­nie sub raport economic, mai ales în jumătatea a doua secolului al XV-lea și la înce­­a­putul secolului al XVI-lea, o­­rașele rămîn aliate ale dom­niei. Nevoia de centralizare politică pentru efortul militar ce se impunea în lupta îm­­potr­iva expansiunii otomane este elementul determinant al întregului ansamblu de împre­jurări economice și social-po­­litice din acea vreme din Mol­dova. In capitolul „Unele aspecte ale pr­oblemei compoziției so­ciale a orășenimii moldovene", se încearcă explicarea meca­nismului constituirii așezări­lor orășenești sub raport de­mografic. Se remarcă, după ce se face o analiză a rapor­tului meșteșugari - agricultori și sat - oraș, că sporirrea popu­lației așezăr­ilor urbane se fa­ce, în primul re­id, pe baza imigrării continue aici a popu­lației rurale. Se caută răspuns la întreba­rea : din ce categorie socială a populației rurale s-au recol­tat primii locuitori ai or­așe­­lor ? Se știe că, în mod obiș­nuit, se aprecia că la orașe fu­geau locuitorii săraci ai sate­lor. Tot mai mult se susține, însă, în ultimii ani, teoria lui Iohann Plesner, preluată de mulți alți istorici, printr­e care și Armando Sapori, că la ora­șe imigrau țăranii bogați. Că și în orașele moldovenești s-au petrecut asemenea miș­­cări de populație, e lucru ce poate fi dovedit prin nume­roase documente de ex­din is­toric și arheologic. In ultimul capitol al lucră­­rii — „Sugestii cu privire la metodele de cercetare arheo­logică a orașului medieval moldovenesc" — autorul în­cearcă, pentru prima dată în literatura de specialitate din țara noastră, să formuleze­­ o serie de criterii metodologice care să stea la baza cer­cetării pe cale arheologică a orașelor medievale din Moldova. Folo­sind, în primul rînd, bogata sa experiență de teren, ca și ceea ce a acumulat în ulti­mele două decenii arheologia românească în general, auto­rul subliniază în mod îndrep­tățit obligația ca cercetarea ar­heologică a unei așezări me­dievale să fie abordată dife­rențiat și să-și propună obiec­tive științifice diverse, în funcție de însuși procesul con­stituirii fiecăr­ui oraș în par­te, pentru că, într-adevăr, sarci­nile cercetării arheologice în­treprinse în cuprinsul unui o­­raș dezvoltat dintr-o așezare rurală, stabilă în­ același loc o vreme îndelungată, sunt altele decît acelea pe care trebuie să și le pună în față cerceta­rea unui oraș constituit din grupări diferite de populație rurală, nu obligatoriu pe un loc ocupat anterior de un sat. De asemenea, sugestiile auto­rului se dovedesc în întregime îndreptățite atunci cînd se a­­bordează problema cercetării pe cale arheologică a unor o­­rașe constituite în jurul unor construcții militare, orașe care prezintă o seamă de particu­larități atît sub raportul me­canismului dezvoltării lor eco­nomice, cît și pe planul evolu­ției topografice. Precizînd o serie de particu­larități ale orașelor moldove­nești sub raportul existenței unei baze meșteșugărești în continuă creștere, recrutată pe domeniile voievodale sau boierești sau furmizată de sa­tele litiere, obligația artizana­tului de a lucra în primul rînd pe­ntru trebuințele curților domnești, un regim de liber­tate limitată pentru orășenii autohtoni de origine nenobilă, lipsa autonomiei depline a o­­rașelor, autorul consideră o­­rașele din Moldova sec. XIV­­XVI ca orașe cu statut admi­nistrativ.­­ Folosind u­n vast material bibliografic, autorul abordea­ză, într-o optică nouă, proble­ma orașului­­ medieval din Moldova. El pune față în față orașele moldovenești cu alte centre orășenești di­­ Europa, căutînd să adîncească elemen­tele de apr­opiere și de dife­­renție­le dintre ele, dar mai a­­les avînd ca idee centrală scoaterea în relief a specificu­lui orașului moldovenesc, deo­sebit în unele trăsături ale sale de orașul din Țara Româ­nească și, mai ales, din Tran­silvania. Studiul lui M. D. Matei reu­șește să demonstreze cu preg­nanță că orașele noastre me­dievale nu constituie o excep­ție de la istoria Europei, ci sunt parte integrantă a aces­teia. Analiza multilaterală a con­dițiilor istorice în car­e s-a dez­voltat Moldova în sec. XIV— XVI l-a dus la formularea concluziei că regimul jur-idic a fost condiționat, între altele, de lupta antiotomană. Volumul la care ne referim este cea mai modern orientată analiză a problemei formării și dezvoltării orașelor făcută în țara noastră pînă în pre­zent. GRIGORE FOIT­ U­ Dr. MIRCEA D. MATEI: STUDII DE ISTORIE ORĂȘENEASCĂ MEDIEVALĂ“ (MOLDOVA, SEC. XIV-XVI) Muzeul din Suceava. Ceramică din a doua jumătate a secolului al XV-lea Măiestrii în fier și sticlă Foto : D. VINTILA Aspirina contra insomniei Dell a împlinit vârste venerabile de 72 ani (în februarie 1971), aspirina cunoaște o nouă tinerețe. După ce s-a anunțat folosirea ei contra infarc­tului, alți cercetători au descoperit că ea are proprietăți corespunzătoare pentru a combate insomnia. Prof. E. Aron și dr. Delbarre (Franța) au a­­nunțat prepararea unei aspirine solu­bile care poate fi injectată, al cărei cîmp de acțiune este „practic­ nelimi­tat". Specialiștii francezi afirmă că ,­­ acțiunea aspirinei solubile începe la­­ 10 minute după injecții și are efect timp de 4-6 ore, ea acționînd con­­­­tra durerilor reumatismale și osoase, contra asteniei și colicilor nefritice, precum și contra insomniei. Haina ideală din aluminiu Un reputat fizician atomist,, profeso­*­­rul Arikenne Lucupira, propune o for­­­mula vestimentară inedită destinată să îmblînzească căldura suferită de brazilieni, mai ales în așa - numitul „sezon cald". Haina ideală, după pă­rerea savantului, ar fi o țesătură din fibre de aluminiu care ar reflecta ra­zele solare. Pina cînd vor exista con­diții de aplicare a acestei formule, el recomandă ceva mai simplu și acce­sibil și anume ca brazilienii să-i imi­te pe beduinii din deșertul Sahara. Locuință acvarium Apa care încălzește locuința ar pu­tea să circule direct prin pereții a­­cesteia, invenția aparține unor spe­cialiști polonezi care au și construit la uzina de sticlă din Lakovska pri­ma serie de panouri din sticlă desti­nate pereților. Aceste panouri se u­­nesc cu garnituri din cauciuc, iar în interiorul lor circulă apa. Temperatu­ra apei poate fi reglată de locatar cu ajutorul unor termostate. Un sin­gur neajuns au acești pereți­­ sunt transparenți. Dar, afirma constructorii lor, și aici există o soluție : apa poa­te fi colorată după preferință. . . C O mașină de scris care aude ( ( S-ar putea ca, în viitor, munca dactilografelor să fie ușurată, grație ) J unei mașini de scris fonetice. Specialiștii de la Facultatea tehnică din J . Braunschweig (R.F.G.), care au realizat-o, apreciază că nu va mai fi­­­­ nevoie să se apese clapă cu clapă pentru a scrie un text (a mașină. I / Va fi suficient să se rostească respectivul text într-un microfon, iar noul I­S aparat va recunoaște cuvintele, pe baza distribuției caracteristice a di­­­­­­feritelor unități de frecvență și le va transforma într-o impecabilă / i imagine scrisă. începutul a și fost făcut:.mașina de scris fonetică poa­­­­­­te deja scrie după dictare cifrele de la unu­ pina la nouă. \ Potrivit datelor furniza­te de Ministerul Turismu­lui,­ în anul 1970 Româ­nia a găzduit circa 2,3 mi­lioane de vizitatori străini, față de 1,84 milioane în a­­nul 1969 și aproape 700.000 în anul 1965. Din numărul total al turiștilor străini care ne-au vizitat țara a­­nul trecut, un milion au folosit automobilul. In perioada cincinalului r­ecent încheiat, în ța­ra noastră s-a înregis­trat o creștere anuală de aproximativ 400.000 turiști. Pe această linie as­cendentă se înscriu și pre­vederile tur­ismului inter­național și în acest an. Ci­frele estimative arată că circa 2,7 milioane de turiști străini sunt dispuși să-și petreacă vacanța în Româ­nia. Ei vor găsi în majori­tatea stațiunilor balneo­climaterice din țara noas­tră noi hoteluri și diferite amenajări turistice și de agrement, înnoiri impor­tante în ce privește condi­țiile de odihnă și trata­ment, totul corelat cu a­­sigurarea unei cît mai bu­ne serviri. (Agerpres) Noul teleferic de pe Tîm­pa și perspectiva orașu­lui Brașov SENSIBIL/TAIE ÎNSCRISĂ //I/ LEMN Fără îndoiala, „Muzeul lemnului" din Cîmpulung Moldovenesc constituie, pen­tru cei poposiți în orașul de la poalele Rarăului, un de­osebit punct de atracție. Im­presionanta colecție de ex­ponate — ocupînd spațiile a nu mai puțin de douăspre­zece încăperi — reprezin­tă, parcă, tot ceea ce a pu­tut să însemne pentru oa­menii acestor meleaguri meșteșugul cioplitului în lemn. Tradiția vine din timpuri străvechi, traversînd istoria locurilor, aureolată de iscu­sința mîinilor și frumusețea gînduril­or atîtor creatori ano­nimi. De la carele grele, pen­tru drumuri lungi­ spre cîm­­pie, plină la miniaturalele sol­nite cu încrustații sau fluie­re — devenite acum piese de muzeu —, fiecare dintre obiectele existente aici re­prezintă o veche și statornică pasiune a cîmpulungen­iilor: aceea de a „transmite" lem­nului emoția artistică. Lucrîndu-și unealta ce a­­vea­ s-o folosească, mai tîr­ziu,­­ la muncă, la vînăitoarre sau pe lingă și în casă, meș­terul anonim și-a înscris în fibrele lemnului o frîntură din lumina sufletului său. Și acele tresăriri de visare au rămas săpate în dantelăriile ornamentale, unele voit com­plicate, la care ochiul se oprește încîntat. Cu treizeci și cinci de ani în urmă, cineva a avut ini­țiativa­ colecționării celor mai valoroase obiecte din lemn existente în zona etnografi­că a Cîmpulungului, spre a fi arătate lumii. Așa s-a năs­cut nucleul actualului muzeu. Fondurile sale numără impre­sionanta­­ cifră de peste 11.000 exponate, dintre care numai o mică parte pot fi cuprin­se în încăperile deschise pentru public.­­De altfel, muzeul păstrează în depozi­tele sale și bogate colec­ții de arme, trofee de vînă­­toare, precum cusături, covoare, și țesături, tablouri ale unor pictori­ locali). Pen­tru aceasta a fost nevoie de o îndelungată și migăloasă muncă purtînd girul pasiunii și competenței. Organizate tematic, cele douăsprezece săli oferă vizi­­tatorului­ o «imagine cuprinză­toare și sugestivă a multiple­­­­lor fațete pe care le poate îmbrăcă :prelucrarea lemnu­lui , unelte pentru lucrul în pădure, păstorit, agricultu­ră, transport, arhitectură, construcții, mobilier țărănesc, industrie casnitică, vînătoare... Marea varietate a expona­telor,, grupate pe ocupații, relevă —­­la scara întregii zo­ne a Moldovei de nord — un rafinat simț artistic, în fiece ramură a culturii materiale a lemnului. Piesele sînt vechi, unele depășind cît­eva sute de ani. De altfel, vîrsta își spune cu­­vîntul în aspectul fiecăreia dintre ele :­­culoarea e de pămînt ars, arămie sau în­tunecată- uneori, lată și cîteva dintre cele mai prețioase exemplare : o centrifugă pentru stors fa­guri, capul de o­lo­i­niță pe care cioplitorul a înscris stema Moldovei, un plug și un car masiv, ambele în întregime din lemn. Și mereu acestora li se a­da­ugă altele. Numai în ulti­mul timp specia­l­ iștii muzeu­lui au achiziționat încă 80 de obiecte­­ care, catalogate, pregătite, urmează să intre în circuitul sălilor de expo­ziții. Ne-au reținut atenția o ladă de zestre din Brea­za, de peste 200 de ani, bo­gat ornamentată, niște bite ciobănești de la Fundu Mol­dovei, două icoane din lemn datînd din­n secolul al șapte­­sprezecelea și culte două pe pînză, de prin secolul al opt­sprezecelea, un fedeleș din lemn de tisă. Dar trecerea prin sălile muzeului cîmpu­­lungeari nu înseamnă numai cunoaștere și încîntaire a O­­ctiilului. Ceea­­ ce ți se înfă­țișează aici reprezintă, se poate spune, un univers ime­­dia­t, o adevărată lume a că­rei istorie trebuie descifrată î­n meandrele crestăturilor săpate în lemn. Din numeroasele desene, ornamente și motive geome­trice, zoomorfe sau nedefini­te, poate n­i­ciunul nu emoțio­nează mai mult decit ceea ce muzeografii obișnuiesc să-i spună „stilizarea omului". Poate fi întîlnit pe cîteva­­ lăzi de zestre și blida­re mul­tiseculare. Creatorul popular și-a imaginat și ail­es cel mai frumos și mai tulburător mo­tiv de încrustați­e : soarele. Coroana solară capătă cînd ch­ip de bărbat,­­cînd chip de femeie, revenind mereu, me­­treu,­­asemenea, unui refren. Aceasta îl face, se pare, u­­nic și-i dă o deosebită va­­loaire a­rtiistica, așa cum unic în întreaga­ țara e însuși mu­zeul caruia-i aparțiine.­ ION BELDEANU­­ \ BREVIAR • BREVIAR PERICOL, TERMITES Filiala din Rm­. Vîlcea a arhivelor statului a intrat în posesia unui vechi do­cument. Este vorba des­a pre un hrisov de întărire proprietății, acordat moșnenilor de la Mlăceni, din Țara Loviștei. Deși a fost emis de domnitorul Radu Șerban, la 17 iunie 1604, actul poartă sigiliul lui Mihai Viteazul. Or, se știe că obiceiul era ca sigi­liul să fie distrus după moartea domnitorului. Care a fost mobilul acestei „uzur­pări" de sigiliu de către Radu Șerban? — se întrea­bă istoricii din instituția vîlceană. Nu apucase noul domnitor să-și facă un sigiliu pr­opriu sau îl folosea pe cel al lui Mihai Viteazul în semn de oma­giu față de politica ilustru­lui înaintaș ? Deocamda­tă, o asemenea întrebare n-a primit răspuns. Actuala invazie de termite din Italia suscită o mare în­grijorare în rîndul biblioteca­rilor. La precedenta invazie, acum 30 de ani, termitele au distrus numeroase manuscrise din biblioteca Vaticanului. In prezent, numai în centrul Ro­mei au fost obser­vate 30 de colonii active de termite. TRANSPORT „NON-POLUANT" Primele camionete cu pro­pulsie electrică furnizată de acumulatori au început de cu­­rînd să circule pe străzile o­­rașului München. Mai mulți giganți ai industriei vest-ger­mane s-au asociat pentru a pune la punct transportul ur­ban „non-poluant“. O GLUMA CONTRA­­C CENȚI O firmă din orașul ameri­can Dallas va pune în vînzare primele aparate car­e au darul să împartă lumii din jur anec­dote. Pentru zece cenți, orici­ne poate asculta una din cele 230 de glume înregistrate pe bandă magnetică. SANATATEA SE PLĂTEȘTE Un grup de stomatologi en­glezi au introdus în parlament un proiect de sporire a impo­zitului pe dulciuri. Fondurile obținute din aceste impozite să fie îndreptate spre profilaxia bolilor de dinți, care apar în majoritatea cazurilor din fo­losirea excesivă a bomboane­­ ­ Doctore... ce am ? Mai bine zi­s „cît“ai ! ION SANDU

Next