Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1925 (Anul 6, nr. 217-220)

1925-02-22 / nr. 220

„AD EVE­RIK­* UTEWAR 91 ARTISTIC” iafflPMBwi I Cântec Pe lângă apa care trece Cu tine cine astăzi trece, Cu cine treci în noaptea rece? Cui îi șoptești viață bună, Al cui nume îl spui în lună, Și lacrămi cine îți adună? Pe sânul cui tu plângi iubirea, Cu cine lauzi înflorirea? Cu cine blestemi vește zirea? Cu cine nimeri tu arginții, Cu-ai cui dinți îți tremură dinții Când ți se strânge glasul minții? Ori­cine te a răpit din mine De te ar fi cumpărat ori­cine, El mă va regăsi în tine.« Emil Isac Viaurisiu Jókai _______________ de Dr. BÎTAY ARPAD, profesor, Cluj Jókai (citește, local), este cel mai mare prozator al lteraturii maghiare ți unul din cei mai de frunte roman­cieri ai literaturei universale. Rodnicia lui extraordinară a produs peste două sute de volume, într-o activitate de PZS a 60 de ani. Scrierile lui calde, atrăgătoare, sunt răs­pândite în toată lumea în sute de mii de exemplare. (Până în 1894, numai în limba germană au fost lansate peste 300 de mii d­e volume din operele traduse ale lui Jókai;­­18 din scrierile lui s’au tradus in limba­­ poloneză, 30 în cea rusească, 23 în cea engleză, 22 în cehă, 16 în cea sârbească, tot atâtea în cea suedeză și finlandeză, câte șapte în cea italiană și franceză, 6 în cea daneză, 4 în cea olandeză și vre­o 6 în cea romănă). După și împreună cu Petőfi, el este cea mai cunoscută figură a literaturii maghiare în străinătate. Cu Petőfi a fost și în viață contimporan, coleg de școală și prieten bun. Secretul și motivul acestei popularități nețărmurite este că Jókai este un povestitor neîntrecut de atrăgător și extrem de duios. Jókai este un scriitor al inimii, al dragostei de om, un zugrăvitor mișcător al nefericirii omenești. In scrierile lui străbate totdeauna dreptatea și adevărul și se osândesc nesmintit scăderile morale. In scrierile lui — a spus chiar unul din cei mai aspri și nedrepți critici ai lui — omul ajunge minunea a opta a lumii care surpă orice piedici și orice pragmatism sec. Eroii lui — spun adversarii lui li­terari — sunt prea idealizați, niște semizei, niște ființe supranaturale cărora nu li e nimic cu neputință. Aceștia și-au dat toate silințele ca să scoată la iveală că figurile lui din punctul de vedere psihologic și logic nu se pot primi, dar i-a captivat și pe ei prin farmecul neîntrecut al povestirii, prin măreția puterii sale imaginative nesleite, prin humorul său nobil, inofensiv și profund. „Pe el nu-l poți critica, trebue să-l citești” exclamă în cele din urmă unul din acești critici. Scrierile lui Jókai sunt multilaterale, pentru că au iz­­vorît dintr’un suflet foarte cult. Nu numai că și-a însușit încă de când era student, limbile germană, franceză, italiană și engleză, dar a fost foarte bine orientat și în istoria uni­versală, a fost un pictor și musician ales, dar în afară de aceasta un botanist temeinic specializat, mai ales în ce privește trandafirii (florile lui de predilecției) și un pomolog recunoscut, care a izbutit să producă nouă specii de poame. A fost un admirator, un intim, prieten al firii. Se scula primăvara și vara la orele patru și înainte de a se așeza la masa de scris, se plimba între trandafirii lui iubiți, între pomii lui îngrijiți cu atâta dragoste, cerându-se sfat și inspirație. Până la 10 dimineața, scria cel puțin câte 2 coase tipărite zilnic. Atunci mergea în parlament sau la alte locuri ale activității lui publice multilaterale. măreață națională. S’a îngropat în cimitirul din strada Kerepesi, unde e înmormântată și mama lui Șaguna. Din cele două căsătorii ale lui, n’a avut nici un copil. Cariera lui literară Jókai a apărut deja ca un copil de 9 ani, înaintea publicității cu o poezie frumoasă tipărită într-o revistă bună maghiar de pe atunci. In anul următor, a compus o dramă pe care a și jucat-o cu prietenii lui. La Papa și la Kuske­­mét a lucrat intensiv în cercul de lectură și a și fost premiat de mai multe ori. In 1843 a luat parte la concursul literar al Academiei Maghiare cu o dramă în versuri. Pre­miul nu l-a obținut, deși doi — și anume cei mai de seamă membri — din juriul de cinci, l-au propus pe el la premiu. A fost însă lăudat din partea acestei înalte insti­­­tuții și Jókai de la această dacă își socotia cariera sa lite­rară. De atunci încoace s’au perindat repede, necrezut de repede, scrierile lui. In vârstă de 22 de ani a devenit deja redactorul unei reviste alese, pe care a redactat-o câtva timp împreună cu Petőfi. Petőfi l-a introdus în cercurile lterare din Pesta și în această vreme au și stat într’o lo­cuință comună. In 1848, ei au fost conducătorii tineretului maghiar. Precum am amintit deja a întemeiat și redactat mai multe ziare și reviste, literare și umoristice. El a fost în­temeietorul literaturii umoristice maghiare și figurile umo­ristice creiata de el mai trăiesc și azi în câte o zicală maghiară. Pentru structura sufletului său, este foarte ca­racteristic și faptul că el, deși nu s’a bucurat niciodată Jókai s-a născut la 18 Februarie 1825 în Komárom (un orășel cu tradiții culturale și cu comerț înfloritor, si­tuat lângă Dunăre, în Ceho-Slovacia de azi). Numele de botez Mauritiu, neobișnuit la Maghiari, i s’a dat după vesti­tul conte polono-maghiar Mauritiu Benyovszki (1741 —1786 pe a cărui biografie tatăl lui Jókai a cetit-o cu nesaț. De religiune Jókai s’a ținut de cea protestantă. Din moștenirea lui părintească putem aminti firea lui pornită spre visări, desemn și muzică din partea tatălui, un avocat cu suflet de poet. N’a moștenit însă sim­țul real, sănătos de la ma­mă-sa și a rămas până la ultima zi a vieței sale un idea­list încrezător în oameni. Ca copil a fost sfios și retras. Imaginația lui bogată i-a sugerat idei neliniștitoare din belșug. (Așa de pildă, i-a fost frică grozavă de cânele turbat, de evreii cu barbă mare și să nu fie îngropat de viu). Sufletește s-a desvoltat repede de tot. Studiile sale le-a făcut la Komarom, Pozsony (Bratislava de azi), iar la Komárom, Papa (in Ungaria de Vest) și la Kuskemit (între Tisa și Dunăre pe șesul Ungariei). La Papa a fost coleg de școală cu Petőfi și cu Carol Acs (1824 —1894), traducătorul excelent, ceva mai târziu al poeziei poporale române. La Kecskemét a cunoscut viața interesantă, spe­cială a „Pustei Maghiare”, pe care a zugrăvit-o cu atâta măiestrie în operele sale (mai ales in „Trandafirul galben”) La Kecskemét a făcut un portret al lui Petőfi. Și-a câș­tigat diploma de avocat, însă nu s-a folosit nici o sin­gură dată de ea. A devenit peste puțin, cel mai bun pro­zator maghiar și a rămas ca atare până la moartea sa Am amintit deja rolul său de împăciuitor in 1848/49. In zilele triste ale așa numitului „absolutism austriac” (1849 —1867 — care a răsplătit cu nebunie pe idealistul român ce a fost Avram Iancu și in general cu cea mai rușinoasă ne­recunoștința pe toți Românii cari i-au ajutat cu brațul și sângele lor, contra Maghiarilor — condeiul lui a fost o mângâiere neprețuită pentru năpăstuiții lui conaționali. Pe atunci a făcut și multe călătorii, între altele și In Ardeal. Intr’o călătorie de mai târziu a lui, a avut o întrevedere interesantă și cu Bismarck. Căsătoria i-a pricinuit și moar­tea. Intorcându-se acasă la Pesta din Nizza, n’a avut loc de șezut, a trebuit să stea în picioare o noapte întreagă. Osteneala, și receala i-au adus o inflamație de plămâni. S’a stins liniștit și blând — după cum i-a fost firea întreagă, la Budapesta în anul 1904, în vestita zi de 5 Maiu — il cinque ««loggiozina în care s’a pristăvit și ma­* * * Până la sfârșitul vieții sale, s’a ocupat cu politica, deși firea lui blândă, nepractică, naivă, nu se potrivea de loc cu aceasta. Intre anii 1861—75 a ținut cu opoziția și atunci a ajuns la culmea popularității sale politice. De atuna încoace — ajungând fosta opoziție la putere, sub cond­­cerea lui Coloman Tisza, tatăl lui Șt. Tisza — a rămas până la moartea sa în această tabără. Ca om blând n’a preconizat niciodată idei exagerate în politică și în 1849 a fundat chiar și un ziar moderat in care a apăsat asupra necesității împăciuirii atât cu Habsburgii, căt și cu diferitele naționalități ale Ungariei de atunci. A fundat și redactat o mulțime de ziare politice, umoristice, popurale și reviste. A fost un om foarte modest care se înroșise până la sfârcurile urechilor și în etatea de 70 de ani, dacă i se vorbise de operele sale. A fost naiv, copilăresc până la moarte. N’a cunoscut valoarea banilor și i-a risipit cu am­bele mâini, ca un „boier român”, spune unul din biografii lui. Naivitatea, stângăcia lui o arată și cele două căsătorii ale sale (întâia oară se căsătorise cu un tânăr de 23 de ani cu o vestită actriță de 31 de ani, cu care de altfel a trăit bine aproape 40 de ani, iar pentru a doua oară, cu capul său bătrân de 74 de ani, cu o tânără actriță de 20 de ani! Pentru cea dintâia l-a desmoștenit mamă-sa, prin cea de-a doua, s’a făcut de râs). A rămas până la moarte optimist, un idealist, un om bun în toate privin­țele, cu suflet cald de copil, de fericirea jinduită de a avea copii, a fost un cunoscător perfect al gingașei și misterioasei limbi a copiilor și între însemnările lui ,s’a găsit un caiet cu peste 20.000 de expresii din această limbă plăpândă. Imaginația lui vie și bogată, i-a furnizat teme extrem de variate. Eroii lui sunt la fel de bine cunoscuți, atât cu istoria străveche a Pământului cât și cu rostul istoriei contimporane, se mișcă cu aceiași siguranță pe șesul Un­gariei ca și pe meleagurile de ghiață din jurul Polului de Nord. Deosebit de frumos zugrăvește epoca marilor pre­faceri istorice și sociale ale Ungariei cari s-au perindat în cele dintâi două sferturi ale veacului trecut (Romanele: Un nabab maghiar, Kárpáthy Zoltán). In alegerea temelor sale a fost iscusit și dibaciu, prelucrând mai totdeauna pe cele de o actualitate pronunțată; după evenimentele din 1848/49 a scris cartea sa: „Scene de revoluție și de lupte” pe vremea războiului Crimeii: „Cartea însângerată”, etc In cel dintâiu deceniu a carierei sale literare, a fost întrucâtva înrâurit de V. Hugo și de E. Sue. Pe urmă însă, s’a eliberat și de sub aceste influențe aparente, croiin­du-și un fel cu totul nou și originar de a-și zugrăvi lumea sa de idei strălucite și uimitoare. De multe ori tratează și problemele viitorului. Ajutat de cunoștințele lui largi și de fantezia lui nesleită a reușit să proorocească mai mu­te din victoriile pe cari știința și progresul tehnic nu le-a putut repurta decât cu câteva decenii mai târziu. In 1851, într-o nuvelă a sa („Steaua nevăzută") joacă roluri importante o steluță din grupa An­dromeda. Adversarii lui mult l-au batjocorit din pricina acestei steluțe și iată că peste 40 de ani, astronomii au descoperit-o în aceiași grupă! In „Romanul secolului vii­tor” (1873) descrie, pe alocuri cu o preciziune uimitoare, evenimentele care s’au întâmplat într’adevăr și tocmai așa în decursul războiului mondial (d. ex. luptele în a­er cu avioanele și aeroplanele, luptele din Carpați și Dobrogea problema întineririi, etc.). Fantezia lui extraordinară, nu ‘ ademenește niciodată, nici măcar la chipuri impure, așa că scrierile lui, după judecata potrivită a unuia dintre critici săi, le poți da liniștit și în mâinile oricărei fete mari. Activitatea lui uriașă a scos și câteva volume de poezii frumoase și drame, dintre cari mai multe au repurtat suc­cese serioase. Dramele lui de cele mai multe ori sunt dra­matizările romanelor și nuvelelor sale. Drama lui „Dia­manții negri” înjghebată din romanu­l cu acelaș titlu s’a jucat numai în Hamburg, de mai bine de 150 de ori. Câteva din scrierile lui s’au prelucrat și pentru film („Ce­tatea fără nume”). După cea mai pretențioasă, într’adevăr științifică cri­tică, cele mai bune romane ale lui sunt: „Noul proprietar (1863) și Trandafirul galben (1893). In cel dintâiu ne zugrăvește plastic epoca sus amintitului absolutism austriac. In aceste cadre ne arată felul psihologic al pământului ma­ghiar care, pe nesimțite, pe un general austriac, așezat cu moșia pe acest pământ îl preface într’un patriot maghiar In „Trandafirul galben” după cum am schițat-o și mai sus, ne descrie extrem de fidel viața „Pustei Maghiare’ în cadrele unei foarte interesante întâmplări de iubire. Marele public însă îi citește cu nesaț toate scrierile și în deosebi următoarele romane: „Omul de aur, Un nabab maghiar, Kárpáthy Zoltán, Fii omului cu inimă de piatră Nebunii iubirii, Dacă ne vom îmbătrâni", etc etc. . . Cu prilejul aniversării de 50 de ani de la începutu­rile Napoleon. Națiunea maghiară i-a făcut o înmormântare carierei sale literare, a fost sărbătorit ca un suveran. Un­garia de atunci i-a aranjat se­turi nationale la cari aul participat chiar și domnitori (d. ex. regele Bulgariei). Toate orașele l-au ales de cetățean de onoare, scrierile lui bele­tristice răspândite in diferite ediții au fost reeditate toate , într’una singură, «imită națională (constatatoare atunci 1894 — din 100 de volume, și mai adăogată pe urmă cu­­ 10 volume, însă nici aceasta nu-i de loc complectă!) și din abonamentele vărsite i s’a făcut un cadou național de 100.000 de fiorini. In ultimii ani ai vieței sale, i-a acordat și parlamentul magh­iar un onorar de 800 de coroane (lei)­­ pe an. Jókai și Românii Se pot înșira cu zecile scrieri de ale lui Jókai în care sunt zugrăviți și Românii. Ba chiar are și nuvele lungi, întregi ale căror evenimente se perindează în Vechiul Re­gat, d. ex. „Capul lui Iordachi, Fata de boier”, etc. In romanul „Viața turcească în Ungaria” unul din eroii prin­cipali, este Grigorie Ghica, domnul pribeag (1664 —1672) al Munteniei. Pe lângă el ne descrie cu o gingășie mișcă­toare pe soția lui frumoasă, Maria Sturza, care s-a pri­mit cu atâta dragoste și ospitalitate de doamnele maghiare din Ardeal în zilele de răstriște ale pribegiei. Poporul român din Ardeal, Jókai îl caracterizează cu vădită simpatie în romanele: „Uimi e Dumnezeu, Epoca de Pe vremea lui, sfinția sa preotul Gödördi a fost un aur a Ardealului, Bogații cei săraci”, etc. Mai ales în acesta I vestit crainic al cuvântului mântuirii. Sfinția sa avusese o­­din urmă se ocupă cu plăcere cu zugrăvirea etnicului și o­biceiul de a-și spăla bine sufletește credincioșii încât aceia obiceiurilor românești din Munții Apuseni. Pe lângă o plasă aveau de ce să se tot șteargă. Odată tinând contra în­­altă descriere a Țesu­tului „târg de fete” de pe muntele surâturilor, d-l Moise Markos, un proprietar bogat, se po­ Găina, ne înfățișează în culori strălucitoare frumusețea Ro­­meni că toată predica se potrivește de minune cu el ca și mâncei, tăria și cinstea păstorului român, jertfele și viața când s’ar fi înjghebat anume contra lui. De aceea s’a supă­­conservatoare de națiune a preotului român, „care-și câș­­tat foc ș­­eșind dela biserică a făgăduit pe cuvântul său de tigă hrana trupească lucrându-și cu mâinile, cu sapa, pă-­ nobil secuiu să i se re ană îndată 25 dacă mai ascultă vre­­mântul său pe lângă procurarea hranei sufletești a altora”, odată predica d-lui Gödördi. Aceasta a spus-o la mulți și Și cât de simpatic ni se înfățișează baroneasa maghiară , de multe ori n’a mai dat pe ln biserică, romanului care prinde dragoste de poporul român, îi în- Odată l-a murit în satul vecin unul din cei mai buni vară limba — luând lecții de limba română dela preotul I prieteni. S’a presintat și el la înmormântare care avea să aibă satului și îi devine patroană. Ori n’a fost un artist ne­ loc , după datina adevărată calvină — în legătură cu o părtinitor, un scriitor din mila Celui de Sus, care a scris predică ținută în biserică. D-l Markos îmfuridându-se în­­(tot acolo) aceste cuvinte: „Bătrânul român a râs la s­tr-o bancă pe l­a mijloc, asculta cu mare evlavie elogiile adust­­ceasta vorbă. In râsul Românului este ceva trist, ca și în mortului de bătrânul preot de acolo. Vezi, că ăsta nu-i așa cântecele lui; puține motive are ca să râdă...” La consta­t de mojic ca d-l Gödördi care nu slăbește nici măcar pe­tarea acestora, trebuie să mai luăm în considerare și acea mort cu m­ astrâriie iuj aspre împrejurare însemnată că acestea le-a scris în anii Terminându-și cuvintele­­ sale preotul bătrân pe cine­va să zică imediat după un războiu sângeros int­re Ma-­l vadă de Markos răsărind în a­ von? pe nimeni altul ghiari și Románi. Aceasta ne dovedește și mai ține su­ decât sfinția sa Gödördi care a fost n­i­ci ca să letul clar-văzător, nepărtinitor care observă și zugrăvește rostegsa predică spre a ridica măreția îngropăciunii, frumosul, pitorescul eniar și la dușmanii de ieri. O proba .. . . . A . . 0 și mai convingătoare ne oferă faptul că deja din 1850 a­l tui,b.n!j1 d­ 1 Markos ar fi *un dar pe unde și uncotro? zugrăvit într’o nuvelă a sa cu subiect revoluționar din locurile erau ocupate, n a fost lăsat, n a putut stră-1848/49 un tribun român cu suflet bun, cavaleresc, nobil date prin mulțimea înghesuită, așa că era sili sa asculte („Familia Bardy”). In mult citatele sale romane și nu­ Până la sfârșit predica d-lui Gödördi, care nici vorbă, a­vere, întrebuințează foarte des cuvinte, expresii, ba chiar­­ fi s^ frumoasă, dar el totuși nu trebuia să o asculte, și propozițiuni întregi românești. Scrierile acestea ale lui NL. n’a rămas la pomană, ci suindu-se în t, fiind traduse și în multe limbi străine, putem spune că sa, a mers dea dreptul acasă. Joksi a făcut servicii bune și cauzei române în străinătate.­ Ascultă măi Avrame — spuse acasă la’ Vizitiu — du-se în cele două nuvele ale sale amintite mai sus ca tra­i de adu-mi din huceag de alun îș o strașnică nnsal­tând exclusiv teme românești din Vechiul Regat își alege Avram s’a prezintat cu nuiaua dorită­, subiectele pentru amândouă din evenimentele anului 1821.1 Acum sa bagă de seamă! Eu mă întind pe această Ia „Capul lui Iordachi" ne povestește foarte plastic și dra­ laviță, iar tu îmi tragi 25 de ale strașnice. Preceput-ai?­­muzic pe cele întâmplate după lupta de la Drăgășani și un Priceput­ eveniment închipuit din viața lui Iordachi care nu este alt- Avram pând}ndu.SG că dacă stăpân nu­ i este năuc a­­cineva decât Iordachi Olimpiotul al istoriei, adică nn că­­r­timci măcar el trebuie să fie cuminte. Prin urmare a început pitari­ul lui Tudor Vladimirescu. Cealaltă nuvelă „Fata de să.] mângâie cu nuiaua num­ai așa de formă, boier" se leagă de cea dintâi și parcurge istoria Munteniei. Markos a sărit în picioare, până la războiul Crimeii, în cadrele unei întâmpini extin Nu M R ] Haide să­ ți arăt cu cum­ de interesante a unei fete de boier. In aceste nuvele se vede Și întinzându-l Avram a tras l0 una cu nemilunta. A­ că Jorim a văzut m evenimentele din 1821 ^i mult ci asta i-a fost deajuns. A învățat din prima-i lecție, ceea ce mișcare a grecilor, decât a Românilor De aceasta mnsă gt ^ > ur^t j.a tras stfipânu-S ? epoCa.10 - lui a?a 25 cum nu s’a mai pomenit nici la prefectura in­serrat decât cauza elenismului. Așa a făcut-o de altfel și un I dsturi d­e contimporan vestit al acestor evenimente: Byron. I­­ ‘ , ... Despre figurile însemnate fie istoriei Romanilor (Vlad [ este de «tant cu poporul rare a** tine or-Țepeș, Mihail Viteazul, Floria, etc.) vorbește pe tonul unei înțelegeri rare. Traducere de Dr. Bitay Árpád, profesor, Cluj Dar pe lângă aceste observări despre legăturile scrie­rilor lui Jóka? cu Românii (atinse în parte și de d-l dr. Gh. Kristóf, prof. universitar la Cluj, într’un articol al­­ată deci legăturile artistice lui Jókai cu Românii. Le­său publicat acum câteva săptămâni în ziarul Keleti Ujsag gâturile acestea cinstesc și onorează atât pe marele scriitor din Cluj) mai putem face și altele de altă natură, dar nu ca­­ pe Români. Cinstesc și onorează pe marele scriitor mai puțin interesante și prețioase, căci ca un poet adevărat, ca un artist de sânge cu toate ma-Am amintit mai sus că Jókai a fost coleg de școală mentele predecătoare a observat și preamărit frumosul și mai mulți ani de zile (la Papa și la Kecskemét) cu Carol pitorescul și la Români. Cinstesc și onorează și pe Români Acs (cit. Aic) și că acesta din urmă a tradus clasic de fru­­ct in scrierile lui atrăgătoare citite și cunoscute în toată mos în limba maghiară poeziile poporale române încă de lumea, ei sunt înfățișați în mod foarte simpatic și demn, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, va să zică în acelaș timp Scoatem în relief cu plăcere această lătare a activității când un Ruso, un Alecsandri au descoperit și scos la iveală m­iașe a lui Jókai, că chiar și făcându-se abstracție de multe frumusețile acestor produse ale sufletului poporal românesc! alte puncte de vedere ne arată că în trecut pe lângă re­ Aes­ta jertfă a absolutismului austriac a fost aruncat în în­­greiabilele frecări politice au existat și legături frumoase, chisoare după 1849 și în temniță între altele și-a însușit pure, constructive, de un ordin superior între Maghiari și și limba română. Eliberat s’a apucat să traducă poezii po­ Români. Exemplele lui Jókai și Acs sunt o satisfacție și o­porale românești, precum vom vedea, tocmai la îndemnul promisiune pentru cei ce cred în spusa mult citată a cuno­­st rugarea fostului său coleg de școală, Jókai­ Acs, tra­ scutului scriitor american Lodeman că cel mai eficace mijloc ducerile sale din poezia populară românească apărute în pentru apropierea sufletească și înțelegerea reciprocă a dife­­diferitele reviste maghiare din Pesta, le-a strâns și în­ un­elor națiuni este câmpul înflorit al frumosului, al litera­­tr’un volum („Flori de pe câmpul poeziei populare ro­­turii, al alcătuirilor gingașe isvorîte din adâncul suflete­­mânești”. Pesta, 1858; în 1871 a scris din nou un volu­­m­T f0r­­maș sub titlul de: „încă trei balade românești ). In general putem fixa această sentință literară. In lite­ In 1865 a trimis toate traducerile sale din românește, latura maghiară Jókai scrie în modul cel mai simpatic des­­în trei volume de lux, lui Cuza­­ od­ă; înmânarea lor a­r>re Români. Contimporanul său ceva mai bătrân, baronul făcut-o amicul lui Acs și al lui Jókai, Francisc Koós (1828— Nicolae Jósika (cel. Joșica 1794—1865), romancier bun și 1905), pe atunci preot reformat maghiar în București. Cuza­ fecund și el, deține lângă Jókai locul al doilea in această Vodă l-a primit pe Kocs în palatul său de la Cotroceni. Pe privință urmă poeziile acestea traduse de Acs au ajuns în manile Jók­ai este regele prozatorilor maghiari, un artist al lu D. Bolintineanu. Poate că se vor mai putea găsi undeva limbii și al um­orului maghiar. Jókai este un suflet blând, dacă nu se vor fi pierdut când cu internarea lui Bolintineanu un om bun, idealist, optimist înt ale cărui nesfârșite scrieri inspnalul­­ anteumon. Aci a fost deci cel dintâiu poet mai omul ajunge — ca să ne folosim de expresia adversarilor — ghiar care a căutat atingere organică cu literatura româna minunata aa opta a lumii. Jókai este u­nul din cei mai și cu conducătorii ei. . . prozatori ai literaturii universale, a cărui cultură largă și . Așa d­e frumos ca el nu scris nimeni până atunci din imaginația extrem de bogată, nesleit de vie, ne copleșește și nici o națiune străină, despre poezia poporală română, despre ne farmecâ. Jókai este u­nul din cei mai fecuiozi s­criito­ri ai frumuseții a­portului românesc, despre frumusețea Roman- țit criiturii universale alături de un Dumas, Kraszewski, etc. celor,, etc., et­c., dar nici măcar după el nu l-a egalat Jókai — last not least — este regele prozatorilor maghiari, nimeni dintre străini Și aceasta intr o mare parte « meri­ în ale cărui nenumărate scrieri Românii sunt înfățișați plas­­tul lui Jókai, că el l-a îndemnat pe Acs ca să traducă, să fic frum­os artistici­i . facă­­ cunoscute literaturii maghiare frumoasele produse ale ’ Ro‘stul și farm­iecul întreg al activitâții sale l-a sim­bolî­­poeziei poporale romanești! _(Vezi despre Acs_ articolul men zat mișcător de petriv­iti cântecul de privigheW care în aparui in revista „Curtina din Cluj, numărul de Maiu momentul coborîrii sicriului lui in mormânt ” după cum din 1924 pp. 269-270, 273-4 284. De altfel pe Aci s-a insCfim­at , a început să răsune dintr-una turciff -a presmiat publicului roman și d-l G. Bogdan-Duica pro­­din ierea mormâltului lui...­­fesor universitar din Uuj, intr o revista din Craiova). , In sfârșit și amintitul preot reformat maghiar din Bu­­­ U­,"/“T, . .. .. . , ___ .. . ____. .„ *) Scrierile lui Jókai in traducere pierd minte din valorile lor curești (Kocs) a pus in curent pe Jókai cu luc­­urile romo- estetice din cauza limbajului neaoș și a umorului auriu cad sunt pesti visitându-l chiar și în persoană la Pesta.­loreu A­ redat în alte limbi. Viața lui Jókai Din scrierile lui Jókai() Cuvântul dat al Secuiului trăsura

Next