Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1927 (Anul 8, nr. 362-364)
1927-11-13 / nr. 362
șuieră de atare neajuns; într’altfel, ce ne-am face? Nu știu de ce cuvântul șfaițăr mi se părea că are sensul de ceva isprăvit și că trebuia pus întotdeauna la un sfârșit de conversație, ca: nu-mi bate capul, sau ca drept cine mă iei. Ei bine, știi tu ceva să zică șfaităr? Nu ghicești o cafea cu un pic de rom. Ți-am scris că nu se intră pe poartă. Atunci cum intri tu, la tine în odaie, ai să mă întrebi? Foarte simplu, o să-ți ■ răspund în ascensor — dar n’ai să înțelegi nimic și iar trebuie să-ți explic. Omenirea, adică Nemții, a făcut câteva mari invențiuni: locomotiva, balonul, mașina de cusut, gramofonul, mașina de ras și ascensorul. Locomotiva știi ce este, e un balon cu roti, care împinge trenul, trăgându-l după el. Balonul iar știi ce este, de la locomotivă. Acum, balonul combinat cu locomotiva dă aeroplanul, care nu e nici locomotivă nici balon, fiind și una și alta câte nițel. Locomotiva balonului este înăuntrul balonului și balonul înăuntrul locomotivei, la care adăugându-se o mașină de cusut, și o placă de gramofon ai aeroplanul, bun pentru apărarea țării. Dacă pui mașina de ras la un loc cu mașina de cusut, iesă iar ceva, căci așa se întocmesc mașinile și se împerechează forțele mecanice în toată industria națională. Ettetera. Ettetera vrea să zică toate industriile, așa cum ai zice Pencioiu et Compania. Compania este Ettetera. Ascensorul, prin urmare, e un gramofon cu lanț. Intri în el cum ar fi la noi în găleata de apă și te dai jos în fundul puțului și te ridici din fundul lui afară. Ca să mă duc la mine în odaie nu am ce face, intru A ascensor. Acolo îl găsesc mai totdeauna pe blestematul care face de gardă pe coridorul meu, îmi deschide ușa ascensorului și se recomandă : — Listă. * — Lasă că te cunosc, îi spui, închide ușa, apasă pe un bumb și ascensorul pleacă în sus. Nu știu de ce, mă cam tem și-mi fac o cruce, o cruce nu strică niciodată și, cântând, întocmai ca un gramofon, ascensorul mă duce sus. E mai rău când te scobori cu ascensorul. Ți se pare că te golești, dela subsuori până la genunchi, pare că ți-ar fi rămas agățat pântecul sus și par’că te-ai scoborî de-a lungul mațelor încet. Ascensorul nu este o invenție bună, căci mi s’a întâmplat și cu el ceva și acum caut să scap și să mă mut într’o casă,fără mașini. Poți să-ți închipui: electricitate, apă în părere, calorifer, tutalogii, sonerie, telefon, ascensor, mașină de ras — ce are să iasă odată, când toate astea se vor combina de la sine, cine știe cum? S’ar putea să apuce hotelul razna și să nu-l mai poți opri niciodată, zece ani, o sută de ani. Ce devine atunci Parlamentul și cum mai poate să voteze guvernul legile urgente? Am intrat deci în ascensor. Eram singur: închid ușile, pipăi banca, mă închin. Totul fiind gata, apăs pe un buton, din cele opt, puse la rând ca la flaut. Ascensorul nu se mișcă.Mă corijez, căci apăsasem pe altceva, pe firma fabricantului. Apăs pe butonul al doilea. Ascensorul pornește și mi se pare că merge prea iute. Apăs pe al treilea, ascensorul merge și mai iute. Apăs pe fiecare buton și ascensorul mi se pare că trece mult peste punctul în care trebuia să mă oprească. In sfârșit, se oprește. Deschid ușile, ajunsesem în pod. Ce-i de făcut? Desigur că am apăsat prea tare. Dacă voiu apăsa mai încet, poate că mă cobor. Intr’adevăr, ascensorul se scoborî aproape un sfert de oease.Deschid ușile: eram în pivniță, închid ușile la loc și cîpăsc pelii butonii deodată și-i țin apăsați cu palma. Vresbe» é zmbrătorfre. Iau mâna de pe butoni: ascensorul se oprește. Vreau să deschid ușile, nu se mai deschid. Mă sui cu picioarele pe bancă și mă uit împrejur; nu văd nimic, nu eram nicăieri. Par’că ieșisem din hotel, prin acoperiș, par’că mă găseam în văzduh, pare că ascensorul devenise aeroplan. Simțiam că trec plutind peste Capitală. Un moment am crezut că am ajuns în Turcia. Dar mă desmeticesc. Apăs pe un buton roșu și strig Deputat! Nu se putea ca butonul roșu să nu fie în legătură cu Statul, sau cu Municipiul. Strig de câteva ori: Alesul Națiunei și aștept. Aud, în sfârșit, zgomot și înjurături, guvernul luase cunoștință și trimitea ajutoare. O veste mă făcusă tresar, când băgându-și capul prin zăbrelele de la ascensor, un cetățean negru zise: — A ars Siguranța! Ascensorul încremenise în drum și fus scos din colivia lui de către pompieri. Oamenii aceștia cu pălării de sticlă, s’au purtat cu mine foarte prost. Departe de a îndrăzni să mă bată, ei îndrăzniră totul să mă înjure și degetele lor, tari ca niște clește, scoțându-mă și strecurându-mă printre site și zăbrele, m’au acoperit cu vânătar. Pe înghesuite, fiecare m’a ciupit cel puțin de câte șapte-opt ori, cu sete, și a fost să leșin de durere și umflături. „librăria C. Dobrogeanu-Gherea“ din str. Sf. Ionică No. 5 Recomandă: In franceză : Reiner Maria Kilke: Histoire du bon Dien, Cahiers de Malte Laurids Brigge, Vergers (poeme); Joseph Conrad: Le négre du „Narrisse", Sous les geux d’Occident, Tgphon, Lord Jim, Une victoire (2 vol.); Georges Duhamel: Lettres au Patagon, Les hommes abandonnés, Les plaisirs et les jeux, Journal de Salavin; Jack London: En pays lointain, Le peuple de i’abime, Le loup des mers, Michael chien de cirque, Martin Eden, l'Äventureuse; ANDRÉ MAUROIS: Vie de Disraeli, Les silences du colonel Bramle, Meipe on la délivrance, Les discours du docteur O'Grady; Edmond Fleg: Ecoute, Israel; I. ZANGWÍLL: Les réveurs du Ghetto (3 vol.), Les enfants du Ghetto, Ce n’est que Marianne, etc., etc. In germană: Thomas Mann: Der Zauberberg (2 vol.); Stefan Zweig: Verwierrung der Gefühle, Amok; Karin Michaelis: SIEBEN SCHWESTERN; Tagore: Gesammelte Werke (8 vol.); Gorki: Gesammelte Werke (ediții de lux), etc., etc. Sociologie, economie politică, etc.: Fr. Nitti: Friedlose Europa, Niedergang Europas; Coudenhove-Katergi: Pan- Europa; Otto Ruhle: Die Revolutionen Europas; Julius Braunthal: Die Wiener Julitage 1927 (relatarea evenimentelor recente dela Viena); — Georges Soréi: Les Illusions du progres, Matériaux d’une théorie du prolétariat, Reflexion sur la violence; Karl Marx: Herr Vogt (2 vol.); Histoire des d'Ctrlnes économiques (8 vol.), etc., etc. .. T. ARGHEZ1 „ADEVERUL LITERAR ȘI ARTISTIC" Note pe margiae a unui roman Dacă am vrea să clasificăm romanele lui Max Brod din punct de vedere al conținutului lor, al problemelor pe care le pun, marea lor majoritate ar intra, desigur, în categoria romanelor psihologice. Analiza situațiilor și a personagiilor, dintr’un asemenea punct de vedere, ocupă un loc central în producția literară a scriitorului german, cu toate că acțiunea romanelor lui se desfășoară cu repeziciune, în mijlocul unui cadru plin de perepeții. „Tycho-Brache Weg zu Gott” — un roman al lui Max Brod scris în tinerețe — are ca subiect drama sufletească trăită de adversarul lui Kopernic. In momentul suprem al vieții lui, după ce i-a fost dat să guste până la fund paharul amărăciunilor și al deziluziilor, Tgho Brahhe a găsit drumul resemnării... Titlul romanului e prea strâmt pentru conținutul său. Nota mistică — în special la sfârșitul romanului — nu-i schimbă caracterul fundamental. In romanele mai nouă ale lui Max Brod — „Franzi”, „Das Leben mit einer Göttin”, — se vede cu totul o altă preocupare. Conflicte de conștiință, variate stări psihice, ciocniri violente sau pasiuni distrugătoare, ocupă în noua operă a romancierului german un loc mult mai larg. Lupta între femee și bărbat, sub diferitele și mișcătoarele ei aspecte, apare cu regularitate. Eroinile lui Max Brod au o factură deosebită. Tipurile de femei reci în aparență, pasionate până la sacrificiu în fond, nu o singură data stranii în manifestările lor, inteligente și puțin „masculinizate”, abundă în opera lui. Eroina din „Das Leben mit einer Göttin”, rivala lui Franzi și personagiile femenine din ultimul lui roman „Die Frau nach der man sich sehnt” (Femeia visată) pot fi luate numai ca exemplu. Asupra acestui volum, apărut de curând (în editura Paul Zsolnay, Berlin — Librăria Hasefer) să ne oprim însă puțin: ■*■•***-'* *-** -*'•' *»w ~r * I j Care este, mai întâi subiectul romanului? Lupta înverșunată, tragică între doi bărbați, pentru o femee *— pentru „femeia visată” — luptă care se termină cu asasinarea eroinei, cu nebunia unuia dintre rivali (Doctorul Karkos) cu decăderea complectă, cu distrugerea fizică și morală a celui de al doilea (Erwin Magreder), e acțiunea principală. Nicăeri nu apar mai bine calitățile de mare romancier ale lui Max Brod ca în acest roman. Fără ca un moment acțiunea lui să fie slăbită de o parte pur descriptivă, pur analitică, stările sufletești ale eroilor, sentimentele și resentimentele lor, conflictele în prada căror sunt, le vedem apărând în toată puterea lor, desfășurându-se cu toată intensitatea. Iar cele trei personagii femenine: Dorothy, Agnes și Stascha — deosebite și prin lumina în care autorul le pune și prin împrejurările în care apar — au totuși ane fond psihic comun: aceiași tărie de caracter, aceiași voință nelimitată, aceiași pasiune. Sacrificiul pe care îl face Dorothy când își părăsește soțul și copilul, sacrificiul pe care e gata să-l facă Agnes, în fine efortul suprem al „femeii visate” — Stascha — unul și acelaș eroism al unor femei de elită, oricât de diferite și varii ar fi împrejurările în care el se produce. Eroismul lipsit de ori și ce notă patetică, de oriși ce manifestare vulgară, un eroism omenesc, profund omenesc, iată calitatea „maitresse” a femeilor din ultimul roman al lui Max Brod. Și prin această calitate ele impresionează, emoționează, subjugă. „Femeia visată” adaugă la opera de romancier a scriitorului german o nouă și prețioasă contribuție. Din această cauză publicul german a salutat cu bucurie apariția volumului. RADU BOLDUR Soacra-avocat Lucrul ăsta se întâmplă într-o bună dimineață, tocmai peste o lună de zile după nunta lui Michel Puzareov cu Liza Mamunina. Sfârșindu-și cafeaua de dimineață și căutând cu ochii pălăria, ca să plece la slujbă, Michel văzu intrând în biroul lui pe soacră sa. — Am să te rețin, Michel vreo cinci minute, — zise soacra. — Nu te încrunta, dragul meu... Știu că ginerilor nu le place să stea de vorbă cu soacrele, dar noi, mi se pare... ne-am înțeles, Michel. Noi nu suntem ginerele și soacra, ci niște oameni deștepți... Avem multe părți comune... Așa-i? Soacra și ginerile se așezară pe divan. — Cu ce pot fi util, mittterchen? — Dumneata ești om deștept, Michel, foarte deștept, eu... nici eu nu-s proastă. Sper că ne vom înțelege. De mult mă tot pregătesc să vorbesc cu dumneata, mon petit... Spune-mi sincer, pentru... pentru tot ce ai mai sfânt, ce vrei să faci din fața mea? Ginerele făcu ochi mari. — Eu, știi, înțeleg... — urmă soacra. Bine. De ce nu? Știința e un lucru frumos, fără literatură nu se poate... E poezia! înțeleg. E plăcut, când femeea e cultă... Am învățat și eu, înțeleg... Dar, mon ange, la ce excesele astea? — Adecă? Nu te prea înțeleg... — Nu înțeleg raporturile dumitale cu Lira mea. Dumneata te-ai însurat cu ea, dar parcă ea ți-e soție, tovarășă? E o victimă a dumitale! Științi, cărți!... teorii de tot felul... Toate astea sunt lucruri admirabile, dar, dragul meu, nu uita că-i fata mea! Eu nu permit! E trupul și sângele meu! Dumneata o omori! N’a trecut nici o lună de la nunta dumitale, și parcă-i o surdcă! Toată ziua stă cu cartea, citește revistele astea stupide! Copiază nu știu ce hârtii. Treabă femeiască e asta? Dumneata n’o scoți, n’o lași să trăiască. Sub oblăduirea dumitale nu mai vede societate, nu dansează! E chiar de necrezut! N’a fost încă o singură dată la bal. O singură dată!... — N’a fost nici o singură dată la bal, pentru că singură n’a vrut. Poftim, vorbește cu dânsa... Ai să afli ce părere are ea despre balurile și dansurile voastre. Nu, ma chere! Ei ii silă de nimicurile voastre! Dacă stă clasuri întregi cu o carte, sau Cu o lucrare, te asigur că nimeni nu-i forțează convingerile... Pentru asta o și iubesc... Iar după aceasta am onoarea va saluta, și vă rog să nu vă mai amestecați de aci înainte în raporturile noastre. Liza va spune și singură, dacă va avea ceva de spus... — Crezi? Dar bine, dumneata nu vezi cât e de docilă și tăcută? Iubirea i-a legat limba! Dacă n’ași fi eu, dumneata, stimate domn, ai pune ham pe ea. Dada! Ești un tiran, un despot! Te poftesc chiar de azi să-ți schimbi purtarea! — Nici nu vreau să aud... — Nu vreai? Nici nu-i nevoie. Nu-i mare cinste! Nici n’ași sta de vorbă cu dumneata, dacă n’ar fi Liza! Mi-i milă de ea! M’a conjurat să vorbesc cu dumneata. — Ei, aici dumneata minți... De astădată îi minciună, nu mai tăgădui. — Minciună? Atunci privește, suflet grosolan! Soacra sări și amunci clanța ușii. Ușa se deschise larg, și Michel își văzu pe Liza, care stătea in prag, își frângea manile și plângea cu suspinuri. Toată nostima-i mutrișoară , era în lacrămi. Michel alergă la ea... — Ai auzit? Atunci spune-i. Las să-și întreagă pe fiică-sal — Mama... mama spune adevărul, — începu Liza să se bocească. Eu nu pot suporta asemenea viață... sufăr... — Hm... Așa... Ciudat... Dar de ce nu vorbești tu singură despre astea? — Eu... eu... tu ai să te superi... — Bine, dar tu singură mereu vorbeai în contra prostiilor, spuneai că mă iubești numai pentru convingerile mele, și că ție ți-i silă de viața mediului tău... Pentru asta doar te-am și iubit eu! înainte de nuntă disprețului, urai această viață ușuratică. • — Atunci mă temeam că n’ai să mă iei... Dragă Michel! Să mergem azi la jour fixe la Maria Petrovna!... Și Liza se lăsă pe pieptul lui Michel. — Ei, vezi? Acuma te-ai convins? — zise soacra, și eși triumfătoare din biurou. — Ce gogoman!... — gemu Michel. — Cine-i gogoman? — întrebă Liza. — Cel care s’a înșelat!... Trad, din rusește de A. FRUNZA A. Cehov . -----------pec=S.=oo-------------- BIBLIOGRAFIE Rudolf Șutu, „Iașii de odinioară“, vol. II, edit. „Viața Românească“, Iași, Lei 260. Cosmzeana, Anul XI, No. T1. Graiul Românesc, Anul I, No. 7 și 8. Educația, Anul X, No. 7 și 8. Mărgăritare Basarabene, Anul I, No. 2. Revista spiritistă, Anul II, No. 2. Suflet Oltenesc, (Culegeri și cercetări folkloristice). Anul I, No. 5, Craiova. Revista scriitoarei, Anul I, No. 12. ----------eoc=%=300--------- ULTIME SILUETE de H. Eulenberg — traduse de C. Săteamu având următorul cuprins: Van Gogh, Jean Paul, Luther, Goethe și Italia, Robert Schumann, Giordano Bruno, Tiepolo, Colum-b, Pascal, Butov, Milton, Eichendorff, El. Greco, Andersen, Auzengruber, Berlioz, Washington, Li Tai-Pe, Balzac, Reynolds, D’Assisi, Leopardi, Dürer, Gluck, Ruckert, Geibel, Keller, Conrad, F. Meyer, Goldoni, Bismark, Blelchröder, Maeterlink și H. Eulenberg. împreună cu cele două volume anterioare „Siluete Literare” și „Alte Siluete literare", acest nou volum „ULTIMELE SILUETE” institue o adevărată enciclopedie de o mie pagini cu o sută de studii literare și artistice. Volumul costă 50 lei. Librarii din provincie își vor adresa comenzile la Tipografia „ALBINA” str. Seulescu No. 1, Iași. M.L tat cresa afla Distract vsa Irastructivăi Biblioteca „mi&fA» Cea mai răspândită bibliotecă de popularizare — Lucrări originale și traduceri din operele cele mai de seamă AU APARUT PANA AZI APROAPE 100 VOLUME No. 1. — Războiul balcanic de M. Sadoveanu, No. 2. — Diavolul de I. Agârbiceanu. No. 3. — Spitalul de P. J. jcure (trad. de Victor Ion Popa). No. 4. — Mâna Vrăjită, de Gerard de Nerval (trad. de Eug. Boureanu). No. 5. — Crima lordului Arthur Savile de Oscar Wilde (trad de Jori Popa). No. 6. — Șefii gării de A de Herz. No. 7. Lăcustele de alele Uspenski (trad. de M. Sevastos). No. 8. — Toamne de odinioară de Gala Cialaction. No. 9. — Fantezii humoristice de Edgar Poe. No. 10. — Secretul lui Don Juan de Rémy de Bourmont. No. 11. — Nuvele de Gh Brbescu. No. 12. — Viața lui Eminescu de Gala Cialaction. No. 13. — Adio de K. de Balzac (trad. de Alice Gabrielescu). No. 14. — Xanthis sau vitrina sentimentală de Albert Samain (trad. de M. Carp). No. 15. — La Montmorency de K. Sanielevici. No. 16. — împrumutul răposatei de Blasco Ibanez. No. 17. — Domnișoara Roxana de Anatole France Trad de N. Bavidescu. No. 18. — Viața în armată de Anton Bacalbașa. No. 19. — Poeme de Ștefan Petică. No. 20. — Zîna apelor de Bojena Niemțova. No. 21. — Surpriză de .I. Dongorozi. No. 22. — Poveștile lui Mimi Ion de Sandu Teleajen. No. 23. — Omul cu obrazu 'ncrustat de Jak London. No. 24. — Flămânzii de I. Ciocârlan. No. 25. — Lupii de Fug. Boureanu. ", No. 26. — O sărutare de J. K. Rosny (trad. de M. Carp), No. 27. — Homunculus de Al. Ciura. No. 28. — Viața mea, povestirea unei țărănci din Rusii de Leon Tolstoi (in rom. de V. I. Popa), No. 29. — Prima Turcoaică de N. Batzaria. No. 30. — Patru cuvântări de Jean Jaures (trad. de D. I. Suchianu). No. 31. — Păiajenul de Hans Heinz Evers. No. 32. — Faust, tragedie, de Goethe (trad, de Iosit Nădejde). No. 33. — Amintirile unui băiat de familie de J. Petrovici No. 34. — Tristan de Thomas Mann. No. 35. — Amazoana, culegere de eseuri scrise cu o artă specific feminină de Natalia Negru. No. 36. — laguna de Joseph Conrad. No. 37. — Descântecul de J. Vinea. No. 38. — Clainquelone de Anatole France (trad. de M. Carp), de Drachmann (trad No. 39. — Povestiri din Danemarca din nemțește de J. Botez). No. 40. — Un tren de H. Sanielevici. No. 41. — Secretul contesei de Regnier. No. 42. — Singurătate de Agârbiceanu. No. 43. — Balzac și Stendhal de Brandes. No. 44. — Crima din str. Nopții de Navidescu. No. 45. — Livada de măslini de Maupassant. No. 46. — Sărutul cel mai dulce de Septimiu Popa. No. 47. — Din minunile instinctului la insecte de J. l Fahre. No. 48. — O mireasă la loterie de W. A. Hoffman. No. 49. — Radeș Je I. N. Teodorescu. No. 50. — Werther de lazăr C. Lazarevici. No. 51. — Domnul Șef de Adrian Pascu. No. 52— 53. — Profesiunea D-nei Warren de Georg Bernard Shaw. No. 54—55. — Cum am ucis pe Rasputin de V. Purișkevici. No. 56. — Nebuna de Octav Mirbeau. No 57 — Plăpumarul chior și Taurul alb, de Voltaire. No. 58. — Gazda cu ochii umezi de George Mihail Zamfirescu. No. 59. — Către timpuri mai bune de Anatole France. No. 60. — Nevinovata de Heinrich Mann. No. 61. — Clacă și Robie de I. Neagu Negulescu. No. 62. — Odaia Ceasornicului, de Georges Iluhaniel. No. 63 — O împușcătură incertă de Jens-Peter Jacobsen No. 64. — Un șaizeci și șase,... de Șalom Alechem. No. 65. — Livretul roșu, de Luigi Pirandello. No. 66. — Familia Lewton, de H. Sanielevici. No. 67—68. — Viața părintelui Vasile Firelschi, de Leonid Andreev. No. 69. — Văzute și trăite, de I. Petrovici. No. 70. — Drumețul din Praga, de Guillaume Apollinaire No. 71. — Floarea roșie, de Voevolod Garșin. No. 72. — In tinerețe sau la bătrânețe, de N. Batzaria No. 73. — O lună de miere, de Israel Zangwil. No. 74. — Patima iubirii, de Rabindranath Tagore. No. 75-76. - R. U. R., de Carl Ciapek. No. 77. — Crocodilul, de Th. Postoewski. No. 78. — Micile ironii ale vieții de Thomas Hardy No. 79. — Antigona, de Walter Hasenclover. No. 80. — Un om sensibil, de Octave Mirbeau. No. 81. — Viata și filosofia lui Spinoza, de Or Ygrec. No. 82. — Ochiul de Nichel de Tudor Teodorescu-Braniște. No. 83. — Copilul minune de Thomas Mann. No. 84. — Robii pământului, de Simona Basarab. Prețul unui volum de 64 pagini Lei 6.De vânzare la toate librăriile și chioșcurile de ziare. A L